Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 260
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții G și G, domiciliați în comuna, sat, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 478 pronunțată la 7 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, sat, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței nr. -/2009 și cu 0,15 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți G asistată și G reprezentat de avocat din baroul Prahova și intimatul-reclamant G reprezentat de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, dispune rectificarea citativului în sensul că recurenți sunt pârâții G G și G și intimat reclamantul G. Consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului, punând în vedere recurenților să indice temeiul juridic al motivelor de recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurenți precizează că temeiul juridic al motivelor de recurs îl reprezintă disp. art. 304 pct. 8. Susține că, motivele de recurs privesc crearea servituții de trecere, întrucât distanța este foarte mică și împovărătoare, iar starea conflictuală dintre părți este de foarte mult timp.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul-reclamant invocă excepția nulității recursului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3021și 304 Cod pr.civilă.
In subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, motivele invocate neavând suport probator. Depune la dosar concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul solicită a se aprecia cu privire la excepția invocată.
Curtea:
- 2 -
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vălenii d Munte sub nr. 1258 din 30.06.2006 reclamantul G a chemat în judecată pe pârâții G G și G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i permită trecerea pe terenul lor la publică potrivit art. 616 Cod civil.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că atât el cât și pârâții sunt proprietarii terenurilor care se învecinează, în urma pronunțării de către Judecătoria Vălenii d Muntea sentințelor civile nr 254/1987 și nr. 347/1988, precum și în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 1381/1991.
Reclamantul a arătat că potrivit sentinței civile nr. 254/1987 este proprietarul terenului de 975. livadă și 441. fâneață care este înfundat și vecini cu terenul proprietatea pârâților, singura cale de ieșire de pe terenul său la calea publică se poate crea numai pe terenul proprietatea pârâților.
La data de 9.01.2007, pârâții au formulat întâmpinare prin care au susținut că părțile și-au împărțit un teren moștenit de la defuncta G prin sentința civilă nr. 254/1987 a Judecătoriei Vălenii d e M, fiecare stăpânind porțiunea de teren atribuită, iar reclamantul are acces la calea publică pe un drum comunal și niciodată nu a pretins că terenul său este înfundat. Susțin că nu trebuie să se creeze o servitute de trecere pe terenul lor pe care și-a edificat o casă și toate dependințele gospodărești, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât terenul reclamantului nu este înfundat.
Judecătoria Vălenii d Munte, prin sentința civilă nr.2088 din 28.11.2007 a respins acțiunea reclamantului reținând că urmare partajului succesoral dispus prin sentința civilă nr.254/1987 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, reclamantul a primit în lotul nr. 3 terenul în suprafață de 1417. identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic între punctele 9,10,11,12,13, 18, 19, 20, 21, 9.
Prin aceeași sentință pârâtul GGa primit în lotul său nr. 2 în indiviziune cu G lotul nr. 1 terenul în suprafață de 635. curți construcții, 975. livadă și 444. fâneață, precum și construcțiile expres menționate identificate de către expert tehnic în raportul de expertiză.
Ulterior, pârâtul și tatăl său G au procedat la ieșirea din indiviziune numai asupra terenului de 635. fiecăruia dintre aceștia atribuindu-li-se suprafața de 250. identificată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Gh.G prin sentința civilă nr.347/1988 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte și s-a constituit drumul de acces de 135. evidențiat pe schița de plan anexă la același raport de expertiză.
Tatăl pârâtului i-a vândut acestuia și soției sale, respectiv pârâtei cota de din același teren, casa de locuit situată pe acesta precum și din celelalte terenuri primite prin hotărârea judecătorească de partaj, conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 1281/1991.
Terenul proprietatea pârâților în suprafață de 3469. identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert este limitrof cu terenul proprietatea reclamantului.
Instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din schița de plan anexă la raportul de expertiză menționat, terenul reclamantului este înfundat, neavând acces
- 3 -
la drumul public, însă față de poziționarea construcțiilor pârâților pe terenul proprietatea acestora, nu se poate crea servitutea de trecere solicitată pe terenul proprietatea acestora, întrucât ar afecta construcția edificată de aceștia notată cu C 4 în cuprinsul raportului de expertiză.
S-a reținut că, atât timp cât servitutea de trecere stabilită ca fiind posibilă, pe terenul proprietatea pârâților prin punctele 13,14,15,16,17,18,13 din schița de plan anexă la raportul de expertiză impune demolarea construcției acestora iar prin sentința civilă nr.347/1988 sa constituit deja drumul de acces de 135. reclamantul având și posibilitatea ca în conformitate cu disp. art. 618 cod civil să reclame trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul arătând că expertiza topografică întocmită în dosarul de fond de ing. a stabilit imposibilitatea de constituire a servituții de trecere doar în ceea ce privește o parte din terenul proprietatea pârâților, greșeală ce nu a fost corectată de instanța de fond atunci când a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză anterior menționat.
