Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5844/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7401R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta (fostă ), împotriva sentinței civile nr.170/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești indexare de 4%, majorare de 2 și 3%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - personal și asistat de avocat, lipsind recurenta ( FOSTĂ ).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 09.12.2009, de către recurenta (FOSTĂ ), o cerere de amânare a judecării cauzei, pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic al acesteia. La data de 10.12.2009 intimatul a depus întâmpinare în mai multe exemplare, întrucât a fost trimisă și prin fax și prin email.
Intimatul semnează în fața instanței, întâmpinarea.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de (FOSTĂ ), ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Se arată că, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că nu au fost îndeplinite dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă, admițând cererea privind obligarea recurentei la plata drepturilor bănești în conformitate cu Codul Muncii și Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2007. Cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr.20/14.12.2009, în sumă de 2000 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.170/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliul din data de 18.08.2009, a fost dmisă, în parte acțiunea reclamantului, împotriva pârâtei SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea primei trimestriale aferente trimestrului II 2007 conform art.38 din CCM 2007, precum și a diferențelor dintre salariul ce s-ar fi cuvenit reclamantului prin aplicarea majorării de 3% începând cu 1.07.2007 prevăzută de art. 36 din CCM 2007 și salariul încasat efectiv pentru perioada 01.07.2007 - 31.12.2007 și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit contractului individual de muncă nr. 2167/28.10.2008 reclamantul este angajatul pârâtei SC SA, iar potrivit carnetului de muncă, în anul 2007 îndeplinit funcția de director de sucursală (Militari B).
Clauzele contractului individual de muncă și actele adiționale la acesta, ca și contractele colective de muncă, după semnarea și intrarea lor în vigoare, urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante.
S-a constatat că reclamantul pretinde că pârâta nu și-a executat obligația de a-i plăti toate drepturile - majorări salariale, prime - prevăzute prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al anului 2007, după cum urmează:
Majorarea salarială de 4% din aprilie 2007 nu a fost acordată decât parțial, în procent de 2%, deoarece art.36 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivelul CS SA înregistrat la B sub nr. 304 la data de 23.01.2007, dată de la care este valabil:, personalului se majorează pentru anul 2007, în cazul atingerii volumului de prime brute subscrise și profitului stabilite prin, astfel: cu 4% începând cu 1.04.2007; cu 3% începând cu 1.07.2007".
Este necontestată acordarea parțială a acestei majorări la data de 1.04.2007, și anume în procent de 2%, iar tribunalul apreciază că aceasta corespunde clauzei contractuale, așa cum a fost ea interpretată de comisia paritară, în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare a acestei comisii reprezentând anexa 3 la CCM 2007. Astfel, potrivit procesului-verbal privind medierea asupra interpretării alin. 2 din art. 36 al CCM întocmit la 20.04.2007, reprezentanții sindicatului și ai patronatului, în număr egal pentru fiecare parte, în comisia paritară, au convenit că interpretarea art. 36 alin. 2 din CCM 2007 va fi în sensul că,fondul de salarii pe societate se majorează pentru anul 2007, în cazul atingerii volumului de prime brute subscrise și profitului stabilite prin și va fi distribuit în funcție de evaluarea performanțelor individuale ale fiecărui salariat, astfel: - cu 4% începând cu 1.04.2007; cu 3% începând cu 1.07.2007".
S-a apreciat, pe de o parte, că acordarea acestei majorări salariale nu este necondiționată, ci dimpotrivă ea urma a fi acordată în funcție de realizarea parametrilor menționați, iar pe de altă parte, că nu salariul fiecărui salariat urma a fi majorat cu 4% la 1.04.2007, ci fondul de salarii, astfel că nu toți salariații trebuia să primească o majorare salarială egală. În acest sens, apărarea pârâtei conform căreia a avut în vedere performanțele profesionale al reclamantului atunci când a stabilit pentru acesta o majorare de doar 2%, nu contravine contractului colectiv de muncă.
Majorarea salarială de 3% din 1.07.2007 nu a fost acordată, întrucât prin art.36 alin.2 din CCM 2007 se prevedea majorarea salariului (sau a fondului de salarii conform interpretării adoptate de comisia paritară) cu 3% începând cu 1.07.2007.
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu a acordat această majorare reclamantului, justificat de faptul că acesta se afla în cercetare disciplinară.
S-a arătat că probele depuse de pârâtă dovedesc că reclamantul a fost supus în cursul anului 2007 unei cercetări disciplinare finalizată prin referatul din 11.09.2007 al consilierului juridic prin care se propune aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă. Cu toate acestea, deși în baza rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună dovezi în legătură cu finalizarea cercetării disciplinare și sancțiunea aplicată reclamantului, din înscrisurile depuse și din carnetul de muncă nu rezultă că acestuia i s-ar fi aplicat sancțiunea propusă sau altă sancțiune disciplinară mai ușoară.
