Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu Marius Tiugan
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamanții, și împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN D, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentat de consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că din eroare la fila 39 au fost atașate concluzii scrise la dosarul - cu termen de judecată la data de 16.10.2008, filă care va fi extrasă din dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin D, solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, în sensul respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față.
Constată că la data de 28 iulie 2008, reclamanții, și s-au adresat instanței formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA; MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție de a vira către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, pentru fiecare dintre reclamanți, a dreptului bănești cuvenite acestora, respectiv suma de 900 lei conform dispozițiilor art. 21 din OG nr. 137/2000, sume reactualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la plata efectivă; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B la virarea sumelor necesare efectuării plății și obligarea pârâților Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Motivându-și în fapt acțiunea,reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, acești pârâți având obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale și obligația de plată a acestor drepturi, respectiv suma de 900 lei pentru fiecare reclamant conform Ordinului nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, emis de Ministerul Justiției, prin care s-au acordat stimulente financiare unor categorii de personal, respectiv: judecători - 1700 lei; funcționari publici - 900 lei; consilieri de reintegrare socială și supraveghere -500 lei și personal contractual - 500 lei.
S-a mai arătat faptul că prin hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2005 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s- constata existența în mod evident și regretabil a discriminării indirecte potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 2, art. 61 lit."c", art. 6 alin. 3 și art. 19 alin. A din OG nr. 137/2000, avându-se în vedere faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției cu nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în mod exclusiv, înlăturându-se principiul egalității de tratament judiciar, stimulentele în cuantum de 1700 lei fiind acordate doar magistraților care aveau o vechime în magistratură între 0 - 3 ani, personalului public și personalului contractual, hotărârea respectivă fiind întemeiată pe principiul existenței discriminării între magistrați și personalul auxiliar.
S-a învederat faptul că acordarea drepturilor bănești solicitate este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin Ordinului Ministerului Justiției nominalizat mai sus, ordin emis cu încălcarea dispozițiilor art. 6-8 și art. 37-40 din Legea nr. 53/2003, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 27/2004, care reglementează situațiile în care se poate constata existența unei discriminări directe sau indirecte.
La data de 18 septembrie 2008, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât în condițiile în care această instituție este abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României și să constate, să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform dispozițiilor art. 16-20 din același act normativ.
Referitor la acest aspect, a mai arătat că instituția poate fi citată în instanță conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 137/2000, în cauzele în care se reclamă direct în instanță încălcarea principiului in nediscriminării pentru a-și exprima poziția în calitatea sade expert în materie.
La data de 26 septembrie 2008, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat întâmpinare invocând în primul rând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, avându-se în vedere că ordinul invocat de către reclamanți, în susținerea acțiunii, este emis de Ministerul Justiției și nu de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, în calitatea sa ordonator principal de credite, având atribuții de dispoziție și de gestiune doar asuprea bugetului propriu și al unităților de instanță subordonate, nu și asupra bugetului altor ordonatori principali de credite, în speță MINISTERUL PUBLIC.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți avându-se în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 821 din 3 iulie 2008, intrată în vigoare pe data de 16 iulie 2008, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și 11 și dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, astfel încât nu se mai poate vorbi de existența unei discriminări.
La aceeași dată, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea acestui minister de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, în situația în care se va considera că este admisibilă acțiunea promovată de reclamanți, întrucât HG nr. 736/2003 și dispozițiilor art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 stipulează faptul că instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, la fel și activitatea parchetelor.
La data de 8 octombrie 2008, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin DGFP D, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii promovată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt.
Reclamanții, având calitatea de funcționari publici la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, au solicitat obligarea pârâților la plata dreptului bănești, respectiv suma de 900 lei pentru fiecare, reprezentând stimulentele financiare acordare unor categorii de personal, cerere întemeiată pe Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005.
Acțiunea acestora a vizat acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 21 din OG nr. 137/2000, susținând că situația discriminatorie a constat în aceea că printr-un Ordin al Ministerului Justiției au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor cu o vechimea între 0-3 ani și funcționarilor publici din cadrul judecătoriilor.
Acordarea acestor stimulente a avut în vedere dispozițiile art. 35 și 36 din Legea nr. 50/1996 care reglementează acordarea unor premii și constituirea unui fond de premiere în anumite condiții specifice, stimulente acordate și repartizate personalului din instanțele judecătorești, raportat la obiectivele propuse în planul de acțiuni privind reforma sistemului juridic și importanța acestora pentru promovare a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției. In acest sens, categoriile de personal ce au beneficiat de prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 (judecători, consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici și personal contractual) au fost determinate avându-se în vedere criteriile arătate în planul de acțiune, respectiv importanța activității pe care fiecare din această categorie o desfășoară raportat la planul de acțiuni privind reforma sistemului judiciar.
Raportat la situația de fapt reținută, se va constata că este nefondată acțiunea promovată de reclamanți, avându-se în vedere următoarele considerente:
In speță, funcționarii publici și magistrații sunt două categorii de personal distincte, cu legi speciale de salarizare și statute diferite, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, modificată și completată prin OG nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2004, potrivit cărora "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare".
Acordarea acestor stimulente numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare, așa cum este definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată.
In același timp, nu se mai poate vorbi de o discriminare întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. 1 și 11 și art. 27 din OG nr. 137/2000, în c condițiile în care, Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, intrată în vigoare pe data de 16 iulie 2008, constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
S-au reținut din considerentele acestei decizii a Curții Constituționale, că actul normativ criticat în ansamblul său nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, însă anumite prevederi sunt neconstituționale, lăsând posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, în cauzele în care au fost ridicate excepții sau în cauze similare, instanțele judecătorești au posibilitate să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Pe de altă parte, discriminarea funcționarilor publici invocată de reclamanți în raport de angajați ai Ministerului Justiției, este invocată printr-un raționament juridic greșit, întrucât stimulentele acordate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu se referă la categoria funcționarilor publici din cadrul parchetelor, fiind acordate doar judecătorilor, consilierilor de reintegrare socială și supraveghere, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, neputând exista o situație de discriminare, nefiind vorba de situația în care, în condițiile în care, în baza acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și-n aceleași circumstanțe privesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută cu argumente obiective.
Se va reține astfel că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu poate fi aplicabil reclamanților, în condițiile în care aceștia au calitatea de funcționari publici în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, respectiv Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, iar ordinul respectiv se referă la personalul din sistemul justiției, respectiv salariații Ministerului Justiției, personalului care-și desfășoară activitate în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, potrivit dispozițiilor art.4 alin. 1 și 3 din Normele interne, corespunzător aportului adus de acest personal din sistemul justiției, la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale ministerului.
Invocând un ordin emis de Ministerul Justiției, care nu le este aplicabil și neputându-se constata existența unei discriminări pe baza prevederilor OG nr. 137/2000 între funcționarii publici din cadrul Ministerului Justiției și cei din cadrul Ministerului Public, cererea formulată de către reclamanți se privește ca fiind neîntemeiată și se va respinge.
Pe baza acelorași considerente și respingându-se acțiunea principală, se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, privind chemarea în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor
De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în cauză în baza dispozițiilor art. 27 din OG nr.137/2000 și nu în baza dispozițiilor art.16-20, reclamanții nesolicitând obligarea acestei instituții, în calitate de pârât, la plata unor drepturi bănești, citarea acestuia fiind realizată, întrucât acțiunea a fost întemeiată pe prevederile OG nr. 137/2000 privind combaterea discriminării.
In consecință, se va respinge cererea formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea promovată de reclamanții, și, cu domiciliul ales în municipiul -, respectiv-, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN D, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red. Jud.
12 ex/IE/28.10.2008
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu Marius Tiugan
