Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 687/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.687/CM
Ședința publică de la 16 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civile declarat de recurentul - pârât ORAȘUL H PRIN PRIMAR, cu sediul în Hârșova,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 119/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în Hârșova,-, -..3,.43 și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în Hârșova,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - pârât Orașul Hârșova prin primar - consilier juridic, în baza împuternicirii nr.11135/16.09.2008, lipsind intimatul reclamant și intimatul - pârât Consiliul Local Hârșova.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază faptul că hotărârea i-a fost comunicată recurentului la data de 10.03.2008 iar acesta a declarat recurs la data de 9.07.2008; mai învederează de asemenea faptul că în cadrul recursului, recurentul a formulat și o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului iar intimatul - reclamant a înaintat instanței, prin fax, la data de 12.09.2008 întâmpinare la cererea de recurs, invocând excepția tardivității declarării recursului.
Reprezentantul recurentului pârât precizează că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la compunerea completului de judecată.
Instanța pune în discuție excepția tardivității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimatul - reclamant.
Reprezentantul recurentului pârât Orașul Hârșova prin Primar solicită respingerea excepției și repunerea în termen a recursului motivat de faptul că la data pronunțării sentinței civile reclamantul avea dublă calitate procesuală: pe de o parte era reclamant - având calitate procesual activă, iar pe de altă parte avea calitatea de pârât, reprezentând Orașul Hârșova.
Totodată precizează că pârâtul nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare prin declararea recursului, deoarece reprezentantul legal (primarul) nu avea interesul de a ataca hotărârea, aceasta fiindu-i favorabilă. Motivele de casare invocate: depășirea atribuțiilor judecătorești dar și dubla calitate a reclamantului sunt de ordine publică și dăunează interesului public.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
Orașul Hârșova prin Primar a declarat recurs la 9 iulie 2008 împotriva sentinței civile nr. 119/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 11.01.2008, reclamantul a chemat în judecată Orașul Hârșova prin Primar și Consiliul Local Hârșova pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata unor despăgubiri civile, echivalente valoric cu sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual, pentru perioada în care a exercitat funcția publică de viceprimar al orașului Hârșova, respectiv de la data de 21.06.2000 și până la data introducerii prezentei acțiuni, actualizate cu rata inflației, precum și la obligarea acestor drepturi și în viitor.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că îndeplinește, din data de 21.06.2000 funcția de viceprimar, funcție de demnitate publică, pentru care este remunerat conform art. 1-3, 19 și 20 din Legea nr. 154/1998.
Potrivit art. 14 și respectiv art. 17 din Legea nr. 40/1991 trebuia să beneficieze de spor de vechime, de premiul lunar și premiul anual, texte care au rămas în vigoare și după apariția Legii nr. 154/1998.
Formularea articolului de lege, respectiv art. 20 alin. 1 din Legea nr. 154/1998, prin care se precizează că indemnizația lunară prevăzută la art. 19 este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, a determinat interpretări abuzive și discriminatorii, în sensul excluderii categoriei demnitarilor publici din categoria persoanelor care beneficiază de drepturile care se acordă în raport cu venitul salarial.
În aceeași situație s-au aflat și magistrații, care, inițial au beneficiat de spor de vechime alături de personalul auxiliar, însă ulterior, printr-un alt act normativ, a fost radiat acest drept, el menținându-se numai pentru personalul auxiliar, similar situației demnitarilor și bugetarilor.
Prin decizia nr. XXXVI/7 mai 2007, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat referitor la recursul în interesul legii privind interpretarea art. 33 din Legea nr. 50/1996, în sensul că magistrații beneficiau de sporul pentru vechimea în muncă.
Totodată, și prin Hot. nr. 170/06.07.2006, s-a constatat că neacordarea sporului de vechime magistraților constituie o discriminare față de cealaltă categorie de personal care lucrează în instituție.
Având în vedere că personalul bugetar, salarizat prin același act normativ cu demnitarii și care își desfășoară activitatea în același sector, beneficiază de sporul de vechime, sporul de 2% și premiul anual, iar demnitarilor li s-a respins acest drept.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 21 din Legea nr. 168/1999, art. 191-194 din nr.OG 137/2000.
