Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 690/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.690/CM
Ședința publică de la 16 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA, cu sediul în T,- - 123, împotriva sentinței civile nr.2006/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3, domiciliată T,-,.19,.E,.11, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliată în T,-, -.A,.34, județul T, domiciliată în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, consilier juridic, conform delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații - reclamanți.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a evidențiat stadiul dosarului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că la data de 12.09.2008 intimații au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Instanța constată că intimații au luat cunoștință de motivele de recurs formulate de recurenta pârâtă, dovadă fiind faptul că au formulat întâmpinare și comunică un exemplar recurentei - pârâte, prin apărător.
Reprezentantul recurentei - pârâte arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia conținutul întâmpinării și precizează totodată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în prezentul recurs.
Instanța, față de precizările reprezentantului recurentei - pârâte că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul diminuării sumei reprezentând cheltuieli de judecată proporțional cu modalitatea de admitere a acțiunii, valoarea pretențiilor la care a fost obligată pârâta și volumul muncii prestate de apărător.
Consideră reprezentantul recurentei că hotărârea Tribunalului Constanța este nelegală și netemeinică, având în vedere dispozițiile art. 275 alin.3 Codul Muncii, potrivit cărora:" Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
CURTEA
Cu privire la recursul de față, Curtea constată următoarele:
Reclamantele, și au chemat în judecată SA T, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce li se cuvin, respectiv, garanții materiale, salarii pentru timpul lucrat în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale și religioase, precum și daune reprezentând dobânda legală pentru neplata la timp a creanțelor, plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, reclamantele au arătat că, au fost angajatele pârâtei, în funcția de vânzătoare la punctul de lucru "Magazin conform contractelor individuale de muncă anexate la dosarul cauzei.
S-a precizat că, în toată perioada în care au lucrat la societatea pârâtă, au lucrat ore suplimentare în zilele de sâmbătă și duminică, în sărbătorile legale și religioase și, întrucât au avut în primire gestiunea pentru care au fost emise garanții, pentru eventualitatea angajării răspunderii lor patrimoniale, lunar li s-a reținut 10% din venituri.
La data desfacerii contractelor de muncă, pârâta a refuzat să le plătească drepturile solicitate precum și garanțiile reținute până la data plecării lor din firmă.
În apărare societatea pârâtă, a arătat că, din analiza foilor de prezență rezultă faptul că reclamantele nu au prestat muncă peste programul normal de lucru, deci nu au efectuat ore suplimentare.
Chiar dacă reclamantele au prestat muncă în zilele de sâmbătă, duminică sau alte zile în care potrivit legii nu se lucrează, ziua de lucru a fost de 8 ore în săptămâna de 5 zile, iar salariul motivat.
A mai arătat pârâta, că au fost situații în care repausul săptămânal s-a acordat în alte zile decât cele de sâmbătă și duminică, acest lucru fiind posibil conf. art.132 alin.2 din Codul Muncii.
A menționat pârâta că, în ceea ce privește sporul pentru aceste zile Codul Muncii nu instituie o obligație în sarcina angajatorului, ci lasă la latitudinea acestuia.
Condițiile de muncă au fost avute în vedere cu ocazia încheierii contractului individual de muncă, în sensul că s-au negociat soluții corespunzătoare și salarii motivate pentru care nu a fost prezentată nici o obiecție din partea niciunui salariat în perioada lucrată.
În anul 2007 societatea a acordat un spor de 1%/lună din salariul de încadrare având în vedere această situație.
În ceea ce privește garanția reținută, pârâta a învederat faptul că inventarierea gestiunii în care au lucrat reclamantele nu a avut loc, urmând ca odată cu efectuarea inventarului să se stabilească dacă au fost sau nu prejudicii și dacă se impune antrenarea sau nu a răspunderii patrimoniale.
Prin sentința civilă nr. 106/07 mai 2008 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamante.
A fost obligată pârâta la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând garanții materiale, după cum urmează:
- - suma de 845 lei;
- - suma de 361,56 lei;
- - suma de 914,55 lei;
- - suma de 878,43 lei;
- - suma de 610,54 lei.
A fost obligată pârâta să aplice la sumele de mai sus dobânda legală începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
A fost respins capătul de cerere cu privire la plata orelor suplimentare ca nefondat.
A fost obligată pârâta la sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Cu privire la cererea pentru plata orelor suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, instanța a constatat că, pentru zilele de sâmbătă și duminică în care au prestat activitate, reclamantele au beneficiat de repaus săptămânal acordat de pârâtă în alte zile ale săptămânii, conform prevederilor art.132 (2) din Codul Muncii și de compensare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, conf.prev.art.137 (1) din Codul Muncii.
S-a apreciat că, sporul la salariu pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate, se plătește potrivit art.133 (3) din Codul Muncii dar, în contractele individuale de muncă ale reclamantelor, nu a fost prevăzută vreo clauză cu privire la plata acestor sporuri pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica.
