Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.682
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2758 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, motiv pentru care solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunica prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA, împotriva sentinței civile nr.2758 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantii, si au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligata aceasta la plata sumei brute de 4323 lei fiecarui reclamant reprezentand suplimentari salariale cuvenite cu ocazia sarbatorilor de Paste 2004-2006 si C 2004-2005, actualizate potrivit indicelui de inflatie, incepand cu data pronuntarii sentintei, pana la data platii.
Au mai solicitat reclamantii si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamantii au arătat că au fost salariații paratei la Suc. pana in septembrie-octombrie 2006 si ca pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constand in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C in cuantum de un salariu de baza mediu pe unitate, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii in principal ca prescrisa, iar in subsidiar ca neintemeiata, pe considerentul că incepand cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, iar sub aspectul prescriptiei a susținut că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada Paste 2004-2005 si C 2004 invocata de parata si a respins actiunea pentru aceasta perioada ca fiind prescrisa. A respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata pentru perioada Paste 2006 si C 2005.
În consecință a admis prima instanță in parte actiunea și a obligat pârâta să plătească fiecarui reclamant prima de Paste 2006 si C 2005 in suma bruta de 1974 lei ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata prin intampinare, în cauza sunt incidente dispozitiile art.283 al.1 lit.c din muncii, potrivit carora termenul de prescriptie este de 3 ani fiind vorba de drepturi salariale, termen care se calculeaza in raport de data introducerii actiunii, cat si de data nasterii fiecaruia din aceste drepturi.
Sub acest aspect, instanta a admis exceptia prescriptiei pentru drepturile salariale aferente perioadei de Paste 2004-2005 si C 2004, apreciind ca s-a împlinit termenul de 3 ani calculat de la data introducerii actiunii - 09.10.2008.
Pentru aceleasi considerente, instanta a respins exceptia prescriptiei invocata de parata pentru perioada Paste 2006 si C 2005.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat că reclamantii au fost salariatii paratei la Sucursala pana in lunile septembrie-octombrie 2006, cand le-au incetat contractele de munca, insa nu au incasat drepturile salariale reprezentand suplimentari pentru Paste 2006 si C 2005.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipuleaza că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Asadar, din analiza probelor administrate in cauza a rezultat ca reclamantii au fost in calitate de salariati ai paratei insa, nu au incasat drepturile salariale aferente pentru sarbatorile de C 2005 si Paste 2006, astfel incat parata a fost obligata sa achite aceste drepturi reclamantilor, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut(fila 83).
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul Muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul Muncii.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantei ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantei raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece tribunalul a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile bănești în raport cu salariul de bază mediu pe unitate ce rezultă din înscrisul depus de pârâta- recurentă, suma totală de 1974 lei fiind echivalentul suplimentărilor salariale reprezentând prime de Paște 2006 și 2005.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2758 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
--- - --- - -
Grefier
-
Proces verbal
Pentru grefier aflat în
Prezenta se semnează de noi.
Grefier șef secție
Red
f- Tribunalul Prahova
R-
3 ex/29.04.2009
Operator de date cu caracter personal nr. 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
