Drepturi salariale (banesti). Decizia 689/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.689/CM
Ședința publică de la 16 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.546/09.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C, B-dul 1 - 2. nr.29, -9,.D,.2,.62 și intimatul - pârât INSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI TEHNOLOGICE C - sucursala, cu sediul în Câmpina,-, județul P, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat -, în baza delegației de substituire FN din 15.09.2008, intimatul, personal.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei înscrisuri: copii contracte colective de muncă și practică judiciară.
Intimatul precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea înscrisurilor, întrucât acestea sunt contracte colective de muncă anterioare, înscrisuri oficiale și nu dorește să ia cunoștință de conținutul acestora.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere precizările părților potrivit cărora nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită depune concluzii scrise la dosarul cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motive:
Consideră reprezentantul recurentei - pârâte că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, având în vedere că potrivit alin.1 al art. 168 teza finală, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente(paștele și Cul).
Totodată menționează reprezentantul recurentei - pârâte că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune, întrucât deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, iar acțiunea trebuia promovată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM. Conform normei art. 128 alin.2 CCM definește în mod clar ce cuprinde salariul: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, alte adaosuri și suplimentări acordabile conform CCM iar primele nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
Pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei apreciază că în mod greșit instanța a reținut că recurenta - pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către toții salariații, fiind incluse în salariul de bază.
Precizează de asemenea reprezentantul recurentei - pârâte că instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul acestei interpretări este și hotărârea Comisie Paritare care a interpretat aliniatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007.
Apărătorul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, ca legală și temeinică, având în vedere că recurenta nu a adus nici un element nou, argumentele acesteia nefiind diferite de cele de la fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul - a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele SA și Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paște și de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, aferente ultimilor 3 ani, în valoare totală de 9.863,5 lei și plata primei anuale reprezentând beneficiul pentru anul 2006;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 378 din 5 februarie 2008 Tribunalului Prahovaa fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța cu nr-.
În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că societatea pârâtă nu i-a achitat suplimentările salariale de Paște și de C pentru anii 2004 - 2007, așa cum sunt prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, argumentând că numai în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază, în rest actele adiționale la Contractul Colectiv de Muncă în ultimii 3 ani nu modifică drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă SA a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literar al termenilor utilizați. Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ".
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Această apărare a fost însă înlăturată, instanța de fond apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau contractele colective de muncă) sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Prin întâmpinare pârâtul Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina () - punct de lucru al SC a invocat excepția lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Câmpina motivat de faptul că este o entitate care nu are personalitate juridică și nici capacitatea civilă prevăzută de art. 33 din Decretul nr. 31/1954.
Prin sentința civilă nr. 546 din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantului - în contradictoriu cu pârâta SC. SA. A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamant, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, precum și a celor de C pentru anii 2005, 2006 și 2007 în sumă de 6.108 lei net.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Articolul 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr.
130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește prima anuală reprezentând beneficiul pentru anul 2006, instanța de fond a reținut că reclamantul a renunțat la judecată cu privire la aceste pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
Referitor la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată învederează că, admițând pur teoretic faptul că drepturile salariale în discuție nu au fost incluse în sumele deja acordate salariaților, dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Potrivit alin. 1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor, nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, se arată faptul că intimatul reclamant a formulat prezenta cerere motivat de împrejurarea că nu i-au fost acordate drepturile salariale suplimentare prevăzute prin contractul colectiv de muncă (art. 168).
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care recurenta apreciază că acțiunea trebuia promovată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași contract colectiv de muncă.
Analizând contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pentru anul 2004 relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, se apreciază că în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații societății deoarece au fost incluse în salariul de bază.
În dovedirea acestei afirmații a fost anexat actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2008 și înregistrat la. a Municipiului B sub nr. 1090 din 22 februarie 2008, în care se arată, referitor la art. 168 alin. 1 și 2, următoarele: " (2) Pe baza acordului și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu".
Și până la adoptarea acestui act adițional societatea recurentă putea dovedi că suplimentările respective au fost incluse în salariul de bază. Pentru anii 2005, 2006 și 2007, deși nu a fost prevăzută expres modalitatea de plată a drepturilor salariale suplimentare, acestea au fost acordate ca și în 2003, fiind incluse în salariul de bază, fapt ce reiese și din prevederile art. 168 alin. 2 din contractului colectiv de muncă modificat în anul 2005 în sensul: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 ale prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În sprijinul acestei interpretări este și Hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat alineatul 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Se apreciază de către recurentă că sunt relevante pentru speță concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de SC SRL, având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003 - 2007 drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire laexcepția prematuritățiicererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare aexcepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - octombrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționarepe fonda pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
În ceea ce privește actul adițional nr. 1090 din 22 februarie 2008, este de observat că prin acesta se aduc modificări contractului colectiv de muncă nr. 8080 din 23 mai 2000, ale cărui efecte au încetat.
Conform art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În mod similar, art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor legale enunțate mai sus.
Referitor la raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil, acesta nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta - pârâtăSC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 546/09.05.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C, B-dul 1 - 2. nr. 29, -. D,. 2,.62 și intimatul - pârâtINSTITUTUL DE CERCETĂRI ȘI TEHNOLOGICE C - sucursala, cu sediul în Câmpina,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/8.10.2008
gref.
2 ex./10.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
