Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 517
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământ A în reprezentarea membrilor săi, împotriva sentinței civile nr. 1156/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar " ", Școala Generală Nr.2 -, Grădinița PP "Grădinița " -, Școala Generală, Școala Generală, Școala Sanitară A, Grădinița PP 11, Grădinița PP PJ Nr.1 A, Palatul Copiilor A, Școala Generală de.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că pârâții au depus la dosar, prin registratură, la data de 16.03.2009, note scrise, apoi acordă prin acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, conform motivelor invocate în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1156/11.12.2008 s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite stabilite după data de 01.01.2008 la nivelul celor din 31.12.2007 acolo unde acestea sunt superioare drepturilor salariale acordate conform OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, iar în situația în care drepturile salariale calculate conform actelor normative ante menționate, sunt inferioare celor existente la 31.12.2007, să se aplice prevederile OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, cu actualizarea drepturilor pretinse.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că pretențiile reclamanților sunt inadmisibile prin prisma aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 130/1996 raportat la dispozițiile art. 1 din OG nr. 15/2008, precum și în temeiul dispozițiilor OG nr. 10/2008.
Statutul reclamanților angajați în învățământul preuniversitar atrage salarizarea specială stabilită de legiuitor prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale care se aplică conform art. 1, începând cu 01.01.2008.
Reclamanții nu au depus adeverințele de salarizare pentru a compara salariile stabilite la data de 31.12.2007, respectiv la data de 01.01.2008, astfel că nu au dovedite susținerile potrivit cărora unele salarii stabilite începând cu data de 01.01.2008 sunt inferioare celor stabilite anterior la 31.12.2007.
Dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. a,b,c și alin. 2 din OG nr. 15/2008, precum și Anexa 2, 3, 4 prevăd o creștere graduală a valorii coeficientului de multiplicare în perioada 01.01.2008-31.12.2008.
S-a apreciat că dispozițiile OG nr. 15/2008 reprezintă legea cadru de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar, astfel că salarizarea acestei categorii sociale se face prin raportare la funcția deținută și coeficienții de multiplicare aferenți funcției din listele anexe și nu la salariul minim pe economie, iar dispozițiile art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevăd o derogare expresă potrivit căreia sindicatele și angajatorii au exclus posibilitatea salariaților instituțiilor publice de a negocia și stabili clauze referitoare la drepturile de salarizare a căror acordare și cuantum au fost stabilite prin lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământ A, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la calcularea și acordarea drepturilor salariale, care constituie petitul acțiunii; obligarea pârâților-angajatori să consemneze în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă modificările salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată, în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie.
În motivarea cererii de recurs au arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a OG nr. 15/2008, precizându-se că în favoarea reclamanților s-a stabilit salarizarea conform sentinței civile nr. 39/18.01.2008 și a sentinței civile nr. 351/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, irevocabilă, prin care s-a constatat că personalul din învățământ este salarizat sub minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâții au depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, înscrisuri prin care își exprimă poziția procesuală în litigiul pendinte, în sensul că sunt de acord cu admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără a fi obligați, însă, la cheltuieli de judecată.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune:
Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a drepturilor salariale cuvenite stabilite după data de 01.01.2008 la nivelul celor din 31.12.2007 acolo unde acestea sunt superioare drepturilor salariale acordate conform OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, iar în situația în care drepturile salariale calculate conform actelor normative ante menționate, sunt inferioare celor existente la 31.12.2007, să se aplice prevederile OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, cu actualizarea drepturilor pretinse.
Salarizarea reclamanților, respectiv cuantumul drepturilor solicitate în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, fost stabilită în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile care își produc efectele de la acea dată, astfel că în speță nu se pune problema aplicării actelor normative analizate de către instanța de fond cu ocazia soluționării cauzei pendinte, întrucât a intrat în puterea lucrului judecat o astfel de analiză.
Începând cu data de 01.01.2008 drepturile salariale cuvenite reclamanților, stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile, sunt supuse aplicării dispozițiilor OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, prin raportare la prevederile art. 38 și art. 41 din Codul muncii, în sensul că salariații nu pot renunța la drepturile lor, iar modificarea contractului individual de muncă care include și salarizarea nu este permisă unilateral de către angajator.
Potrivit art. 30 alin. 1, raportat la art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996, dar și la art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii, aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ, și pentru toți salariații din învățământ este obligatoriu.