La termenul din 18.01.2008, reclamantul a formulat precizări prin care a învederat că solicită plata despăgubirilor începând cu decembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 119/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții la plata, către reclamant, a unor despăgubiri echivalente cu sporul de vechime pentru perioada decembrie 2004-ianuarie 2008, raportat la indemnizația încasată în această perioadă, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri echivalente cu premiul lunar de 2% și premiul anual, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Începând cu 21.06.2000 reclamantul exercita funcția de viceprimar al Orașului Hârșova.
Prin Legea nr. 40/1991 s-a reglementat salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului Președinției, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive.
Potrivit acestui act normativ, persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru (art. 14); pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității; din acest fondpot fi acordate premiiîn cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unorrezultate în activitate apreciate ca valoroase(art. 17); pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit acestei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata; premiul anual poate fi redus sau anulat în cazul salariaților care în cursul anuluiau desfășurat o activitate profesională slabă sau necorespunzătoare sau au avut abateri pentru care au fost sancționați disciplinar(art. 18).
Conform anexei nr. 7, legea se aplica și personalului din conducerea prefecturilor și consiliilor locale, printre care primari și viceprimari.
În anul 1998, s-a adoptat un nou act normativ privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru personalul care ocupa funcții de demnitate publică.
Conform art. 2 al Legii nr. 154 din -, dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar în sensul legii, funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
Pentru salarizarea personalului care ocupa funcții de demnitate publică, actul cuprinde un capitol separat - cap. VI - care statuează, la art. 19 și 20, că persoanele cere ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II. Indemnizația lunară, prevăzută la art. 19, esteunica formă de remunerarea activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Cuantumul indemnizației lunare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială, înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa nr. II, rotunjit din o mie în o mie de lei în favoarea persoanei respective. Valoarea de referință sectorială este cea prevăzută în anexa nr. lunare calculate potrivit alin. (2) sunt în sumă brută și sunt impozabile, potrivit legii.
Ulterior, printr-o succesiune de acte normative, salarizarea primarului și viceprimarului a fost reglementată de nr.OG 24/2000 aprobată prin Legea nr. 383/2000, nr.OUG 191/2002 aprobată prin Legea nr. 220/2003, OUG nr. 198/2005 aprobată prin Legea nr. 323/2006 și nr.OG 10/2007.
comun al acestor acte normative a fost acela că se prevede că pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial;persoanele arătate nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege(art. 2 din Legea nr. 331/2005).
Aceasta era în concordanță și cu prevederile art. 29 din Legea nr. 154/1998 care stabileau că la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă prevederile din actele normative cuprinse în anexa nr. X, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din sectorul bugetar; în anexa Xal egii se menționează că se abrogă prevederile referitoarela promovarea în grade, trepte profesionale și gradații, indemnizații de conducere, ponderea funcțiilor de conducereprevăzute la art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 24, art. 25, art. 28 alin. (2) și alin. (3), art. 30, art. 33, art. 37, art. 39 și la art. 41, precum și anexa nr. 7 pct. 2 din notă, anexa nr. 8 și pct. 1, 3 și 7 din notă, anexa nr. 9 și nota de la cap. II, pct. 1 din nota la cap. III lit. B și pct. 1 și 2 de la cap. III lit. C, din Legea nr. 40/1991.
Se înțelege, din aplicarea coroborată a prevederilor legale menționate, că dispozițiile privind acordarea sporului de vechime, premiului lunar și a premiului anualnu sunt aplicabileprimarului și viceprimarului (ele nefiind abrogate expres - pct. 1 anexa a X-a Legea nr. 154/1998 - și continuând să producă efecte pentru personalul contractual).
Conform art. 35 din Legea nr. 393/2004, primarii și viceprimarii, precum și președinții și vicepreședinții consiliilor județene au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită potrivit legii. Durata exercitării mandatului de primar și de viceprimar, de președinte și de vicepreședinte al consiliului județean constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și la recalcularea pensiei (art. 39 din Legea nr. 393/2004).
În aceste condiții, neacordarea sporului de vechime primarului și viceprimarului este discriminatorie, fața de situația că de acesta beneficiază restul personalului (mai puțin primarii și viceprimarii) din aparatul primăriei și consiliului local - aceasta din perspectiva instituției unde reclamantul își desfășoară activitatea - sau personal din cadrul altor instituții (ex. Administrația Prezidențială, care poate aplica, pentru salariații săi, prevederile legale privitoare la sporuri, indiferent de natura lor - anexa Iap ct. 1 final).
Potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Sunt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicileaparent neutrecare dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici suntjustificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din textele enunțate, dar și prevederile art.2 și 3 din Legea nr. 393/2004 aleșii locali - ca personal ce ocupă funcții de demnitate publică - reprezintă o categorie socio-profesională distinctă, iar măsura de a nu li se aplica sporul de vechime aferent perioadei lucrate, afectează în mod diferențiat doar această clasă profesională.
Potrivit art. 6 alin. 1 Codul muncii, orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare, relațiile de munca bazându-se pe principiul bunei credințe. În acest raport, salariatul are ca principal drept acela de a primi salarizarea pentru munca depusă, iar corespunzător angajatorul are ca obligație principală aceea de acordare salariaților a tuturor drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, respectiv să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii (art. 40 lit. "c" și "f" Codul muncii ).
Din aceste texte se degajă principiul că retribuirea muncii este supusă principiului plății integrale a drepturilor bănești, cu respectarea egalității de tratament și a condițiilor nediscriminatorii.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne trebuie îndeplinite fără abaterea de la normele europene incidente în domeniul acesta, necesitând o salarizare justă și echitabilă.
În acest context, conform art. 20 alin. 1 din Constituția României, dreptul la muncă și salarizare echitabilă trebuie interpretat și aplicat în concordanță cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care statuează că orice om care muncește are dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare (pct. 3), art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale care prevede dreptul oricărei persoane de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice care să asigure un salariu echitabil și o remunerație egală pentru munca de valoare egală, fără nicio distincție.
Primarii și viceprimarii sunt salarizați prin plata unei indemnizații cuvenite in baza Legii nr. 154/1998 (cu modificările ulterioare arătate), la rândul lor aceste dispoziții fiind grevate, în aplicare, de Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și Legea nr. 40/1991.
Până la apariția Legii nr. 154/1998, primarii și viceprimarii au beneficiat de sporul de vechime în muncă, astfel cum acesta era prevăzut de art. 14 din Legea nr. 40/1991 în cuantumul și tranșele de vechime acolo arătate.
Potrivit art. 153 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, sporurile și alte adaosuri, iar până la punerea în aplicare a Legii nr. 154/1998, primarii și viceprimarii beneficiau de aceste sporuri, ulterior această categorie fiind exceptată de la acordarea sporului de vechime, deși celelalte categorii de personal s-au bucurat în continuare de plata sporului de vechime.
Reiese așadar, în mod evident, că aplicarea Legii nr. 154/1998 în sensul eliminării acordării sporului de vechime doar în cazul primarilor și viceprimarilor (ca personal ce exercită funcții de demnitate publică alese) a creat un tratament diferențiat între această categorie profesională și restul personalului salarizat conform Legii nr. 154/1998.
Măsura, deși ar putea fi justificată prin intenția de a institui un sistem de salarizare diferit, având în vedere specificul activității desfășurate, modalitatea aparte de accedere în funcție, etc. nu corespunde proporționalității ce se impune a exista între metoda adoptată și scopul urmărit.
Aceasta deoarece, prin eliminarea sporului de vechime nu se realizează o îmbunătățire a salarizării aleșilor locali, ci plasarea lor într-o situație discriminatorie față de alte categorii socio-profesionale.
Pentru aceste motive, a fost admisă cererea reclamantului și au fost obligați pârâții la plata, către reclamant, a unor despăgubiri echivalente cu sporul de vechime pentru perioada decembrie 2004 - ianuarie 2008, raportat la indemnizația încasată în această perioadă, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
În privința premiului lunar de care beneficiază salariații care activează în organele puterii executive, instanța a considerat că nici înainte de adoptarea Legii nr. 154/1998, primarii și viceprimarii nu beneficiau de acest spor salarial.
În primul rând, acordarea acestui spor este o facultate pentru angajator (textul prevede că "pot fi acordate premii") și nu obligație; apoi pentru acest beneficiu, legea impune condiția "participării directe la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase"; ori, natura activității primarului și viceprimarului excede aprecierii unor persoane, alții decât alegătorii din circumscripția în care au candidat.
Rezultă că primarul și viceprimarul nu se încadrau, de la bun început, în categoria personalului care ar putea beneficia de premiul lunar.
