Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 684/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 684/R-CM

Ședința publică din 18 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Judecător - -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr.717/CM din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.897/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Avocat pentru intimații-reclamanți, depune la dosar note de ședință.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și pe care le-a susținut și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată că:

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.03.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta în prezent purtând denumirea SC SA prin care au solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, pe anii 2005 - aprilie 2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit art. 168 1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.717/CM/15.09.2008, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta SC SA să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 21.03.2005 - aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective și cheltuieli de judecată în cuantum de 90 lei pentru fiecare.

S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe, că reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.

Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, stabilește în cuprinsul art.168 1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".

La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 a menținut dispozițiile art.168 1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de 1 al art. 168.

Potrivit art. 969 civ. voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de 1 al art.168 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.

Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.

La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.

Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art. 31 2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.

După cum rt. 168 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii următori, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul 1.

În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu se poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.

S-a reținut de asemenea că, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 287. muncii.

Și prin noile modificări aduse contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și

Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 prevede la 1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."

2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."

Acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."

Astfel, întrucât prin actele adiționale de modificare a contractelor colective de muncă invocate nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C acestea se cuvin reclamanților și pe anul 2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA

Se arată în motivarea acestui recurs că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond a stabilit că salariaților, începând cu anul 2004 ar fi trebuit să le fie acordate suplimentări salariale potrivit art.168 1 din CCM.

Acestora li se aplicau la acea dată prevederile CCM al SC "" SA (vechea denumire a ) înregistrat sun nr.9002 din 31.10.2003.

În anul 2003 prin negociere cu reprezentanta salariaților, s-a luat hotărârea introducerii primelor de Paști și C în salariul de bază, ceea ce s-a concretizat în martie 2003, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.14/31.03.2003.

Concluzia instanței de fond în sensul includerii primei în salariul de bază numai pentru anul 2003 este greșită și ea se bazează pe faptul menținerii în continuare a art.168 1 din contractul colectiv de muncă.

În realitate, în absența reinstituirii dreptului la primă, care trebuie demonstrat de sine-stătător, avem de-a face cu o abrogare implicită a acestui text imediat ce operațiunea includerii s-a încheiat, sens în care recurenta a făcut trimitere și la adresa nr.10549/7.05.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Mai arată recurentul că din adresa nr.1231/17.03.2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, rezultă că hotărârile comisiilor paritare nu sunt supuse înregistrării, întrucât nu conțin modificări ale, ori instanța de fond a conferit hotărârii emisă de comisia paritară privind interpretarea, valoarea de act de modificare.

Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În drept recursul a fost întemeiat pe disp. art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocându-se și disp art.3041Cod pr.civilă, în soluționarea acestuia.

Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Reclamanții sunt sau au fost salariați ai, a cărei denumire la momentul începerii prezentului proces era

Așa cum rezultă din Protocolul încheiat la data de 01.03.2002, pârâta a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat între și, ceea ce înseamnă că în anul 2002 părților le-a fost opozabil Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul

În anul 2003, între societatea pârâtă și salariații săi, reprezentați de, s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă înregistrat sub nr.9002/31.10.2003 la - Municipiul B, care în art.168 1 a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", iar în atr.168 2 a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Art.168 2 a fost modificat prin actul adițional nr.3 la contractul colectiv de muncă nr.9002/31.10.2003, act înregistrat sub nr.3078/4.05.2006 la - Municipiul B, articolul având următoarea formă: "în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Prin acest act adițional nu a fost modificat și 1 al art.168, ceea ce înseamnă că el a fost păstrat în forma din 2003, arătată mai sus, formă care prevedea dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și

Rezultă că în anii 2004 și 2005 art.168 1 și 2 s-a păstrat în forma în care a fost stipulat în Contractul colectiv de muncă din anul 2003, iar pentru anul 2007 acest articol a avut forma dobândită conform actului adițional nr.3/2006.

Așadar, pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu s-a prevăzut că Prima de Paște și C ar fi fost inclusă în salariul de bază.

Formularea articolului 168 2 este neechivocă, astfel că textul, în nici una dintre formele sale (din anul 2003 sau 2006) nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă în salariul de bază și în alți ani decât în 2003.

Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.

Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzută în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, astfel că prevederile art.168 1 au rămas fără obiect.

Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba despre un act de interpretare, nesupus înregistrării, așa cum susține pârâta, nterpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2006.

Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.

nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 4 Codul muncii.

În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.

Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr.717/CM din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

/2ex/21.11.2008

jud fond.; Al.

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 684/2008. Curtea de Apel Pitesti