Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 852
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 847 din 18.06.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind Consiliul Local.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Recurentul depune la dosar precizări la recurs. Solicită proba cu înscrisuri sens în care mai depune la dosar un număr de trei înscrisuri. Precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului. Consideră că vina este a Consiliului Local deoarece a formulat cerere în anul 2005, în termen, iar acesta nu a luat în considerare cererea și nu i-a răspuns. Arată că a formulat în termen cererea de chemare în judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al com., jud. V solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor bănești constând în sporul de vechime în muncă în procent de 25%, premiul lunar în procent de 2% și premiul anual, pentru perioada 3.03.1994- 14.07.2004, perioadă în care a ocupat demnitatea publică de primar și viceprimar al comunei.
În fapt, reclamantul a precizat că, începînd din anul 1994, până în anul 2004, îndeplinit functia de primar, respectiv viceprimar al com., iar pentru functia de demnitate publică aleasă a fost plătit numai cu indemnizatia instituită de prevederile Legii nr. 154 din 1998.
Întrucît indemnizatia reprezintă doar baza de calcul pentru drepturile și obligațiile ce se determină în raport cu venitul salarial potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 154/1998, în temeiul prevederilor art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991, i se cuvin și drepturile salariale care includ sporul de vechime în muncă, premiul lunar și premiul anual. Această concluzie reiese si din aceea că prin Legea nr. 393/2004 se recunoaște că durata exercitării mandatului de primar este vechime în muncă și specialitate și se ia în calcul la acordarea tuturor drepturilor bănești.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 847 din 18 iunie 2009, Tribunalul Vasluia admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, ca prescrisă extinctiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță s-a pronuntat asupra exceptiei prescripției dreptului material la actiune, invocată din oficiu, reținând că, potrivit prevederilor art. 283 al.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În acest sens sunt si dispozițiile art. 166 al.1 din Codul Muncii, care prevăd că dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167 din 1958, s-a constatat că, în cazul prestațiilor successive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la actiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea dreptului material la actiune în sens material, atunci dreptul trebuie să fie născut. Pe de altă parte, însăși ratiunea prescripției -stimularea titularului dreptului sau sanctionarea pasivității lui, nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la actiune.
Prin actiunea introductivă, pe care si-a precizat-o la termenul de judecată din data de 18.06.2009, reclamantul a solicitat plata drepturilor bănești constând în sporul de vechime, premiul lunar și premiul anual pentru perioada 3.03.1994-14.07.2004.
Raportat la prevederile legale mai sus arătate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de cînd s-a născut dreptul.
Prin urmare, față de data introducerii actiunii, 8.05.2009, reclamantul este îndreptățit să pretindă drepturi salariale doar pentru un interval de 3 ani anteriori introducerii actiunii, conform art. 283 al.1 lit.c din Codul Muncii coroborat cu prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, adică pentru intervalul 7.05.2006- 7.05.2009.
Ca atare, drepturile salariale constând în sporul de vechime, premiul lunar si premiul anual pentru perioada 3.03.1994- 14.07.2004 sunt prescrise extinctiv, iar, în consecință, se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune si se va respinge actiunea reclamantului, ca prescrisă extinctiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul susține că, după încetarea mandatului,a plecat la muncă în, revenind în țară în anul 2009.
Mai susține recurentul că a formulat o cerere adresată pârâtului, prin care a revendicat drepturile salariale, la care nu a primit răspuns, dar s-a întrerupt prescripția.
Recurentul a depus înscrisuri, în recurs neputându-se administra alte probe.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, prima instanță era obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Așa cum a reținut și prima instanță, dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani "de la data la care drepturile respective erau datorate".
Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 8.05.2009, recurentul reclamant a solicitat plata unor drepturi salariale, aferente perioadei 1994-2004. În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă "de la data la care drepturile salariale erau datorate". Așadar, data la care se naște dreptul la acțiune este prevăzută de lege, fiind data la care trebuia făcută plata drepturilor salariale neacordate, nu data la care recurentul, care a prezentat un bilet de călătorie pe ruta -V, pentru data de 12.04.2009, ar fi luat cunoștință de refuzul intimatului pârât de a-i acorda, în absența unei hotărâri judecătorești, drepturile salariale pretinse.
În ceea ce privește întreruperea cursului prescripției, în condițiile art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958, se constată că prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent. Recurentul invocă cererea adresată intimatului în luna august 2005, prin care a solicitat acordarea unor drepturi salariale, însă această cerere nu este o cerere de chemare în judecată sau de arbitrare și nici nu a fost introdusă la o instanță judecătorească sau la un organ de arbitraj, deci nu poate avea efectele prevăzute în art. 17 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale care reglementează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 847 din 18.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
02 ex.
01.10.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina