Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 665
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul Sindicatul " " împotriva sentinței civile nr. 120 pronunțată la 27 ianuarie 2008 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Grup Școlar Industrial Transporturi Ferate, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent a depus la dosar concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 2 decembrie 2008 sub nr-, reclamantul Sindicatul " " din A, în numele membrilor de sindicat, B, G, a, G, Denisia, G, a chemat în judecată pe pârâtul Grup Școlar Industrial Transporturi Ferate A solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la calcularea și acordarea către personalul didactic și didactic auxiliar, membri ai sindicatului prevăzuți în anexa la acțiune și cu care pârâta are încheiate raporturi de muncă a salariului de bază după cum urmează:
1) pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică dispozițiile OG nr. 11/2007 să se ia în considerare valoarea coeficientului de multiplicare "1,000" aferent perioadelor, după cum urmează:
- 1 ianuarie 2007 - martie 2007 - valoarea de 255,889 lei,
- 1 aprilie 2007 - septembrie 2007 - valoarea de 261,005 lei,
- 1 octombrie 2007 - decembrie 2007 - valoarea de 300,156 lei,
2) pentru personalul didactic și didactic auxiliar, începând cu 1 ianuarie 2008, să se calculeze și să se acorde drepturile salariale luându-se în considerare noua valoare a coeficientului de multiplicare "1,000" corespunzătoare lunii decembrie 2007, respectiv valoarea de 300,156 lei;
A mai solicitat să fie obligată pârâta să consemneze în carnetele de muncă ale salariaților, precum și în orice alte evidențe salariale și de muncă, modificările salariale de mai sus; drepturile salariale să fie actualizate cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție a pârâtului la admiterea acțiunii.
In motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că potrivit art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la nr. 2895/2006, se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Personalul didactic și didactic auxiliar este salarizat conform Legii nr. 128/1997, modificată prin OG nr. 11/2007, iar aplicând acești coeficienți de multiplicare ei duc la un salariu de bază sub minimul prevăzut de, situație în care consideră că se impune majorarea lui cel puțin la acest minim.
In drept a invocat dispozițiile art. 8, 40 din pentru anii 2007-2010, art. 37, 241, 285, 286, 296 din Legea nr. 53/2003 actualizată, art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 8, 9, 11 din Legea nr. 130/1996 actualizată, art. 48 și urm. din Legea nr. 128/1997.
Prin sentința civilă nr. 120 pronunțată la 27 ianuarie 2009, instanța a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a acționat sunt angajații pârâtei și sunt retribuiți conform Legii nr. 128/1997, modificată prin OG nr. 11/2007, avându-se în vedere ca și valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada în litigiu, după cum urmează: pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 suma de 221,307 lei, pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 coeficientul de valorificare 1 suma de 225,733 lei și valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007 suma de 259, 593 lei.
A reținut ca prevederile art. 241 alin. 1 litera d Codul Muncii nu produc efecte față de reclamanți în condițiile în care potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dispozițiile legale în materia salarizării personalului didactic și auxiliar sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierii la încheierea contractului colectiv de muncă.
A mai reținut că în același sens sunt și dispozițiile art. 3 alin. 2 din CCM, art. 157 alin. 2 Codul Muncii.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs reclamantul Sindicatul " " din A, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Arată că Tribunalul Arada ignorat înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii, respectiv sentința nr. 127/3 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, prin care același judecător pronunța o soluție contrară; că datorită practicii neunitare s-a ajuns ca 63 de salariați să beneficieze de salarii diminuate, deși beneficiază de aceeași pregătire și desfășoară aceeași muncă.
Mai arată că sunt încălcate principiile instituite de art. 16 și 41 alin. 4 din Constituție.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta recurentă a învederat instanței că soluția de admitere a recursului se impune și în vederea aplicării unitare a dispozițiilor pe anii 2007-2010, realizării unei practici unitare a instanțelor judecătorești în sensul pronunțării unor soluții identice în cauze identice, realizării egalității de tratament juridic, pe de o parte între toate cadrele didactice din județul A, iar pe de altă parte între cadrele didactice salariați ai intimatei (respectiv între cei 63 de recurenți din prezenta cauză și cei 7 salariați care beneficiază de coeficientul corect de multiplicare, grație sentinței nr. 127/2008).
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.
Pârâtul intimat, deși legal citat, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea nefiind contradictorie sau străină de natura pricinii.
Instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Prin demersul lor judiciar, reclamanții au solicitat instanței să oblige pârâta la calcularea și acordarea către personalul didactic și didactic auxiliar începând cu 1 ianuarie 2007 salariului de bază avându-se în vedere o anumită valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, superioară celei prevăzute de OG nr. 11/2007, în așa fel încât să se dea eficiență dispozițiilor art. 40 din CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Instanța de recurs apreciază că în privința determinării salariilor de bază în unitățile din sistemul bugetar, dispozițiile contractului colectiv de muncă privind salariul minim brut nu au aplicabilitate.
Art. 12 din Legea nr. 130/1996, care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție cuprinsă și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, prevede că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 48 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prevede că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexele 1 și 2 care fac parte integrantă din lege.
2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 fiind reglementată anual prin ordonanțe de Guvern.
Prin OG nr. 11/2007 a fost modificată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 fost stabilită la 221,307 lei pentru intervalul 1 ianuarie - 31 martie 2007, la 225,733 lei pentru intervalul 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și la 259,593 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2007, pentru anul 2008, valoarea coeficientului fiind stabilită prin OG nr. 15/2008 plecând de la valoarea din decembrie 2007.
Câtă vreme valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este stabilită printr-un act normativ cu putere de lege, instanța nu poate înlocui această valoare cu o alta.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu stabilește nici o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în învățământ și așa cum am arătat nu are aplicabilitate.
În chiar cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național și care constituie legea părților, părțile semnatare au convenit în ce condiții acesta poate fi aplicat personalului din sectorul bugetar.
Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede în ce condiții se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, respectiv prin aceste contracte neputându-se negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceste prevederi sunt reluate chiar în cuprinsul art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în art. 9 părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă prevăzând și ce măsuri trebuie luate pentru ca de aceste drepturi să beneficieze și personalul din unitățile bugetare.
In cauză nu s-a făcut dovada că cerințele prevăzute de art. 9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național ar fi fost îndeplinite în ce privește personalul din învățământ.
Dispozițiile art. 41 din Constituție nu au fost ignorate.
Salariul de bază minim brut pe țară este reglementat prin Hotărâri de Guvern, respectiv HG nr. 1507/2007, HG nr. 1051/10.09.2008 și acest nivel al salariului de bază este respectat de actele normative care reglementează salarizarea personalului din învățământ.
Împrejurarea că mai multor angajați ai pârâtei, membri ai altui sindicat, li s-a recunoscut valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pretinsă și de reclamanții din prezenta cauză prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate obliga instanța, precedentul judiciar nefiind izvor de drept, instanța fiind ținută de dispozițiile legale incidente, dispoziții care au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță.
Existența unei practici neunitare poate constitui obiect al recursului în interesul legii, decizia pronunțată de ÎCCJ în acest recurs fiind obligatorie pentru instanțe.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul Sindicatul " " împotriva sentinței civile nr. 120 pronunțată la 27 ianuarie 2008 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Grup Școlar Industrial Transporturi Ferate
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.06.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Carmina
