Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 502/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 502/R-CM
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței civile nr.247 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar și consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V, în baza delegației nr.7251 din 12.06.2008 depusă la dosar, lipsind recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, Primarul municipiului Râmnicu V, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Grădinița ci program prelungit Nord 1 Rm.V și Consiliul Local al municipiului Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice V și reprezentantului recurentului-pârât Consiliul Județean V, pe rând având cuvântul, arăt că au lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă și nu au cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantelor față de instituția pe care o reprezintă, întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra recursului pârâtului Consiliul Județean V, arată că estre de acord cu admiterea lui așa cum a fost formulat.
Având cuvântul asupra recursurilor declarate de ceilalți pârâți, arată că lasă soluționarea acestora la aprecierea instanței.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantele-intimate.
Asupra recursului pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice V, arată că estre de acord cu admiterea lui așa cum a fost formulat.
Având cuvântul asupra recursurilor declarate de ceilalți pârâți, arată că lasă soluționarea acestora la aprecierea instanței.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2007, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm.V, Primarul Municipiului Rm.V, Direcția Comercială a Finanțelor Publice a județului V, Consiliul Județean V, Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Educației și Cercetării și Grădinița cu program prelungit Nord nr.1, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să asigure reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului și să fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada octombrie 2001 la zi, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
În motivare, reclamantele au susținut că au avut calitatea de cadre didactice - educatoare în cadrul Grădiniței cu program prelungit Nord nr.1 Rm.V până la data pensionării și, deși au îndeplinit anterior datei de 1 octombrie 2001, cumulativ, condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, în sensul că au avut gradul didactic I și 25 ani vechime în specialitate, nu au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, astfel cum prevăd dispozițiile legale invocate mai sus.
Arată de asemenea, reclamantele că din următoarele dispoziții legale: OG nr.103/1998, Legea nr.128/1997, rezultă în mod clar faptul că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, legiuitorul nefăcând nici un fel de distincție între categoriile de personal descrise mai sus, făcând numai trimitere la personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar.
La cerere, reclamantele au anexat adeverințele de la filele 5-7 dosar, din care rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind vechimea în învățământ și gradul didactic
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivată de inexistența identității între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul respectiv, solicitând instanței admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii formulată împotriva sa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Și pârâtul Consiliul județean Vaf ormulat întâmpinarea de la 31-33 dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Cu privire la prima excepție, pârâtul Consiliul județean Vaa rătat că nici un act normativ nu stabilește obligația sa referitoare la stabilirea normei didactice a personalului din învățământul preuniversitar sau la acordarea drepturilor salariale cadrelor didactice.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, același pârât arată că potrivit Legii nr. 53/2003, acțiunea având ca obiect drepturi salariale poate fi exercitată în termenul general de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile solicitate sunt datorate or, în speță, Ordonanța nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 și Protocolul încheiat la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și T, nu reprezintă o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
Prin sentința civilă nr.247 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa ost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, Consiliul Județean V, Primarul Municipiului Rm.V și Direcției Generale a Finanțelor Publice
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele, domiciliată în Rm.V,-, -.7,.B,.5 jud.V și, domiciliată în Rm.V,-,.16.A,.16 jud.
Au fost Obligați pârâții: Grădinița cu Program Prelungit Nord 1, cu sediul în Rm.V,- jud.V, Primarul Mun Rm V, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.14, Consiliul Județean V, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.1, Inspectoratul Școlar Județean V, cu sediul în Rm.V, str. - nr. 28 jud.V, Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în Mun.B, str. G-ral nr.28-30, sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.17 jud.V să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal peste norma didactică, începând cu luna octombrie 2001 și până la data pensionării reclamantelor, actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.
A fost respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice.
A fost respinsă acțiunea reclamantelor împotriva Consiliului local al Municipiului Rm.V, formulată împotriva unei persoane fără calitate.
S-a reținut astfel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Mun.Rm.V, s-a arătat că nu există raport de muncă ori obligații de natură să genereze reducerea normei de muncă cu două ore săptămânal sau obligații privitoare la plata, către reclamante, a drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea actualizată a muncii prestate în plus, cu două ore săptămânal, față de norma didactică pentru perioada octombrie 2001, la zi.
În ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, acest pârât a arătat că acțiunea este prescrisă pentru perioada 2001-2004.
Pârâtul Consiliul local al Mun.Rm.-V a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, cu aceeași motivare, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La filele 43-44 dosar a formulat întâmpinare pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivată de faptul că, potrivit disp.art.166 alin.1 Codul Muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorat, iar faptul că la 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord, prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic nu reprezintă o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărei acțiune se prescrie.
Pârâta DGFPC Vaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu există raporturi de muncă directe între reclamante și această pârâtă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinări, reclamantele au solicitat respingerea excepțiilor ridicate de pârâți și admiterea acțiunii ca întemeiată.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, instanța reține, referitor la excepțiile invocate de pârâți următoarele:
În primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Consiliul local al Mun.Rm.V este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Consiliul Local nu este persoană juridică, nu este titulară de drepturi și obligații și pe cale de consecință, acesta nu poate fi obligat la realizarea pretențiilor deduse judecății.
Pe cale de consecință, acțiunea formulată împotriva acestui pârât va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: Ministerul Educației, Cercetării și T, Consiliul Județean V, Primarul Municipiului Rm.V și V pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.12 din Legea nr.84/1995, Ministerul Educației, Cercetării și T elaborează planurile de învățământ, ceea ce presupune că modificarea acestora implică atribuțiunile aceluiași minister, iar pe de altă parte, potrivit disp.art.2 din OUG nr.17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din Inspectoratele Școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
În ceea ce privește pârâtul Consiliul Județean V, instanța constată că și acest pârât are calitate procesuală pasivă deoarece, față de disp.art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 lui îi revine sarcina să își exprime punctul de vedere, fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Și Primarul Mun.Rm.V are calitate procesuală pasivă ce derivă din disp.art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 deoarece, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată la care se referă alin.4 al aceluiași text de lege, pe comune, orașe și municipii se face prin decizie a Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene, după consultarea Consiliului Județean și a, și cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Muncă.
Pentru considerentele arătate mai sus ce derivă din același text de lege și pârâta DGFP V are calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de cei patru pârâți, nominalizați mai sus.
Instanța va respinge și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2004 ridicată de pârâții: Consiliul județean V, Consiliul Local al Mu,Rm,V și Primarul Mun.Rm.V pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit disp.art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca, pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calculul greșit al salariilor personalului didactic, prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, urmarea acestui acord reflectându-se în dispozițiile OUG nr.17/2006 privind plata diferențelor salariale din perioada descrisă mai sus.
Așadar, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențele salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, iar această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, mai exact după data de 28 februarie 2006 când OUG nr.17/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Cu aceeași motivare, instanța va respinge și excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantele au ocupat, în cadrul Grădiniței cu program prelungit Nord 1 Rm V posturile de educator, iar din anii 1983 - în ce o privește pe reclamanta și din 1993 în ceea ce o privește pe reclamanta, acestea au obținut gradul didactic I, vechimea lor în învățământ fiind, la data promovării acțiunii, de peste 25 de ani.
Potrivit disp.art.45 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Din aceste dispoziții legale, instanța reține că legiuitorul nu face distincție între funcțiile didactice, astfel cum acestea sunt enumerate de art.5 din Statul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv, inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În ciuda faptului însă că dispozițiile legale cuprinse în art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la reducerea normei didactice fără vreo distincție anume, dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul și nu un număr de ore, ceea ce înseamnă că postul nu se poate diminua.
Așadar, acest capăt de cerere privind reducerea normei didactice este neîntemeiat și va fi respins.
