Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 798/R-CM
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.155/F-CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, - și și intimații-pârâți Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitându-i instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe primii pârâți, în solidar, la plata (actualizată până la data plății efective) a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu luna septembrie 2004 și până la data de 1.02.2007 și să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin art.50 din nr.OUG177/2002, a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006, iar această concluzie se desprinde din faptul că în art.41 din acest ultim act normativ se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG177/2002 nu și Legea nr.50/1996.
Ca atare, sporul de 50% instituit de art.47 din Legea nr.50/1996 trebuie acordat în continuare personalului auxiliar de specialitate.
Prin cererile de intervenție formulate la data de 20.03.2008 (filele 43-44) și precizate la data de 25.04.2008 (filele 80-82), -, și au solicitat obligarea acelorași trei pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu septembrie 2004 și până la data de 1.02.2007, motivarea cererilor de intervenție fiind aceeași cu motivarea acțiunii.
Prin încheierea din 11.07.2008, în temeiul art.I alin.1, coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, tribunalul a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de APEL PITEȘTI, pe rolul acestei instanței dosarul fiind înregistrat la data de 18.07.2008.
La termenul de judecată din data de 4.11.2008, ca urmare a faptului că numai cererile de intervenție erau în stare de judecată, acțiunea a fost disjunsă, formându-se un dosar separat.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.155/F-CM din 04 noiembrie 2008, a dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 22.01.2006 - 01.02.2007, actualizat la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamantul -.
A respins acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, respectiv și, împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în esență că, intervenienții -, și a (având calitate de reclamanți ca urmare a disjungerii) fac parte din personalul conex al Tribunalului Argeș, fiind angajați în funcția de șofer, iar prin decizia nr.XXI/2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere că potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, instanța de fond a reținut că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuie acordat și în prezent personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Funcția de șofer pe care o ocupă reclamanții face parte din categoria personalului conex, conform art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Conform art.901din Legea nr.567/2004, personalului conex i se aplică în mod corespunzător prevederile legii, cu excepția anumitor dispoziții referitoare la drepturile de pensie.
Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, personalului auxiliar de specialitate i se cuvine și după apariția nr.OG83/2000 sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, rezultă că și personalului conex i se cuvine acest drept, cu precizarea însă că șoferilor li se cuvine numai începând cu data de 22.01.2006, dată de la care au dobândit calitatea de personal conex.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților și este întemeiată numai în parte, respectiv pentru perioada 22.01.2006 - 01.02.2007, iar nu și pentru perioada anterioară datei de 22.01.2006.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între el și eclamanți nu există raporturi juridice de muncă, calitate de angajator având-o ceilalți pârâți.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă, onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul -, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr.29/F-CM/23.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost admisă în parte acțiunea formulată de același reclamant împotriva acelorași pârâți, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, care au fost obligați să plătească acestuia sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 22.01.2006 - la zi, precum și pentru viitor. Soluția a fost de admitere în parte, deoarece prin acțiune se solicitase acordarea acestui spor începând cu luna noiembrie 2000.
Având în vedere că este vorba despre un nou dosar care se poartă între aceleași părți și are același obiect și aceeași cauză juridică, instanța de fond a apreciat că în speță există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamantul -, în temeiul art.1201 Cod civil.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților se critică sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
1. Hotărârea este susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut la pct.5 al art.304 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, n conformitate cu prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, " ctele de procedur ndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un func ionar necompetent, se vor declara nule numai dac prin aceasta s-a pricinuit ii o mare ce nu se poate nl tura dec t prin anularea lor. n cazul nulit ăț ilor prev zute anume de lege, marea se presupune la dovada contrarie".
n acest sens, Ministerul Justi iei și Libertăților nu a avut posibilitatea de a se ap ra n prezentul litigiu, ntruc t nu a avut cuno tin ță de existen a cererilor de interven ie n interes propriu formulate de, i -.
Instan a nu a respectat dispozi iile imperative prev zute sub pedeapsa nulit ății de art.107 Cod procedură civilă, conform ruia " pre edintele va am na judecarea pricinii ori de te ori constat partea care lipse te nu a fost citat cu respectarea cerin elor prev zute de lege sub pedeapsa nulit ăț ii".
adar, comunicarea cererii de interven ie tre t, n vederea formul rii ap rii, cu consecin a nl tur rii dreptului procesual la ap rare, se solicită constatarea ă toate actele procesuale ulterioare sunt lovite de nulitate, ntruc t s-a produs tului o mare procesual care nu poate fi nl turat altfel.
