Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 544
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2865 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea recurenților-reclamanți, prin apărător, să ia act de actele depuse la dosarul cauzei și să formuleze concluzii scrise în combaterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, a amânat pronunțarea cauzei la 20.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime C 2007 actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamații au susținut că sunt salariați ai societății pârâte și că în această calitate nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de C 2007, prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Societatea pârâtă SC SA Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrisă față de dispozițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii iar în subsidiar ca neîntemeiată cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.2865 pronunțată la 11 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând societatea pârâtă la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare primei de C 2007 conform art.168 din CCM la nivel de unitate pentru fiecare reclamant, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele inflației de la data scadenței sumei la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului material la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, pentru anul 2003, dispoziție preluată și în contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2004-2007, primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior anului 2003 aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis în parte acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor reprezentând prime de C 2007 calculate conform art.168(1) din contractul colectiv de muncă către fiecare dintre reclamanți
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâta SC SA B precum și reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâta SC SA Bas usținut sub un prim aspect că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și să constate că acțiunea reclamanților este prescrisă în condițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii.
Recurenta-pârâtă a arătat sub un alt aspect, că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SNP SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a invocat ca ultim motiv de recurs, excepția autorității lucrului judecat, susținând că reclamanții-intimați, s-au mai judecat anterior pentru aceleași drepturi care le-au fost acordate de instanța de judecată, depunând copiile hotărârilor judecătorești, devenite irevocabile, care constituie putere de lucru judecat în raport de acțiunea din prezenta cauză.
Recurenții-reclamanți au susținut prin recursul lor că în mod greșit le-a fost respins prin sentința recurată capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales în condițiile în care criteriile stabilite prin art.132(1) din Statutul profesiei de avocat au fost respectate și drept urmare nu există o justificare întemeiată pentru neacordarea lor, în condițiile în care s-a consemnat că au fost solicitate.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse prin cele două recursului, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
1.Cât privește recursul exercitat de recurenta-pârâtă SC SA B, între cele două excepții invocate ca și motive de recurs primează cea a autorității de lucru judecat, întrucât numai dacă aceasta nu este incidentă pentru vreunul dintre reclamanți, se va cerceta în ce măsură sentința instanței de fond a verificat și s-a pronunțat asupra prescripției dreptului material la acțiune.
Autoritatea de lucru judecat-înțeleasă ca principiul de drept de interes general în virtutea căruia ceea ce s-a hotărât printru-un act de jurisdicție se considera a exprima adevărul astfel că o nouă judecată nu mai poate avea loc-pune capăt oricărui litigiu în care aceleași părți, în aceeași calitate sau având calități inverse se adresează din nou instanței cu o acțiune având același obiect și aceeași cauză juridică.
În acești termeni se constată că reclamanții, au obținut, prin hotărâri judecătorești anterior pronunțate și devenite irevocabile, drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C pentru anul 2007, în dosarele civile:, și au obținut prima în dosarul nr-; în dosarul nr-; în dosarul nr- și în dosarul nr-, sens în care anexează următoarele acte: decizia nr. 1551/19.08.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în dosarul nr. 560/2008, acțiunea din dosarul nr-, decizia nr. 1568/22.08.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în dosarul nr-, acțiunea din dosarul nr-, decizia nr. 1303/24.06.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în dosarul nr-, acțiunea din dosarul nr-, sentința civilă nr. 1040/31.03.2008 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr-.
Drept urmare, în mod justificat recurenta-pârâtă a opus excepția autorității de lucru judecat, întemeiată pe dispozițiile art.1201 cod civil, ca motiv de recurs.
În ce privește celelalte motive de recurs curtea va constata că acestea sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost acordat conform reglementării exprese din ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile.
2.Referitor la recursul reclamanților, Curtea constată că și acesta este fondat.
Așa cum este consemnat în practicaua sentinței, reclamanții au solicitat plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond, în mod nejustificat a luat act că nu s-au solicitat aceste cheltuieli.
Potrivit art.274 pr.civ. reclamanții față de care nu se constatată autoritatea de lucru judecat au dreptul la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Prin urmare, pentru reclamanții, și se impune admiterea și a capătului de cerere privind plata cheltuielior de judecată, la fond, în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare.
Pentru toate considerentele care preced, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civ. Curtea va admite recursurile și va modifica în parte sentința primei instanțe astfel: admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea formulată de,; obligă pârâta la câte 500 lei cheltuieli de judecată către, și, la fond.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către, și.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta-pârâtă la câte 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2865 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Modifică în parte sentința astfel:
Admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea formulată de,.
Obligă pârâta la câte 500 lei cheltuieli de judecată către, și, la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta la câte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red./SȘ.
3 ex./17.04.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
