Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 661
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții R și, prin Sindicatul Liber și Independent "" al salariaților din Învățământ Zona R, cu sediul în R-, județul S, împotriva sentinței nr. 429 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns - lider de sindicat pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind reclamanții recurenți, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S, Școala cu clasele I - VIII nr.2 R, județul S și intimat parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind reprezentantul recurenților, arată că reclamanții din prezenta cauză nu primesc acest spor de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare și nici nu i s-a cerut să facă dovada cu adeverință în acest sens.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților-recurenți, - în calitate de lider de sindicat -, a arătat că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se fac anual de către Autoritatea de Sănătate Publică S la cererea directorului unității, iar Sindicatul Democratic Învățământ Aao bținut prin hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv prin sentința nr.399 din 10.08.2008 a Tribunalului Arad, astfel că și reclamanții doresc să beneficieze de drepturile salariale privind sporul de 15% pentru perioada 2006 - 2009 și în continuare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 9.01.2009, reclamanții R și, prin Sindicatul Liber și Independent "" al salariaților din Învățământ Zona R, cu sediul în R-, județul S, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S și Școala cu clasele I - VIII nr.2 R, județul S, și intimat parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru a fi obligați să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și la plata în continuare a acestui spor de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu și obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare.
Au mai arătat reclamanții că în legătură cu măsura protecției și securității în muncă sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
Au mai susținut reclamanții că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
Reclamanții au mai precizat că în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și cu acest prilej au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.6 alin.2 și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii, art.8 lit.c din HG nr.281/1993, Legea nr.54/2003, Legea nr.128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007- 2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Pârâții, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 429 din 9 martie 2009 a Tribunalului Suceavas -a respins acțiunea formulată de reclamanții R și, prin Sindicatul Liber și Independent "" al salariaților din Învățământ Zona R, cu sediul în R-, județul S, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S și Școala cu clasele I-VIII nr.2 R și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei Școala cu clasele I-VIII nr.2 R, în funcții de cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, în baza unor contracte individuale de muncă, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
Că, potrivit art.8 alin.1 lit.c din HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, pentru condiții grele de muncă.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De asemenea, potrivit art.24 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație de întărire a rezistenței organismului, echipamente de protecție gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură,grupuri de unități, unități și instituții; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
Totodată, conform art.43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite.
De asemenea, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute delege și de contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, din analiza actelor normative anterior menționate, instanța de fond a reținut că prin art. 8 alin.1 lit. c din HG nr. 281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
Or, reclamanții nu au dovedit în cauză faptul că Ministerul Educației și Cercetării a stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit.
De asemenea, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 (art.24 alin.1) nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Totodată, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003- 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire.
Dacă acest contract nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, instanța a reținut că, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 9.01.2004 - 9.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 9.01.2005- 9.01.2006.
În consecință, pentru perioada cu privire la care reclamanții solicită sporul, respectiv 9.01.2006- 9.01.2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004 nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an ci doar pentru un an.
Totodată, instanța nu a reținut nici argumentele invocate de reclamanți privind discriminarea.
Referitor la acest aspect instanța a reținut că, în legătură cu art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă".
Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag.31, 28 septembrie 1995, Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996, autres c/-, parag.75, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".)
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile); existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, republicată (potrivit legii, criteriile de discriminare sunt rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu); tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Potrivit art.1 alin.2 din OG nr.137/200, republicată, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecție împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare -
Potrivit art. 2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, - prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,orientare sexuală,vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare, sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin urmare, elementele de bază care trebuie avute în vedere pentru a se constata existența unei discriminări constau în faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În acest sens, OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,cu modificările și completările ulterioare prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.
În speță, instanța a apreciat că nu există o situație de discriminare, având în vedere faptul că toate persoanele care se află în situație identică reclamanților și care își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ sunt tratate identic în sensul că nu beneficiază de "sporul pentru calculator".
Desigur că nu se pune problema unei discriminări a reclamanților în raport cu persoanele care își desfășoară activitatea în alte unități bugetare, deci în alte condiții, care sunt salarizate potrivit reglementărilor aplicabile domeniului respectiv.
În același sens, instanța a reținut că prin deciziile nr. 818/03.07.2008 publicată în Of. nr.537/16.07.2008, nr.819/03.07.2008 publicată în Of. nr.537/16.07.2008, nr.820/03.07.2008 publicată în Of. nr.537/16.07.2008 și nr.821/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1 art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea de desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva sentinței reclamanții au declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții au susținut că potrivit art.8 alin. 1 din HG nr.281/1993, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: pentru condiții periculoase sau vătămătoare un spor de până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În aplicarea acestor prevederi art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ prevede în mod expres că "pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau alte asemenea salariații primesc sporuri la salariul de bază, durata redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite". Dispoziții similare se regăsesc și în contractele colective de muncă unice la nivel național pentru anii 2005-2006 și 2007-2010.
În Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în dispozițiile art.50 alin. 12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Din prevederile invocată rezultă că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare. Mai mult, acest spor se acordă și altor categorii de salariați din domeniul bugetar - sănătate, funcționari publici, etc.
Au mai susținut că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii,cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist programator, analist programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar și alte categorii de personal.
Că depistarea locurilor de muncă cu condiții vătămătoare se face de către experți, persoane autorizate, a autorității de sănătate publică județene (la dosar a fost depusă copia după Buletinul de expertizare a locurilor de muncă a Autorității de Sănătate Publică S).
Ca dovadă a faptului că acțiunea lor este întemeiată, recurenții au depus, în recurs, Hotărârea nr.2 a Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S din data de 14.04.2008, în care s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30% calculat la salariul de bază pentru personalul din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează la calculator.
Examinând recursul de față, Curtea îl constată întemeiat în sensul celor ce se vor reține în continuare:
Astfel, este de observat că art. 8 alin. 1 din HG nr. 281/1993 prevede "pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective".
Acest text normativ este aplicabil reclamanților și, de altfel, la acest act normativ fac referire reclamanții atât în acțiunea inițială, cât și în recurs.
Este de observat, de asemenea, că în aplicarea art. 8 alin. 1 din HG nr. 281/1993 a fost emis Regulamentul nr. 6366/1993 a și, potrivit căruia acest spor se acordă numai în baza determinărilor făcute de organele de specialitate ale Ministerului Sănătății, din care să rezulte că noxele depășesc concentrația admisă la locul de muncă.
Or, în cauză, a fost depus (fila 16 dosar fond) Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, încheiat la data de 19 decembrie 2007, care îi vizează pe reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea constată că, în recurs, recurenții au depus copia Hotărârii nr.2 din 14.04.2008 a Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S,unde la art.1 se arată că "se acordă un spor de 10-30%, calcula la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectorat școlar, care lucrează la calculator".
Art. 2 al aceleiași hotărâri prevede că "sporul prevăzut la art.1 se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ/inspectoratului școlar și a deciziilor emise în acest sens".
Or, față de aceste împrejurări, instanța de fond ar fi trebuit să administreze probe din care să rezulte dacă în baza buletinului de determinare prin expertizare (aflat la dosar), reclamanții beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare (calculator), în ce cuantum și de la ce dată.
Cum în cauză nu s-au administrat probe în acest sens, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții R și, - prin Sindicatul Liber și Independent al Salariaților din Învățământ, zona R, împotriva sentinței civile nr. 429 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/2605.2009
Jud.fond.
Asist.Jud:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Nr- din 26 mai 2009
CĂTRE,
Tribunalul Suceava,
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, al acestei curți, întrucât prin Decizia nr. 661 din 19 mai 2009, s-a dispus admiterea recursului formulat de reclamanții R și, - prin Sindicatul Liber și Independent al Salariaților din Învățământ, zona, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S, Școala cu clasele I - VIII nr.2 R, județul S și intimat parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, casarea sentinței civile nr.429 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul conține un număr de _______file.
Președinte, Grefier,
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:Drepturi bănești. Respins acțiunea.
II. - Soluția în recurs:Admite recursul. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
SECȚIA CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
- TRIBUNALUL SUCEAVA II.-CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 429/09.03.2009Decizia civilă nr.661/19.05.2009
Dosar nr- Dosar nr-
Președinte: Președinte:-
Judecător: Judecători:- -
Asistent: judiciar:- -
Asistent judiciar
Examinând recursul de față, Curtea îl constată întemeiat în sensul celor ce se vor reține în continuare:
Astfel, este de observat că art. 8 alin. 1 din HG nr. 281/1993 prevede "pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective".
Acest text normativ este aplicabil reclamanților și, de altfel, la acest act normativ fac referire reclamanții atât în acțiunea inițială, cât și în recurs.
Este de observat, de asemenea, că în aplicarea art. 8 alin. 1 din HG nr. 281/1993 a fost emis Regulamentul nr. 6366/1993 a și, potrivit căruia acest spor se acordă numai în baza determinărilor făcute de organele de specialitate ale Ministerului Sănătății, din care să rezulte că noxele depășesc concentrația admisă la locul de muncă.
Or, în cauză, a fost depus (fila 16 dosar fond) Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, încheiat la data de 19 decembrie 2007, care îi vizează pe reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea constată că, în recurs, recurenții au depus copia Hotărârii nr.2 din 14.04.2008 a Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S,unde la art.1 se arată că "se acordă un spor de 10-30%, calcula la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectorat școlar, care lucrează la calculator".
Art. 2 al aceleiași hotărâri prevede că "sporul prevăzut la art.1 se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ/inspectoratului școlar și a deciziilor emise în acest sens".
Or, față de aceste împrejurări, instanța de fond ar fi trebuit să administreze probe din care să rezulte dacă în baza buletinului de determinare prin expertizare (aflat la dosar), reclamanții beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare (calculator), în ce cuantum și de la ce dată.
Cum în cauză nu s-au administrat probe în acest sens, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Andronic Tatiana