Pentru același argument, singurii care pot aprecia munca depusă de reclamant sunt persoanele care participă la vot (în cazul unei noi candidaturi, respectiv în cazul referendumului pentru demitere), reclamantul nu beneficiază "ab initio" nici de premiul anual prevăzut de art. 18 din Legea nr. 40/1991. Aceasta deoarece acest drept nu era unul necondiționat, dimpotrivă plata lui nu se făcea persoanelor care au desfășurat o activitate profesională slabă, necorespunzătoare sau au avut abateri pentru care au fost sancționați disciplinar.
De aceea, a fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata unor despăgubiri echivalente cu premiul lunar de 2% și premiul anual, ca neîntemeiată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
- instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești conform art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul că nu a ținut seama de dispozițiile art. 57 alin. 5 (fost art. 61 alin. 5) din Legea nr. 215/2001 în conformitate cu care primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a Legii nr. 154/1998, act normativ care prevede că indemnizația lunară a primarului sau viceprimarului este unica formă de remunerare a activității.
Prin cererea de recurs Orașul Hârșova prin Primar a solicitat șirepunerea în termen a acestuiamotivat de împrejurarea că la data pronunțării sentinței civile avea dublă calitate procesuală, pe de o parte era reclamant, iar pe de altă parte avea calitatea de pârât, reprezentând Orașul Hârșova în raport de dispozițiile art. 62 din Legea nr. 215/2001.
Faptul că acesta a delegat ca reprezentant, un funcționar public nu are relevanță motivat de faptul că acesta nu a avut posibilitatea de a face apărarea în mod obiectiv.
Curtea având în vedere motivele mai sus invocateva respinge cererea de repunere în termen de declarare a recursuluiși pe cale de consecință, recursul ca tardiv, pentru următoarele motive:
Articolul 103 (1) Cod procedură civilă dispune: "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
(2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".
Articolul 68 (3) Cod procedură civilă dispune: "Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privință".
Articolul 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic dispune: "Consilierul juridic. apără drepturile și interesele legitime ale persoanei juridice în raporturile cu autoritățile publice".
Articolul 21 (3) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale dispune: "Primarul,. poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată care să reprezinte interesele unității administrativ teritoriale, precum și ale autorității administrației publice locale, în justiție".
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus arătate desprindem următoarele concluzii:
Este lipsită de relevanță împrejurarea că primarul orașului Hârșova a întrunit atât calitatea de reclamant, cât și aceea de pârât în calitate de reprezentant în justiție al orașului, în considerarea funcției de primar, întrucât unitatea administrativ teritorială nu s-a aflat în imposibilitatea de a exercita calea de atac raportat la împrejurarea că prin adresa nr. 1479 din 31.01.2008 a împuternicit pe consilierul juridic să-i reprezinte interesele în procesul privind drepturi bănești formulată de reclamantul.
Din cuprinsul acestei împuterniciri nu rezultă că mandatul a fost limitat drept urmare se aplică regula oferită de art. 68 (3) Cod procedură civilă în conformitate cu care mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății.
Mandatarul având și calitatea de consilier juridic angajat avea obligația, în lumina dispozițiilor art. 21 (3) din Legea nr. 215/2001 și art. (4) din Legea nr. 514/2003 să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, hotărârea fiind comunicată funcționarului care a semnat dovada de comunicare.
Pe cale de consecință, Curtea observă că nu a existat nicio împrejurare mai presus de voința pârâtei care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac și care să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului, drept urmare recursul va fi respins ca tardiv pentru următoarele considerente:
Articolul 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă dispune: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Articolul 103 Cod procedură civilă dispune: "Neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea.".
În urma verificării dovezii de comunicare a sentinței civile rezultă că aceasta a fost primită la 10.03.2008 sub semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
Recursul a fost declarat la data de 09.07.2008.
Din coroborarea elementelor de mai sus rezultă că data de 21 martie era ultima zi de declarare a recursului, astfel că depunerea acestuia la 9 iulie 2008 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge, ca tardiv declarat recursul civile declarat de recurentul - pârât ORAȘUL H PRIN PRIMAR, cu sediul în Hârșova,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 119/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în Hârșova,-, -..3,.43 și intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în Hârșova,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
Red.dec.-jud.-/26.09.2008
- gref. -
2 ex./26.09.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