A mai susținut apelantul că judecătorul fondului nu a observat faptul că prin hotărârea judecătorească pe care a avut-o în vedere la pronunțarea sentinței, s-a dispus ieșirea din indiviziune dintre G și G G, apelantul reclamant din Prezenta cauză G, nefiind parte în dosarul respectiv.
Prin încheierea de ședință din 27.03.2008 Tribunalul Prahovaa dispus în baza disp. art. 295 alin. 2 Cod pr.civilă, completarea probelor în sensul întregirii raportului de expertiză topografică întocmit de ing..
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.478 din 7.10.2008 a admis apelul declarat de apelantul reclamant G împotriva sentinței civile nr.2088 din 28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea și a constituit în favoarea reclamantului un drept de servitute de trecere cu piciorul pe terenul proprietatea intimaților prin perimetrul din punctele A,B,C, 13 D, 14, în suprafață de 70. conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că terenul proprietatea pârâtului în suprafață de 3069. identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmită inițial de ing. este limitrof cu terenul proprietatea reclamantului și este loc înfundat neavând acces la drumul public situație reținută de altfel și de instanța de fond.
Prin întregirea raportului de expertiză topografică dispusă de instanța de apel, s-a relevat faptul că între proprietățile părților nu se poate constitui decât o servitute de trecere pentru picior dată fiind situația dintre construcțiile C 4 și C 1 între care există o distanță de 2,17 metri.
Instanța de apel a avut în vedere și faptul că expertul tehnic a precizat că servitutea de trecere cu piciorul poate fi constituită pe terenul proprietatea pârâților.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G G și G susținând că prin crearea servituții de trecere li se afectează intrarea în construcția C 4, neavând altă cale de intrare în această clădire și
- 4 -
mai mult această servitute nu este unica posibilitate a reclamantului de a intra pe proprietatea sa, în prezent folosind o altă cale de acces.
In plus, se creează o permanentă stare conflictuală, mai ales în situația în care apelantul și-ar îngrădi acest drum de trecere, situație în care recurenții nu ar avea posibilitatea de acces la toate clădirile edificate, respectiv C 1, C2, C 3 și C 4, deoarece acest drum de trecere este poziționat chiar pe mijlocul gospodăriei lor.
Calea de acces pe care în prezent o folosește reclamantul este o uliță prin care trece în special vara și toamna când transportă cu căruța fân și fructe, drum pe care îl folosesc și recurenții în aceleași perioade ale anului pentru a ajunge pe terenul lor, deoarece curtea este prea îngustă iar cea de a doua cale de acces este o folosită de toți sătenii.
In ședința publică de astăzi intimatul reclamant prin apărător a invocat excepția nulității recursului pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 302 indice 1 și art. 304 Cod pr.civilă.
In temeiul disp. art. 137 Cod pr.civilă, Curtea analizând excepția invocată, constată că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât criticile formulate în recurs au fost încadrate de recurenți prin apărător în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod pr.civilă, criticile din recurs privind crearea servituții de trecere cu încălcarea disp.art. 616 Cod civil.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că nu este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Prin loc înfundat, potrivit art. 616 Cod civil se înțelege acel loc care nu are nicio ieșire la calea publică.
In speță, reclamantul a dobândit proprietatea asupra terenului de 1417. prin sentința civilă nr.254 din 16 februarie 1987 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză, asupra averii succesorale rămase de pe urma autoarei lor și potrivit schiței de plan întocmită de expert pentru varianta omologată de instanță, acest teren este loc înfundat, fără ieșire la calea publică.
Aceeași caracteristică a terenului este consacrată și de expertul din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cererea reclamantului de a se constitui o servitute de trecere pe terenul pârâților este întemeiată în principal pentru că ambele terenuri provin de la același autor și pe terenul pârâților se poate constitui o servitute de trecere cu piciorul care nu prejudiciază pe intimații pârâți.
Este neîntemeiată susținerea recurenților pârâți că reclamantul ar avea și alte posibilități de acces la terenul său întrucât pe schițele de plan anexe la ambele rapoarte de expertiză, nu sunt evidențiate eventuale alte căi de acces.
Este neîntemeiată și susținerea că li se afectează intrarea în construcția C4 întrucât s-a constituit numai o servitute de trecere cu piciorul.
Reținându-se că decizia pronunțată nu este afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 Cod pr.civilă, pe care recurenții și-au întemeiat recursul, urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă să fie respins recursul ca nefondat.
- 5 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant prin apărător.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G și G, domiciliați în comuna, sat, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 478 pronunțată la 7 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, sat, jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
- - C - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.Gh./CO
2 ex./1.04.2009
f- Judec.V de
a- Trib.
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
