Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(6291/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 61/

Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 3: Elena

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1483 din 28 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - GRUP, având ca obiect - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/04.12.2008 atașată la fila 9 dosar, lipsind recurentul reclamant .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Avocatul intimatei pârâte SC SA- Membru Grup, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică; depune la dosar practică judiciară.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1483/28.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității de reprezentant și pe cale de consecință, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA - Membru Grup

Pentru a pronunța această sentință, la termenul de judecată din 28.09.2009, prima instanță a apreciat întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant. Astfel, în ședința publică din 06.07.2009, s-a constatat că cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat, în condițiile în care din examinarea împuternicirii avocațiale a rezultat că acesta a fost împuternicit doar să promoveze acțiunea. S-a statuat astfel că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele impuse de art.112 pct.3 Cod pr.civilă, acordându-se un termen de judecată pentru complinirea acestor lipsuri.

La termenul acordat, a constatat tribunalul că apărătorul reclamantului a lipsit și nici nu și-a justificat în vreun fel absența, iar la dosar nu au fost depuse dovezi că s-au îndeplinit condițiile impuse de instanță.

Ca atare, având în vedere că avocatul își reprezintă clientul în temeiul unui contract de asistență judiciară încheiat în formă scrisă, contract în care sunt prevăzute în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului precum și faptul că dispozițiile art.68 Cod pr.civilă și jurisprudența în doctrină au fost interpretate în sensul că pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată avocatul are nevoie de o împuternicire specială în acest scop, instanța de fond a admis excepția și a anulat cererea de chemare în judecată.

S-a considerat totodată, că prin cererea de chemare în judecată obiectul acțiunii nu a fost stabilit conform dispozițiilor art.112 pct.3 Cod pr.civilă, ceea ce ar fi atras nulitatea cererii, conform dispozițiilor art.133 alin.1 Cod pr.civilă, însă, s-a apreciat că excepția lipsei calității de reprezentant are întâietate, întrucât în absența acestei dovezi, acțiunea nu putea fi formulată și, abia apoi, în măsura în care s-ar fi constatat existența acestei calități, respingând această excepție, se impunea examinarea celorlalte condiții specifice impuse de art.112 Cod pr.civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art.301, art.304, art.305 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, că prima instanță având de judecat excepția invocată de intimată privind "lipsa calității de reprezentant al apărătorului", în mod eronat a apreciat ca fiind admisibilă, în raport de datele împuternicirii, constatând că cererea de chemare în judecată a fost semnată de apărător și nu de reclamant.

Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că din conținutul împuternicirii avocațiale rezultă clar competența și dreptul de apărare inserat astfel: asistență și reprezentare, redactare, semnare acțiune, acte de procedură și probatorii, ceea ce explică dreptul apărătorului de a redacta (scrie) semna și deci implicit de a promova acțiunea, cât de asemenea de a putea formula acte de procedură și probatorii în apărarea clientului, încălcându-se dreptul la apărare și diligențele conferite de Legea nr.51/1995 privind activitatea de avocat.

recurentul, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul nu și-a precizat ori completat acțiunea referitor la obligația prevăzută de art.112 pct.3, adică obiectul cererii și valoarea, urmând a se constata, că în cuprinsul citației nu s-a precizat această obligație în sarcina reclamantului. Drept urmare, reclamantul urma să fie înștiințat la termenul din data de 28.09.2009,ședință de judecată ce s-a desfășurat în perioada de protest a magistraților.

Lipsa la termenul de judecată din data de 28.09.2009 se justifică prin aceea că telefonic, la ora 8,30, de la arhiva tribunalului s-a comunicat continuarea protestului magistraților, cu toate acestea ședința de judecată s-a desfășurat în lipsa părților, fiind dezinformat.

Consideră recurentul că pentru a avea dreptul la un proces echitabil, dezbaterea excepției putea fi prorogată la un nou termen.

Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.

Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

În concret, nu există nicio normă juridică procesuală care să reglementeze așa numita "excepție a lipsei calității de reprezentant", acesta fiind un argument în plus pentru ca ea să nu poată fi primită în pricina de față. Art.161 Cod pr.civilă face referire la lipsa dovezii calității de reprezentant (și nu la lipsa calității de reprezentant), cerință îndeplinită însă în cauză.

Se va avea în vedere astfel că potrivit art.67 alin.1 Cod pr.civilă: "părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar". Justificarea calității de reprezentant convențional, în fața instanțelor judecătorești se face prin procură, care din punct de vedere al formei, trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată, condiție complinită în speța dedusă judecății.

Totodată, potrivit Anexei II din Statutul profesiei de avocat, împuternicirea avocațială trebuie să aibă număr, să rezulte din cuprinsul său numărul și data contractului de asistență juridică în temeiul căruia a fost emisă, mențiuni existente însă pe înscrisul de la fila 50 dosar fond și în prezența cărora nu era necesară semnătura celui reprezentat, pe cererea de chemare în judecată. Aceasta întrucât, conform art.68 alin.3 Cod pr.civilă, în temeiul mandatului de reprezentare judiciară, reprezentantul părții poate face orice acte de procedură, chiar dacă în mandat nu se prevăd expres acele acte. Drept urmare, cu nesocotirea normelor procedurale sus menționate, prima instanță a admis excepția lipsei calității de reprezentant. Aceasta înseamnă că prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art.129 alin.ultim Cod pr.civilă, neintrând practic în cercetarea fondului cauzei, ceea ce impune a face aplicațiunea art.312 alin.5 Cod pr.civilă, cu consecința admiterii recursului, a casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare în fond.

Prima instanță va ținea seama, cu prilejul rejudecării, de aspectele invocate de reclamant prin motivele de recurs, inclusiv la aspectul nulității cererii de chemare în judecată, conform art.133 alin.1 Cod pr.civilă, prin raportare la art.112 alin.3 Cod pr.civilă. se va analiza dacă aspectul nulității cererii se justifică, cu atât mai mult cu cât apreciindu-se prioritară soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant, prima instanță nici nu mai putea analiza aspectul nulității sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1483 din 28 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - GRUP.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact.LG/2 ex./21.01.2010

Jud.fond:;

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Bucuresti