Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 666
Ședința publică din data de 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta "" SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.145 din data de 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna M, sat M nr.29, județul D,
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă "" SA B prin avocat G din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, declarat și motivat în termen.
Avocat G pentru recurenta-pârâtă "" SA B depune în xerocopie mai multe înscrisuri și anume:certificat înregistrare mențiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București referitor la modificarea denumirii recurentei-pârâte din în SA, încheierea nr.28702 din 2.04.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, adresa nr.1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii Familei și Egalității de Șanse-Direcția de muncă și protecție socială a municipiului B, hotărârea comisiei paritare a din data de 31.03.2008, extras contract colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, adresa -Direcția resurse umane nr.938/01.04.2008 privind evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007.
Avocat G pentru recurenta-pârâtă "" SA B, intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, verificând lucrările dosarului, în temeiul art.3041, art.137 și art.129 alin.5 Cod procedură civilă, pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune al intimatei-reclamante privind pretenția acesteia la plata primei de Paște 2004, în raport de data sesizării instanței de fond și acordă părților cuvântul atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă "" SA B, solicită admiterea excepției pusă în discuție, deoarece introducerea acțiunii la instanța de fond la data de 4.10.2007, face ca dreptul intimatei-reclamante pentru prima de Paște 2004, să fie prescris.
În ceea ce privește recursul pe care l-a declarat, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiată cu privire în principal la inexistența dreptului subiectiv pentru perioada 2004-2007, dat fiind că odată plătite în anul 2003, implicit aceste drepturi au fost incluse și pentru viitor, respectiv pentru perioada 2004-2007, reprezentând voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării contractului colectiv de muncă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită respingerea excepției pusă în discuție, respingerea ca nefondat a recursului pârâtei care nu a respectat contractul colectiv de muncă, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5595/120/04.10.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele SC " " Târgoviște și SC " " B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să-i plătească suma de 3800 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate aferente anilor 2004-2005, reactualizate la data plății efective.
În motivarea cererii s-a arătat că a fost salariata pârâtei la punctul de lucru G din data de 01.03.2002 până la 27.12.2005 pe postul de contabilă, iar contractul colectiv de muncă prevedea o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru fiecare salariat, așa cum era prevăzut în disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ridicând excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei arătat că acțiunea nu este întemeiată avându-se în vedere că potrivit hotărârii nr. 14/31.03.2003 Consiliul de administrație al societății a dispus ca drepturile bănește prevăzute de art. 168 din să fie introduse în salarii.
S- mai susținut că în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " salariu conform hotărârii consiliului de administrație nr. 14", iar o eventuală susținere a reclamantului că pentru anii 2004-2005 nu au beneficiat de suplimente precizează că salariu nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, din contră drepturile fiind majorate.
S-a atașat la dosar din partea pârâtei o notă de calcul denumită estimarea diferenței de salariu anuală, și notă către direcția juridică cu evoluția salariului mediu cu perioada 2004-2007.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 145 din 30 ianuarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligat pârâta la plata către reclamantă sumelor reprezentând drepturi salariale suplimentare, respectiv prima de Paști pentru anii 2004 - 2005 și prima de pentru anul 2004 conform art. 168 din CCM 2004 - 2005, respingând cererea pentru prima de pe anul 2005.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata unității pârâte la punctul de lucru G până la data de 23.12.2005 și nu 27.12.2005 cum pretins aceasta, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, 2005 au mențiuni identice la art. 168 alin. prin care se stabilește că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, făcându-se precizarea la alin. 2 că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta nu făcut nici o dovadă că pentru anii 2004-2005 ar fi acordat aceste prime cu ocazia sărbătorilor, suplimentările fiind introdu-se numai pentru anul 2003.
De altfel art. 168 alin.l din CCM pe perioada anilor 2003-2006 are aceeași formulare prevăzându-se și că înainte cu minim 15 zile de flecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condiții, criterii și beneficiari.
A mai reținut instanța că pârâta nu a probat în nici un fel susținerea sa că suplimentările prev. de art. 168 alin 2 din Contractele colective de muncă pentru anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, refuzând efectuarea unei expertize contabile, deși sarcina probei revenea conf. Art. 287 din Codul muncii acesteia.
Pârâta mai putea să facă dovada cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă, dar nici aceste probe nu le-a făcut.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând eronata admitere a cererii reclamantei prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
S-a precizat că motivul de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
Intimata a depus concluzii scrise prin care și-a susținut punctul de vedere cu privire la recursul recurentei.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei referitor la plata primei de Paște 2004, excepție de ordine publică pusă în discuția părților conform disp. art. 136, 137, și 3041Cod proc.civil, Curtea constată că în raport de data la care reclamanta a sesizat Tribunalul Dâmbovița (12.10.2007) și disp. Decretului nr. 167/1958 care prevăd că termenul general de prescripție este de 3 ani (art. 1 și art. 3) de la data nașterii dreptului la acțiune și că dreptul la acțiune cu obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu fost exercitat în acest termen, constatând în acest sens că în mod greșit prima instanță acordat prima de Paște 2004, întrucât dreptul la acțiune pentru această primă era prescris.
Pe cale de consecință, conform celor expuse mai sus, Curtea constată că excepția este întemeiată, urmând ca pârâta să fie exonerată de plata primei de Paște 2004.
Pe fondul cauzei în ceea ce privește celelalte prime solicitate, Curtea constată că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanta a avut calitatea de salariat al societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei-intimate pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr. 4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
În baza acestor considerente, Curtea constată că recursul este fondat numai sub aspectul greșitei acordări a primei pentru Paște 2004 pentru care dreptul la acțiune este prescris, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă va admite recursul, va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru această primă, va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei prima de Paște 2004, urmând se menține restul dispozițiilor sentinței primei instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SA (fosta SC SA) B, cu sediul social în B, str. G-ral -, nr.11 bis, sector 1 și sediul procesual ales la reprezentantul său legal " & Asociații" din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.145 din data de 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna M, sat M nr.29, județul
Admite excepția invocată.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti prima de Paște 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Fiind în concediu medical,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
3 ex/09.06.2008
. fond - al Trib.
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
