Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.518
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții,prin Sindicatul din Învățământ împotriva Sentinței Civile nr.1158/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-,in contradictoriu cu pârâții intimați Grupul Școlar a, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții reclamanții lipsă,avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care reprezentanta reclamanților depune la dosar împuternicire avocațială Sentința Civilă nr. 361/PI/2008 a Tribunalului Timiș,pentru ilustrarea practicii judiciare, precum și concluzii scrise.
Instanța de recurs constată că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul registratură adrese din partea unităților școlare intimate care învederează că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamanților.
Curtea constată că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat și apreciază cauza in stare de a fi judecată, acordând cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii de chemare in judecată așa cum a fost formulată de ei in primul ciclu procesual. Arată că nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, față de poziția procesuală exprimată in recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 1158/2008,pronunțată de Tribunalul Arad,in Dosarul nr-,a fost respinsă acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la calculul și la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2008, actualizată la data plății și la consemnarea acesteia în carnetul de muncă al reclamanților și celelalte evidențe salariale, promovată de reclamanții, G, G, a, G, G, G, a, a, a, Liga, Halai, a, ca, G, Lucretia, Linda, a, R, B, R, reprezentați legal prin Sindicatul din Învățământ A în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar " ", Școala Generală Nr.2, Grădinița PP "Grădinița ", Școala Generală, Școala Generală, Școala Sanitară A, Grădinița PP 11, P Grădinița PP PJ Nr.1 A, Palatul Copiilor A, Școala Generală de
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a acordat eficiență excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune in sens material pentru pretențiile bănești aferente perioadei 06.10.2004 - 60.10.2005, față de termenul de prescripție de 3 ani reglementat de dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii și momentul introducerii acțiunii, 30.07.2008.S-a observat astfel că,deoarece termenul de prescripție s-a împlinit la 06.10.2005, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 166 alin. 1 Codul muncii excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamanților este întemeiată, motiv pentru care a considerat necesară analizarea admisibilității acțiunii doar pentru restul perioadei pretinse.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii și pe fond, tribunalul reține că reclamanții, membrii de sindicat, sunt angajați ai școlilor pârâte, pe funcții didactice, nedidactice și didactic auxiliar, în învățământul preuniversitar și că ei au calitatea de bugetari, fiind salarizați în baza unor legi speciale de salarizare specifice doar personalului didactic, nedidactic și didactic auxiliar învățământ.
Deoarece au lege proprie de salarizare, reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivel județean pe anul 2004, de care se prevalează pentru recunoașterea dreptului la acordarea primei de vacanță și nici dispozițiile art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pe anii 2007 - 2010, deoarece art. 3 alin. 2 din contractul amintit și art. 12 din Legea nr. 130/1996 republicată interzic negocierea unor clauze de salarizare referitor la drepturile acordate salariaților bugetari.
In continuare,Tribunalul a apreciat că in speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 128/1997, privind statutul salariaților bugetari ale căror drepturi sunt stabilite prin dispoziții legale și care prin art. 50 alin. 12 nu recunoaște salariaților din învățământul preuniversitar dreptul la acordarea primelor de vacanță.
De altfel, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la. sub nr. 2.895/21/29.12.2006 nu prevede obligația angajatorilor de plăti prime de vacanță salariaților, astfel că, în art. 59 alin. 3, prevede că acest drept salarial se poate stabili prin încheierea altor contracte colective de muncă la alte niveluri, în raport cu posibilitățile economico - financiare ale unității. Prin urmare, acordarea primei de vacanță nu este obligatorie pentru nici un angajator și depinde de recunoașterea ei printr-o lege de salarizare sau un contract colectiv de muncă încheiat la alte niveluri, condiționat de posibilitatea de plată a angajatorului și de negocierea dreptului cu Guvernul.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, reprezentați prin Sindicatul din Învățământ A, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19.02.2008, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii de chemare in judecată așa cum a fost formulată de ei in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamanților,care,in opinia lor se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține că acestea au vizat in esență omisiunea judecătorilor fondului de a lua in considerare prevederile art. 48 alin.1 din Legea nr. 128/1997,potrivit cărora salariul din învățământ se compune din salariul de bază și o parte variabilă,ce constă in adausuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare,care potrivit alin.2 al aceluiași articol se negociază,in limitele stabilite de lege,in cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național.
In continuare,recurenții au mai invocat prevederile art. 50 alin.12 din Legea nr. 128/1997,potrivit cărora personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar dreptul la prima de concediu solicitată prin acțiune a fost recunoscut de art. 35 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Județului A din 2004, norme cu caracter obligatoriu potrivit art. 165 din Codul Muncii.
Prin adresele depuse in fața instanței de recurs la data de 16.03.2009,pârâții intimați au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamanților și că nu solicită cheltuieli de judecată.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamanților,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat,cu următoarele argumente.
Reclamanții sunt angajați ai pârâților în funcții de cadre didactice, nedidactice și didactice auxiliare, în învățământul preuniversitar, iar potrivit susținerilor lor, necombătute de către unitatățile de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2007.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007,"prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu."Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit"ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Curtea consideră că in mod eronat judecătorii fondului,in orientarea lor spre soluția de respingere a acțiunii, au apreciat că reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr, in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de abeneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că,in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora,clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză, iar instanța de fond a interpretat și aplicat in mod greșit aceste norme,împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ.
Dar in privința soluției pronunțată de Tribunal asupra prescripției dreptului la acțiune in sens material pentru drepturile bănești aferente perioadei 06.10.2004 - 60.10.2005, aceasta este corectă deoarece incidența normelor imperative ale art. 166 alin. 1 Codul muncii cu privire la termenul de prescripției de trei ani,calculat de la momentul nașterii dreptului la acțiune,a fost judicios reținută.Mai mult,Curtea observă că soluția in discuție nici nu a fost criticată pe calea recursului de către reclamanți.
Pentru considerentele de fapt și de drept analizate, in baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica sentința recurată in sensul că va admite acțiunea,obligând pârâții angajatori să calculeze și să plătească titularilor cererii, din fondurile lor proprii, primele de vacanță aferente concediului de odihnă efectuat in perioada 2005-2008,actualizate in raport cu rata inflației,începând cu data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Cererea accesorie referitoare la mențiunile corespunzătoare in cartea de muncă a reclamanților, cu care tribunalul a fost investit prin prorogare legală de competență, va fi admisă în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1976.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, prin Sindicatul din Învățământ împotriva Sentinței Civile nr.1158/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-,in contradictoriu cu pârâții intimați Grupul Școlar
Modifică sentința recurată in sensul că admite acțiunea reclamanților și obligă pârâții să calculeze și să plătească reclamanților primele de vacanță aferente concediului de odihnă efectuat in perioada 2005-2008,actualizate in raport cu rata inflației,începând cu data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă.
Obligă pârâții să facă mențiunile corespunzătoare privind acordarea drepturilor salariale menționate in carnetele de muncă ale reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.04.2009
Tehnored.:/ 2 ex./15.04.2009
Prima instanță. și
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
