Drepturi salariale (banesti). Decizia 669/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 669
Ședința publică din data de 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta "" SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.432 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă "" SA B prin avocat G din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, declarat și motivat în termen.
Avocat G pentru recurenta-pârâtă "" SA B depune în xerocopie mai multe înscrisuri și anume:certificat înregistrare mențiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București referitor la modificarea denumirii recurentei-pârâte din în SA, încheierea nr.28702 din 2.04.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, adresa nr.1231/17.03.2008 emisă de Ministerul Muncii Familei și Egalității de Șanse-Direcția de muncă și protecție socială a municipiului B, hotărârea comisiei paritare a din data de 31.03.2008, extras contract colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, adresa -Direcția resurse umane nr.938/01.04.2008 privind evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007.
S-au înmânat avocatului intimatului-reclamant un exemplar al înscrisurilor depuse de avocatul recurentei pârâte.
Avocat G pentru recurenta-pârâtă "" SA B, avocat pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă "" SA B, solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată cu privire în principal la inexistența dreptului subiectiv pentru perioada 2004-2007, dat fiind că odată plătite în anul 2003, implicit aceste drepturi au fost incluse și pentru viitor, respectiv pentru perioada 2004-2007, reprezentând voința comună a părților ca expresie a aplicării și respectării contractului colectiv de muncă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că instanța de fond a respectat în mod corect dispozițiile art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005, adresa depusă la acest termen de judecată, respectiv adresa -Direcția resurse umane nr.938/01.04.2008 privind evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003-2007, nu poate fi luată în considerare întrucât nu menționează în ce scop a fost emisă, ce calitate are persoana fizică semnatară a acesteia, respectiv dacă are calitatea de reprezentant al patronatului și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
De asemenea, această adresă nu a fost depusă odată cu motivarea recursului ci numai după ce Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a pronunțat în alte cazuri similare cu prezenta cauză, nu reprezintă rezultatul negocierilor dintre sindicat și patronat conform art.168 (1) din contractul colectiv de muncă.
Mai arată că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că drepturile salariale reprezentând primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al intimatului-reclamant începând cu anul 2003.
Solicită respingerea ca nefondat al recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3937,35 lei, din care 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2005, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște și suma de 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport de rata inflației, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 04.02.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atâta timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de
bază începând cu anul 2003 și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După examinarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 432 din 5 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească acestuia drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 și C 2004-2005 în sumă brută de 3501,50 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 2002-2005, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Astfel, se reține că reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă în perioada 2004-2006 nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar ca pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța, în baza contractelor colective și a art. 161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005-2006 și C 2004-2005 în sumă brută de 4851,50 lei, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă,
criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că au fost respectate dispozițiile art.168 CCM și că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2005 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2005 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că
recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului-intimat pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de de pârâta "" SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.432 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.05.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