Instanța a luat în calcul și raportul de expertiză întocmit în cauză, potrivit cu care, pârâta nu datorează reclamantelor nici o sumă de bani cu titlu de plată pentru orele suplimentare lucrate de acestea în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, raport pe care și reclamantele și l-au însușit, nemaiformulând obiecțiuni.
S-a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând garanții materiale, instanța, analizând fluturașii de plată a salariilor către reclamante și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, constatând că reclamantele sunt îndreptățite la a primi aceste drepturi bănești
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamante prin neplata la timp a acestor drepturi, instanța a obligat pârâta să aplice la sumele datorare dobânda legală, începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
Întrucât reclamantele au efectuat cheltuieli de judecată reprezentând c/val. onorariu expert în conf. cu prevederile art.274 proc.civ. instanța a obligat pârâta la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC COM T, care a formulat critici, referitoare la dispoziția privind obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 5000 lei.
Arată recurenta, că cererea reclamantelor a avut trei capete de cerere și în conformitate cu dispozițiile art. 275 cod procedură civilă instanța trebuia să dispună obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu modalitatea de admitere a acțiunii, respectiv pentru un singur capăt de cerere.
În acest sens, recurenta apreciază că valoarea cheltuielilor de judecată este prea mare, depășind valoarea pretențiilor solicitate de reclamante.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței in sensul reducerii acestor cheltuieli, prin luarea în calcul a valorii pretențiilor admise și în funcție de munca desfășurată de apărător.
Prin întâmpinare, intimatele și-au precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului deoarece împrejurarea că instanța a stabilit drepturi mai mici decât onorariile plătite avocatului la data angajării acestuia, nu este în măsură să conducă la diminuarea dreptului de a solicita restituirea cheltuielilor suportate cu desfășurarea litigiului.
Analizând sentința recurată in raport de criticile invocate și de dispozițiile legale in materie, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Reclamantele au investit instanța cu cerere privind obligarea societății angajatoare la plata drepturilor salariale datorate pentru munca desfășurată, potrivit contractelor individuale de muncă ale acestora.
În acest sens, au angajat un apărător calificat, care s-a ocupat atât de redactarea cererii cât și de formularea apărărilor și susținerea cauzei in fața instanței de fond.
Pentru activitatea prestată, s-a plătit un onorariu în valoare de 1000 lei/reclamant, rezultând un total de 5000 lei, pe care instanța de fond l-a apreciat ca fiind datorat de societatea care a căzut în pretenții, respectiv, societatea pârâtă, in conformitate cu dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
Potrivit art. 274(3) cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, atunci când constată motivat, că ele sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Raportându-ne la valoarea debitului de la momentul investirii instanței de fond, nu putem aprecia asupra valorii pretențiilor deoarece ele au fost determinate abia în urma lucrării efectuate de expert.
Mai mult decât atât, avocatul nu cunoștea la acea dată valoarea pretențiilor și nici nu putea aprecia dacă unele dintre acestea sunt întemeiate sau nu, aducând probe in susținerea tuturor capetelor de cerere.
Din punct de vedere al "muncii desfășurate", de asemenea trebuie observat că, avocatul a formulat acțiunea la 16 noiembrie 2007 și a asigurat asistența juridică a reclamantelor până la data soluționării cauzei, respectiv până la 07.05.2008.
Mai trebuie avut in vedere că, onorariul a fost negociat de părțile raportului de asistență juridica, la începutul procesului, instanța neputând astfel să intervină în aceasta negociere.
Este adevărat că, acest contract nu este opozabil terților din proces și instanța poate să micșoreze suma (plătită cu titlu de onorariu avocat) pe care o va include în cheltuielile de judecată, dar pentru a dispune astfel, trebuie să se constate mai întâi că această sumă este disproporționată față de valoarea pretențiilor (pretenții determinate la momentul negocierii onorariului) sau față de munca avocatului.
Așa cum s-a precizat, la momentul încheierii contractului de asistență juridică, aceste pretenții nu erau cunoscute sub aspectul valorii, iar in ce privește munca desfășurată de avocat, Curtea apreciază că aceasta a asigurat apărarea părților de-a lungul unei lungi perioade de timp, onorariul acestuia nefiind "nepotrivit de mare", astfel că nu se impune a fi diminuat.
Pentru cele reținute mai sus, vor fi aplicate dispozițiile art. 312 cod procedură civilă și va fi menținută sentința recurată, ca urmare a respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA, cu sediul în T,- - 123, împotriva sentinței civile nr.2006/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, domiciliată în T,-, - Sc.A,.3, domiciliată T,-,.19,.E,.11, județul T, domiciliată în T,-, județul T, domiciliată în T,-, -.A,.34, județul T, domiciliată în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.- jud. -/09.10.2008
- gref. -
2 ex./10.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