Ca atare, privarea reclamantului de drepturile salariale prevăzute la art.36 alin.2 a doua liniuță de CCM apare ca nejustificată și neconformă cu prevederile contractuale ce constituie legea părților.
S-a menționat că prevederile CCM 2007 nu condiționează acordarea majorărilor salariale prevăzute la art. 36 de inexistența unei sancțiuni disciplinare, o astfel de interdicție fiind prevăzută a art.39 dar numai în referire la drepturile prevăzute de art.38 din CCM, respectiv premii trimestriale, de C, pentru cazuri excepționale, adică pentru prime aflate în strânsă legătură cu realizarea sarcinilor de plan, de volumul de prime brute subscrise și de activitatea meritorie a salariaților.
Prima trimestrială aferentă trimestrului II nu a fost acordată, instanța de fond arătând sub acest aspect că pârâta a recunoscut prin întâmpinare că nu a acordat această primă reclamantului, justificat de faptul că acesta se-afla în cercetare disciplinară.
trimestriale sunt prevăzute la art. 38 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 astfel:,în situația în care societatea realizează sarcinile de plan, respectiv volumul de prime brute subscrise () și profit, se acordă următoarele adaosuri la salarii: premii trimestriale, acordate din fondul de premiere, calculat în proporție de 10% din fondul de salarii realizat și cumulat".
În același timp, la art.39 din CCM se prevede:,Salariații sancționați pentru săvârșirea de abateri disciplinare nu beneficiază, în total sau în parte, de premiile prevăzute la art.38."
Așa cum s-a arătat mai sus, pârâta nu a dovedit că reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru perioada de referință pentru care prima era acordată (trimestrul al doilea 2007) și nici până în prezent, iar faptul că s-a aflat în cercetare disciplinară și s-a propus sancționarea sa nu este de natură să atragă privarea acestuia de dreptul la prima trimestrului II conform art. 39, întrucât acest text instituie o excepție de la regula acordării premiilor, iar excepțiile sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate, prin analogie, în alte situații decât cele expres prevăzute.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta-pârâtă (fostă ), criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta apreciază faptul că în mod eronat prima instanță a admis in parte cererea reclamantului întrucât aceasta este în totalitate neconformă cu legea și contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care a fost administrat ca probatoriu la judecarea pe fond a cauzei.
Astfel, art. 36 alin 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la B sub nr. 304/23.01.2007 se prevede că: " personalului se majorează pentru anul 2007, in cazul atingerii volumului de prime brute subscrise si profitului stabilite prin, astfel:cu 4% începând cu 01.04.2007;cu 3% începând cu 1.07.2007", a fost modificat de Comisia paritara. Interpretarea art. 36,alin 2 este în sensul că " Fondul de salarii pe societate se majorează pentru anul 2007, în cazul atingerii volumului de prime brute subscrise și profitului stabilite prin si va fi distribuit in funcție de evaluarea performantelor individuale ale fiecărui salariat, astfel:
- cu 4% începând cu -2007
- cu 3% începând cu 1.07.2007".
În consecință, rezultă că pentru acordarea acestor majorări salariate trebuia să se țină cont și de performantele individuale ale fiecărui salariat. Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de notele șefului ierarhic al reclamantului, note depuse la dosar cat si emailurile transmise, ci doar a amintit de referatul consilierului juridic fără a face referire ca era aprobat de directorul general al societății. În opinia recurentei acest aspect este relevant în cauză întrucât demonstrează faptul că, conducerea societății avea la cunoștința despre disfuncționalitățile existente în activitatea reclamantului.
Atât din e-mailurile transmise de șeful ierarhic al dlui cât si din notele menționate mai sus, reiese clar faptul ca acesta a dat dovada de un comportament neconform cu regulamentele noastre interne, constatandu-se următoarele: un climat de lucru neadecvat si un mod de lucru haotic; gestionare necorespunzătoare, nu se urmăresc încasarea ratelor de prima, nu se efectuează un inventar periodic; lipsa de comunicare sau comunicare defectuoasă atât cu colegii din subordine cât și cu șeful ierarhic.
Față de aceste aspecte, șeful ierarhic a adus la cunoștința conducerii societății deficiențele profesionale ale dlui, astfel încât în urma acestor deficiente acesta nu a fost cuprins in lista salariaților care au beneficiat de majorarea in procent de 3% conform CCM, majorare ce este condiționata de evaluarea profesionala individuala.
Subliniem faptul ca in mod corect instanța de fond a reținut fata de cererea reclamantului cu privire la majorarea de 4% incepand cu aprilie 2007, care a fost acordata doar parțial, ca acordarea acesteia a fost condiționata de evaluarea performanțelor individuale ale fiecărui salariat si de realizarea unor parametrii de performanta. Mai mult, instanța a constatat faptul ca majorarea de 4% din aprilie 2007 astfel cum s-a decis și în cadrul comisiei paritare de interpretare a art.36 alin 2 din CCM 2007, făcea referire la fondul de salarii si nu la salariul fiecărui angajat.
În mod similar, fata de modul în care își îndeplinea atribuțiile de serviciu reclamantul care a culminat in luna august 2007 cu demararea unei proceduri de cercetare disciplinara prealabila, instanța de fond trebuia sa retina ca in mod corect acestuia nu i s-a acordat majorarea de 3% din data 01.07.2007, întrucât acesta nu a avut o evaluare pozitiva a performanțelor sale profesionale.
Aceste aspecte au fost dovedite prin instrumentarea ca proba la judecarea în fond a cauzei a dosarului de cercetare disciplinara prealabila. Astfel, am arătat faptul ca, in vederea clarificărilor aspectelor sesizate in nota cu nr. I 14395/02.08.2007de către Serviciu audit si Control, s-a dispus convocarea dlui la sediul societății pentru cercetare disciplinară prealabilă.
În urma verificărilor si discuțiilor purtate cu salariații din Sucursala Militari si a apărărilor făcute de reclamant, comisia de disciplina a considerat ca sunt . condițiile pentru atragerea răspunderii disciplinare a acestuia astfel încât s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. f) din codul muncii, respectiv desfacerea disciplinara a contractului colectiv de munca.
Deși, inițial referatul cu aceasta propunere a fost semnat de către directorul general al societății, conducerea societății a hotărât sa nu se emită decizia de sancționare. Rămâne însa cert faptul că slabele performanțe profesionale ale reclamantului au fost constatate si avute in vedere de conducerea societății la acordarea primelor.
Cu privire la acordarea primei trimestriale prevăzute de art.38 lit a din CCM 2007, procentul de 10% din fondul de salarii realizat și cumulat face referire la cuantumul ce determina valoarea fondului de premiere din care se acordau prime salariaților si nu la procentul efectiv al primei. Din acest fond urmând a se stabili prime individuale pentru fiecare angajat în parte.
La data de 10.12.2009 intimatul a depus întâmpinare prin care în esență a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât contrar susținerilor recurentei nu a fost sancționat disciplinar în anul 2007 iar fondul alocat pentru ceilalți salariați ai sucursalei Militari a fost în limita procentului de 10% din fondul de salarii realizat și cumulat pe trimestrul II având în vedere realizarea planului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte (fostă ) este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Curtea reține că instanța de fond în mod corect și judicios a interpretat dispozițiile art. 36 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 care stabilesc indexări necondiționate, în tranșe, ale salariilor personalului, conform ratei prognozate a inflației pentru anul 2007, cu 4% începând cu 01.07.2007, cu 2% începând cu 01.09.2007, și majorări salariale, supuse condiției atingerii volumului de prime brute subscrise și profitului stabilite de, cu 4% începând cu 01.04.2007 și respectiv cu 3% începând cu 01.07.2007.
Susținerile recurentei - pârâte privind cauzele reale care au determinat angajatorul să nu acorde prima trimestrială intimatului, respectiv cercetare disciplinară a acestuia nu pot fi primite întrucât nu au relevanță în cazul majorării salariale de 3% începând cu data de 01.07.2007.
Astfel, indexarea de 3% a salariilor angajaților (fostă ) a fost prevăzută în CCM pe anul 2007 având în vedere rata inflației pentru anul respectiv, nefiind condiționată în vreun fel de îndeplinirea sau nu a vreunei condiții de către salariat.
Referitor la criticile recurentei privind acordarea primei pe trimestru II a anului 2007, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art.38 din CCM pentru situațiile în care societatea realiza sarcinile de plan, respectiv volumul de prime brute și subscrise() și profit, se acordă adaosuri la salarii: prime trimestriale, acordate din fondul de premiere, primă de C echivalentul unui salariu de bază, premiu pentru cazuri excepționale în condițiile stabilite prin contract, premiu special aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor.
În articolul 39 din CCM se precizează că nu beneficiază de acordarea acestor premii salariații sancționați pentru săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în cauză recurenta-pârâtă nici la instanța de fond nici în recurs nu a putut face dovada sancționării disciplinare a intimatului, singurele probe pe care le-a administrat fiind actele efectuate în cursul anului 2007 în cadrul procedurii cercetării disciplinare și referatul din data 11.09.2007 întocmit de un consilier juridic la finalizarea cercetării.
Împrejurarea că intimatul a fost cercetat disciplinar fără a fi sancționat pentru vreo abatere disciplinară ce a făcut obiectul verificării administrative nu are relevanță în cauză și nu poate constitui un temei al neacordării primei, în condițiile instituite de art. 39 din CCM care exclud din sfera beneficiarilor doar persoanele sancționate disciplinar, situație care nu se regăsește în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă (fostă ), ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei, reprezentând onorariu apărător ales (fila 25 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta (fostă ), împotriva sentinței civile nr.170/LM/AS din data de 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată, în valoare de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact: /2ex.
29.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