Instanța va admite însă capătul de cerere privind obligarea pârâților care au calitate procesuală pasivă la plata drepturilor salariale neacordate reclamantelor începând cu luna octombrie 2001 și până la data pensionării acestora, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, sumele cuvenite acestora urmând a fi actualizate în raport de rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale, disp.art. 164 din Codul Muncii fiind aplicabile în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, Consiliul Județean V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Rm. V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.1 din Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, potrivit cărora obiectul acestei legi îl constituie stabilirea volumului veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2007. Ori, în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente dispozițiile art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici dispozițiile art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă se susține că hotărârea instanței de fond cuprinde o motivare străină de natura pricinii, atunci când motivează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Astfel, prin obligarea instituției recurentei la repartizarea sumelor pe anul 2007, după consultarea și a consiliului județean, instanța de fond a pronunțat o soluție străină de motivarea în drept care a stat la baza respingerii acestei excepții, respectiv art.1 din Legea nr.486/2006.
În al treilea motiv de recurs se susține că în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta nu are calitate procesuală pasivă și nu are culpă procesuală, nefiind aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul, Educației Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se susține că sentința de la fond este nelegală deoarece cuprinde dispoziții contradictorii.
Astfel, deși instanța de fond respinge capătul de cerere referitor la reducerea normei didactice de predare, reținând faptul că nu este posibilă reducerea acesteia pentru personalul didactic cu funcția de învățător și educator îi obligă totuși pe pârâți la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința pentru aceleași motive de recurs, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă, susținând în primul rând că instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, iar în al doilea rând că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Totodată, a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), neprimind punctul său de vedere referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
De asemenea, a mai susținut că deși a respins cererea reclamanților pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal a obligat pârâții la plata drepturilor salariale ce decurg din reducerea acesteia, soluție care este ilogică.
Din acest punct de vedere a apreciat că s-a adăugat la lege pentru că art.145 din Legea nr.128/1997 nu face referiri la plata suplimentară a celor aflați în această situație, iar instanța nu a lămurit nici care este norma didactică a fiecărui reclamant.
Aceste critici au fost întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de Primarul Municipiului Rm.V - ing. se solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod proc.civilă se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, cu toate că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Rm. V, a respins aceeași excepție referitoare la Primarul Municipiului Rm. V, cu argumentația că, în urma consultării și a Consiliului Județean, Direcția Finanțelor Publice are obligația să repartizeze sumele pe anul bugetar 2007, potrivit art.1 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
Însă, recurentul consideră că instanța, în realitate a avut în vedere dispozițiile art.13-14, referitoare la sume defalcate din TVA pentru cheltuieli de personal, burse și obiecte de inventar ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat. Decizia repartizării acestor sume aparține directorului direcției generale de finanțe publice județene, ci nu Primarului Municipiului Rm. V, care are doar un rol consultativ, confundându-se un simplu aviz consultativ cu actul de decizie.
Drept urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, urmând a se respinge acțiunea față de acesta.
Se precizează că dreptul salarial pretins nu este realizat din bugetul local al autorității administrativ teritoriale, ci din bugetul de stat.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 Cod proc.civilă, se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel se susține că în motivarea în fapt și în drept a acțiunii formulate de reclamanți, nu se regăsesc considerații care ar stabili obligația de plată a drepturilor salariale, între reclamantă și primarul Municipiului Rm.
Acesta din urmă, precum și Consiliul Local Rm. V sau Primăria Rm. V nu au calitate de angajator al cadrelor didactice neavând nici obligația să asigure fondurile necesare salarizării lor, Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, reglementând alte tipuri de raporturi juridice.
Drept urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
Se susține că într-o cauză similară, respectiv sentința civilă nr.370/6.04.2007 a Tribunalului Vâlceaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V, a Municipiului Rm. V, precum și a Primarului Municipiului Rm.
În motivul al III-lea de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă se susține că sentința de la fond este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că nu a fost soluționată excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art.112, pct.3 Cod proc.civilă, având în vedere că nu este specificat cuantumul pretențiilor și întinderea lor.
De asemenea, există neconcordanță între considerentele de la pag.6, alin.3 și dispozitiv.
În altă ordine de idei se susține că a fost soluționată greșit excepția prescrierii, în parte, a sumelor, pentru perioada 2001-2004, instanța respingând această excepție, motivând că sunt aplicabile dispozițiile art.166, alin.2 Codul Muncii, în sensul că a operat o recunoaștere expresă între angajator și angajați, conform OUG nr.17/2006, privitor la diferențele salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004.
