Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.683
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2762 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, motiv pentru care solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul în fond, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA astfel cum a fost comunica prin adresa aflată la dosar, cu mențiunea că sumele sunt brute. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe parata SC SA B, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata sumei brute de 3366 lei fiecărui reclamant reprezentând suplimentări salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C 2004-2005, actualizate potrivit indicelui de inflație, începând cu data pronunțării sentinței, la data plății.
Au mai solicitat reclamanții și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei la Sucursala până la sfârșitul anului 2005 și că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu de baza mediu pe unitate, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La data de 31.10.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar in subsidiar ca neîntemeiată, pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, iar sub aspectul prescripției a susținut că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusa în discuția părților și unită cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 2762 din 31 octombrie Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la primele pentru sărbătorile de Paște 2004-2005 și C 2004 invocată de parată, a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă. A respins de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru prima de C 2005.
Pe fondul cauzei admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, și obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 927 lei brut reprezentând primă de C 2005 ce va fi actualizata cu indicele de inflație începând cu data scadenței și la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de parata prin întâmpinare, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani fiind vorba de drepturi salariale, termen care se calculează în raport de data introducerii acțiunii, cât și de data nașterii fiecăruia din aceste drepturi.
Sub acest aspect, s-a admis excepția prescripției pentru drepturile salariale aferente perioadei de Paste 2004-2005 și C 2004, apreciind că s-a împlinit termenul de 3 ani calculat de la data introducerii acțiunii - 09.10.2008.
Pentru aceleași considerente, instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă pentru perioada C 2005.
Pe fondul cauzei, instanța apreciat că în conformitate cu actele existente la dosar, reclamanții au fost salariații paratei la Sucursala până la sfârșitul anului 2005, când le-au încetat contractele de muncă, însă nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru C 2005.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, nu au încasat drepturile salariale aferente pentru sărbătoarea de C 2005, astfel încât pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant cate 927 lei brut, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază.
În concluzie, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, tribunalul admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a constatat prescrisă acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis în parte acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului mediu de bază pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, valoare ce rezultă din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la fila 69dosar fond.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2762 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P - la Cabinet de avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored VD/MD
2 ex/ 15.04.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Dan Andrei Enescu