De asemenea, art. 241 alin. 1 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Văzând și prevederile art. 30 alin. 1, 2 Cap. V din Legea nr. nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prima instanță, aplicând greșit dispozițiile legale în raportul juridic dedus judecății, a pronunțat o soluție nelegală apreciind pe de o parte că acțiunea este inadmisibilă, iar pe de altă parte a încercat o analiză a fondului pretențiilor prin referirea la lipsa dovezilor - adeverințele de salarizare care nu ar fi fost depuse, deși nu s-au administrat astfel de probe.
Față de cele ce preced în temeiul art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanții-recurenți, va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamanții reprezentați de Sindicatul din Învățământ
De asemenea, va obliga angajatorii - pârâți ai fiecărui reclamant să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, în baza prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământ A în reprezentarea membrilor săi - reclamanți în prezentul dosar, împotriva sentinței civile nr. 1156/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Învățământ A împotriva pârâților Grup Școlar " ", Școala Generală Nr.2 -, Grădinița PP "Grădinița " -, Școala Generală, Școala Generală, Școala Sanitară A, Grădinița PP 11, Grădinița PP PJ Nr.1 A, Palatul Copiilor A, Școala Generală de
Obligă pârâții să plătească membrilor Sindicatului Învățământ A, părți în prezentul dosar, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 10/2008 și OG nr. 15/2008, începând cu data de 01.01.2008, în cuantumul existent la data de 31.12.2007, actualizate cu indicele de inflație de la 01.01.2008 până la plata efectivă.
Obligă pârâții - angajatori să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților - angajați, conform prezentei hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. / 16.04.2009
Tehnored. /2 ex/ 16.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Notă:
La pronunțarea soluției in prezentul recurs am avut o opinie separată celei majoritare,în sensul respingerii recursului declarat de Sindicatul Învățământ A,cu următoarele argumente.
Prevalându-se de puterea de lucru judecat a Sentințelor Civile nr. 39/18.01.2008,respectiv nr. 351/03.04.2008 pronunțate de Tribunalul Arad, reclamanții au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de principiu,prin care să le fie recunoscute drepturile conferite prin cele două hotărâri judecătorești și după intrarea in vigoare a OG nr. 10/2007 și OG nr. 15/2008, in situația in care,in urma recalculării drepturilor salariale in temeiul menționatelor acte normative, ar rezulta in favoarea reclamanților o retribuție mai mică decât cea stabilită prin hotărâre judecătorească.
Ori,fără a contesta autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești, care, deși nu au fost depuse la dosarul cauzei,nu au fost contestate de adversarii procesuali, Curtea reține că,raportat la susținerile reclamanților, cele două sentințe au analizat raporturile de muncă ale autorilor acțiunii fără a ține seama de modificările aduse acestor raporturi prin.10/2007 și OG nr. 15/2008,ulterioare introducerii acțiunilor, in sensul că angajatorii au fost obligați să calculeze drepturile salariale pornind de la salariul minim pe economie,așa cum fusese stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
Consider că,chiar și in ipoteza in care cele două hotărâri judecătorești de care se prevalează autorii prezentei acțiuni au stabilit obligația angajatorilor de a calcula drepturile salariale ale membrilor de sindicat pentru viitor,efectele lor sunt limitate in timp până la o eventuală modificare legală ori convențională a raporturilor de muncă. Ori,o atare modificare legală a avut loc prin intrarea in vigoare a celor două ordonanțe,care oferă criterii diferite de calcul al salariilor,având ca efect majorarea salariilor de bază ce fuseseră stabilite prin acte normative anterioare.
Cu alte cuvinte,pe lângă faptul că modul de formulare a petitelor acțiunii introductive este impropriu și nu permite, așa cum ar fi firesc,analizarea de către instanță a fiecăruia dintre raporturile de muncă ale membrilor de sindicat reclamanți,considerațiile de mai sus impun concluzia că hotărârile judecătorești ce constituie in realitate cauza promovării prezentului litigiu nu-și pot produce efectele decât pentru trecut. Pentru viitor,in contextul in care a operat o modificare legală a raporturilor de muncă, pe care instanțele judecătorești nu au avut-o in vedere, ele nu pot fi invocate cu succes de către reclamanți.
Consider că in mod corect judecătorii fondului au observat că in speță se impune o nouă analiză a raporturilor de muncă, ulterioare celor două modificări legislative,pentru simplul motiv că sentințele invocate de reclamanți și-au încetat efectele pentru viitor și astfel au aplicat normele imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora este exclusă negocierea unor clauze în contractele colective de muncă (inclusiv în cel de la nivel național) referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin norme legale.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse,apreciez că se impunea ca in aplicarea art. 312 alin.1 /pr.civ.,să fie respins recursul reclamanților,cu consecința evidentă a menținerii sentinței recurate,considerată a fi legală și temeinică.
PREȘEDINTE
- -
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