În motivul patru de recurs se susține că, pe fond, acțiunea este lipsită de temei legal.
Se susține că legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului pentru cei cu o vechime de peste 25 de ani și gradul didactic I, dispoziții care nu se aplică celor care nu au dorit să beneficieze de reducerea normei didactice.
În plus, reclamanții nu au dovedit prestarea unui număr de ore în plus.
Curtea analizând recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, Consiliul Județean V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și recursul declarat de Primarul Municipiului Rm. V - ing., prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că primele patru recursuri sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, iar ultimul recurs este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, și pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamanții având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întreaga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și primul motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, ambele referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestor doi recurenți pârâți, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că ambii recurenți-pârâți au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că atât Consiliul Județean V, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice V au calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Al doilea motiv de recurs al Direcției Generale a Finanțelor Publice, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motivându-se respingerea excepției calității procesuale pasive a acestei recurente și obligarea acesteia la repartizarea sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea prealabilă a și a consiliului județean, așa cum s-a arătat și în primul motiv de recurs.
Al treilea motiv de recurs, vizând greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în cauză fiind aplicabile disp.art.274 Cod procedură civilă, din moment ce această pârâtă a fost obligată, alături de ceilalți pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Consiliul Județean V, întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Față de aceste considerente, recursurile amintite vor fi respinse ca nefondate în baza art.312 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Rm.V și a pârâtului - președintele Consiliului Județean V, cu o motivare străină de natura pricinii creând confuzie între dispozițiile art.1 și art.13-14 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
Astfel, instanța a invocat art.1 din legea amintită, care se referă la stabilirea volumului veniturilor și a structurii acestora, pe capitole și subcapitole, cu toate că trebuia să se refere la art.13 -14 privind sumele defalcate din TVA pentru cheltuieli de personal, burse și obiecte de inventar ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, se face confuzie între avizul consultativ, dat de primar și decizia repartizării sumelor din TVA, de la bugetul de stat către instituții din învățământ, decizie care revine directorului direcției generale a finanțelor publice județene, ci nu primarului.
De reținut faptul că între Primarul Municipiului Rm. V - ing. și reclamanți nu există un raport juridic obligațional, acest recurent neavând calitatea de angajator, urmând a fi admisă excepția invocată, referitoare la lipsa calității procesuale pasive a acestui recurent.
Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele art.304, pct.8 Cod proc.civilă, în sensul că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, instanța nu a reținut că există relații juridice de muncă, între acest recurent și reclamanți, recurentul neavând calitatea de angajator al cadrelor didactice, ci a admis acțiunea față de acest recurent, considerând că Direcția Finanțelor Publice V are obligația repartizării sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea Consiliului Județean și a, confundând avizul consultativ cu decizia care aparține directorului Direcției Finanțelor Publice V, recurentul neavând calitate procesuală pasivă.
Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod proc.civilă va fi respins ca nefondat.
Se reține că recurentul nu a formulat la fond, ci pentru prima dată în recurs excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe de altă parte, nu există contradicție între considerente și dispozitiv, ci o greșeală de dactilografiere, trecându-se octombrie 2007, în considerente, în loc de octombrie 2001, cum s-a cerut prin acțiune și cum s-a trecut în dispozitiv.
În altă ordine de idei, în mod temeinic a fost respinsă excepția prescrierii în parte a dreptului la plata salariilor pentru 2001-2004, având în vedere negocierile dintre Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ care au recunoscut că se impune plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, adoptându-se, în acest sens OUG nr.17/2006, aprobată prin Legea nr.216/2006.
Al IV-lea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod proc.civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, având în vedere prevederile Legii nr.128/1997.
De reținut faptul că reclamanții au dovedit prestarea orelor în plus și vechimea de peste 25 ani, precum și gradul didactic I, încât sunt îndreptățiți să beneficieze de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului.
Pentru considerentele de mai sus constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.247 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței civile nr.247 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
3.07.2008
jud fond.M
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Florinița Ciorăscu