2. Hot rea a fost pronun at cu aplicarea gre it a legii, motiv de recurs prev zut de art.304 pct.9 Cod procedur civil.
Potrivit art.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare".
Conform art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".
De asemenea, potrivit art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004, "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod".
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, care prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Legea specială, respectiv nr.OG8/2007, a intrat în vigoare, potrivit art.31, "la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I", 31.01.2007.
Începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprozii și agenții procedurali nu au mai fost incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate, ci în aceea a personalului conex.
Până la data intrării în vigoare a nr.OG8/2007 șoferii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Se arată de către recurent că nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile acestora sunt neîntemeiate, neexistând niciun act normativ în vigoare care să recunoască acest drept.
De asemenea, decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, are în vedere doar categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria personalului conex.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și casarea sentinței.
În recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se arată, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că perioada pentru care a fost obligată recurenta la plata acestor drepturi salariale a fost calculată în urma interpretării eronate a legii.
Astfel, funcția de șofer pe care o îndeplinesc reclamanții și a fost inclusă în categoria personalului conex abia în forma legii în vigoare la data de 22 ianuarie 2006, respectiv în forma Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, ce cuprinde modificările aduse actului oficial, inclusiv cele prevăzute în Legea nr.97/14.04.2008 publicată în Of. nr.294/15.04.2008.
Numai că modificările aduse de Legea nr.17/2006, prin care funcția de șofer a fost inclusă în categoria personalului conex, intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, cu anumite excepții care nu privesc însă drepturile salariale ce fac obiectul acestui dosar (art.60 alin.4).
Legea specială de salarizare, respectiv Legea nr.50/1996 cu modificările aduse acestui act oficial și publicată în Of. nr.747/01.09.2006, este cea care reglementează prin Secțiunea a II-a salarizarea personalului auxiliar de specialitate și a altor categorii de personal.
Cum această lege în forma sa modificată a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, rezultă că numai începând cu această dată trebuia admisă acțiunea reclamanților și și corelativ să fie obligată pârâta să plătească acestora sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, deci pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 februarie 2007, actualizat la data plății efective.
În concluzie, cum instanța a aplicat greșit legea cu privire la drepturile celor doi reclamanți, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul obligării pârâtei la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 februarie 2007, actualizat la data plății efective.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Motivul de recurs formulat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, ca și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților vizează aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sunt fondate și vor fi analizate împreună.
Reclamanții au calitatea de șoferi la Tribunalul Argeș, iar prin Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se prevedea la art.3 alin.3 că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, care prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Rezultă astfel că s-a considerat de la această dată funcția de șofer ca funcție conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Prin art.7 din Legea nr.17/2006 se arată că "prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare prevăzută la art.60 alin.4, cu excepția dispozițiilor art.1 pct.11 și 35 care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, partea
Legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor a fost nr.OG8/2007 publicată în Monitorul Oficial al României nr.72 din 31 ianuarie 2007.
Potrivit art.31 din aceasta, "prezenta ordonanță intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I".
Față de data publicării legii în Monitorul Oficial, de 31 ianuarie 2007, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 03 februarie 2007.
Cum reclamanții au devenit personal conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești de la data aplicării acestei legi de salarizare, rezultă că de la data de 03 februarie 2007 trebuia să li se stabilească sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și nu de la data de 22 ianuarie 2006, cum a procedat instanța de fond.
Referitor la susținerea pârâtului-recurent că personalului conex nu trebuia să i se acorde sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoarea a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Referitor la prima critică formulată de pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, este nefondată, instanța de fond soluționând cererile de intervenție cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, prin încheierea din 30 aprilie 2008 prima instanță a dispus comunicarea cererilor de intervenție in interes propriu în vederea discutării admisibilității in principiu cu respectarea dispozițiilor art. 52 și 53 din Codul d e procedură civilă.
Față de această situație, se vor admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Curții de APEL PITEȘTI, se va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că se va respinge și acțiunea formulată de și, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.155/F-CM din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și acțiunea formulată de și, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./10.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Ion Rebeca, Paulina Ghimișliu
