Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5494/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5494
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan
- - judecător
- - judecător
Grefier
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 160/12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL TEHNIC " ", și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI S - INSTITUȚIA PRIMARULUI, lipsind recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN O, intimatul pârât COLEGIUL TEHNIC " ", și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă nr. 160/12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 160 din 12 februarie 2009, Tribunalul O l t, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, sens în care a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar O, în numele membrilor de sindicat, --, Boață, -, -, -, A, G, HG, -, G, a, -a, OG, --, -, G, -, -, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Tehnic, Consiliul Local al Municipiului S și Primarul Municipiului S- Instituția Primarului.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - B, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În baza dispozițiilor art. 137al. 1 Cod procedură civilă, instanța a analizat și a pronunțat cu prioritate asupra excepției invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului județean
Deși în acțiunea precizată depusă ulterior la dosar, se menționează faptul că bugetul consiliului local este înaintat spre aprobare Consiliului Județean, acest aspect este important doar la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului la nivel de stat, așa cum se recunoaște chiar în cuprinsul cererii. Prin urmare este vorba de o modalitate de elaborare și de aprobare a bugetului dar ceea ce interesează în cauza de față este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază și complementară.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare( Inspectoratul Școlar Județean O și Sindicatul Învățământului Preuniversitar O) și este condiționat de existența veniturilor proprii ale unității de învățământ, astfel încât nu se poate reține o obligație de plată în sarcina pârâtului Consiliul Județean O, sens în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe considerentul că nu există un raport juridic de muncă între membrii de sindicat și această parte.
Referitor la drepturile pretinse prin prezenta acțiune, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune își întemeiază cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca un raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța a analizat prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008 a constatat că la art. 37 lit. se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu anumite resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Conform art. 33 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008 prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
Legea 128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care așa cum am arătat nu impun o obligație unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Instanța a reținut că nici Ordonanța de Urgență 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ susmenționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulare succesive și actele normative anulare de salarizare în perioada 2001-2006.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a reținut că alin.2 al.art-1 a menționat expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale. În cauza de față însă, așa cum am arătat mai sus, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Acordarea dreptului solicitat impune existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată și a fost respinsă, de asemenea și cererea formulată în contradictoriu cu Consiliul Local și Primarul Municipiului S, cu motivarea că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte.
Cum, în speța de față acțiunea a fost respinsă față de unitatea de învățământ, urmează a fost respinsă și față de consiliul local și primar pentru considerentele deja expuse, precum și față de Consiliul Județean O ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, ca urmare a respingerii acțiunii principale, s-a impus și respingerea chemării în garanție Ministerului Finanțelor Publice, ca o finalitate logică, dar și pe considerentul că între această parte și reclamant, nu a existat raporturi juridice de muncă, având în vedere și dispozițiile Legii 273/2006 care se referă la ordonatorii de credite și care nu a impus o obligație directă acestei părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
Finanțarea unităților de învățământ special de stat se asigură din bugetul consiliului județean, conform art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 41 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar putea rămâne fără efect.
Consiliul local S, primarul municipiului S și Consiliul județean O au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului declarat.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și potrivit art.304/1Cod procedură civilă,Curtea apreciază că nu pot fi primite aceste critici, în cauză neexistând motive de casare sau modificare a sentinței.
În ceea ce privește critica legată de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, din examinarea cuprinsului sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a soluționat cererea prin prisma acestei excepții, astfel că această critică este nefondată.
În ceea ce privește criticile asupra modului de soluționare a fondului cauzei,
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii.
Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii.
În plus, este de observat că acest contract nu este în nici un caz opozabil Consiliului Județean O, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Nici celelalte critici nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și nu reprezintă nici motive de ordine publică, care în temeiul art.306 alin.2 pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că recursul se privește ca nefondat și în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 160/12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, COLEGIUL TEHNIC " ", și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /23.10.2009.
Jud. fond..
Președinte:Marian Lungu Doina VișanJudecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri
