Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7243/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5913/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7243/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -" "- prin administrator judiciar " " împotriva sentinței civile nr.1341 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -" "- prin administrator judiciar " ", prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.708 din data de 30.11.2009 depusă la dosar-fila 26, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -" "- prin administrator judiciar " ", prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, certificatul de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- și decizia nr.2 din 31.03.2009 emisă de lichidatorul judiciar " ".
Curtea, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Totodată, recurenta, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -" "- prin administrator judiciar " ", prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a cauzei, conform art.36 din Legea nr.85/2006.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1341/26.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de împotriva pârâtei - - B prin administrator judiciar; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturi bănești reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paști și de C astfel: C 2004-596 lei, Paști-2005- 581 lei, C 2005- 694 lei, sume actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței la data plății; a respins ca fiind prescrisă cererea pentru acordarea suplimentării salariale de Paști 2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare, că art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003- 2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații societății, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul:e bază al fiecărui salariat".
Tribunalul a constatat că drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1, din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art. 168 al.1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003 prevederile art. 168 alin 1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, a apreciat tribunalul, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamante le-ar fi fost acordate.
Instanța de fond a apreciat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 al. 1 și 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 civil, putere de lege între părțile contractuale și trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Prin urmare tribunalul a apreciat că faptul că pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salarii de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 codul muncii iar în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2005-2007 fost determinată de majorarea salariilor de bază realizate sau din considerentul că suplimentările salariale au fost acordate.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului a fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumurile suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paști și C din perioada 2004-2007 precum și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamant.
Cererea formulată de reclamant privind acordarea suplimentării de Paști 2004, în raport de data introducerii acțiunii, 03.12.2007 de dispozițiile art. 283 lit. c codul munciia fost respinsă de tribunal ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A prin, in calitate de administrator judiciar, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9.proc.civ.pentru următoarele considerente:
Dreptul subiectiv pretins la acordarea primelor de Paște și C este inexistent, după ce, în 2003, părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
În Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr. 9 din 26.11.2007, se regăsește textul analog art. 168. respectiv art. 176 conform căruia "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, [.] C [.] salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă"; iar alin. (6), Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază."
Un text similar, a susținut recurenta, se regăsește în materia sporurilor în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, în art. 41 alin. (1) care arată că: "Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu ", iar la alin. (2) faptul că: "Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. "
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct.8 Cod proc.civ. susținând că a depus copie dupa din care rezulta ca drepturile salariale au fost incluse in salariu și ale art. 304 pct.9 Cod proc.civ invocând soluții din practica judiciară în sensul învederat prin recurs, apreciind că instanța nu a ținut cont de pe unitate si nici de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea pârtilor.
Pe de altă parte, recurenta a invocat dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței modificata si completata prin Legea 277/2009, în sensul că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepția cailor de atac promovate de societatea debitoare".
Desi s-au depus la instanța documente doveditoare din care rezulta ca societatea se afla in procedura de insolventa si s-a solicitat suspendarea judecații in baza articolului sus amintit, a arătat recurenta, instanța nu a ținut cont de acest aspect, procedând la judecarea in fond a cauzei la data de 26.06.2009, cu mult după data limită, 22.05.2009, de depunere a cererii la masa creanțelor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul reclamant a învestit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni în realizarea drepturilor sale, având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor diferențe salariale aferente perioadei 2004- 2005.
La termenul de judecată în fond a cauzei, pârâta a solicitat suspendarea soluționării cauzei, învederând instanței de fond faptul că s-a declanșat procedura insolvenței astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși la dosarul de fond s-a depus certificatul de grefă conținând minuta sentinței nr. 1786/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a comercială în dosarul nr-, din care rezultă că societatea pârâtă se află în procedura de insolvență, instanța de fond a respins această cerere de suspendare a pricinii formulate de către pârâtă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că reclamantul urmărește obținerea unui titlu executoriu nu valorificarea creanței sale, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferențelor salariale aferente perioadei menționate.
Față de aceste împrejurări, Curtea reține că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prima instanță a procedat în mod nelegal la soluționarea în fond a cauzei, fără a ține seama de prevederile imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora se suspendă de drept, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr.85/2006, după data deschiderii procedurii insolvenței, singura modalitate de recuperare a creanțelor împotriva averii debitorului pe care creditorii o au la dispoziție este prin formularea cererii de admitere a creanțelor împotriva averii debitorului, declarând aceste creanțe în cadrul procedurii reorganizării judiciare, respectiv a falimentului. De asemenea instanța de fond a apreciat greșit că acțiunea în pretenții pendinte nu reprezintă o acțiune în realizarea creanței în condițiile în care, prin admiterea acesteia, se eludează procedura specială de depunere a creanțelor la masa credală.
Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond a judecat cauza dedusă judecății cu ignorarea evidentă a dispozițiilor legale imperative referitoare la suspendarea de drept a cererii de chemare în judecată, având ca obiect realizarea unei creanțe de natură salarială împotriva debitorului aflat în procedura generală a insolvenței, Curtea reține ca fiind întemeiat în speță motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civ și analizat cu prioritate.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul suspendării judecării acțiunii în baza art.36 din Legea nr.85/2006, fiind de prisos analiza celorlalte critici de fond invocate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-" "-cu sediul în B, B-dul G-ral, nr. 11 bis, sector 1, B,prin administrator judiciar " "cu sediul în B,-, - 27,. A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1341 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în localitatea, str. - nr.103, județul
Modifică sentința recurată în sensul că:
Dispune suspendarea judecării cauzei în baza art.36 din Legea nr.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.: C/Dact.:
2 ex./8.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
