Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1040
Ședința publică din 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în municipiul B, nr.5, prin reprezentații lor legali, împotriva sentinței nr. 444 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, ai pârâților intimați Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanta intimată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 12.03.2008, înregistrată sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat pentru perioada efectiv lucrată, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru intervalul 1 august 2004-30 septembrie 2004, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 250 lei, conform OUG nr. 123/2003;
- pentru perioada 1 august 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr. 9/2005, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
Totodată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților și obligarea pârâților la calculul acestor drepturi bănești.
În fapt, reclamanta a arătat că în perioada 2.08.2004 - 31.07.2005 a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Iași și că modalitatea stabilirii salariilor pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică a fost prevăzută de lege și a fost recunoscută, pentru persoanele aflate în aceeași situație cu ea, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentințele nr. 500/2002 și nr. 4/2003 ale Tribunalului Botoșani.
Totodată, a precizat că atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999, cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 și art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 prevăd în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006, s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă.", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei. Procedându-se astfel, reclamanta a apreciat că au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codul muncii și ale Legii privind combaterea discriminării, întrucât potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție, care include și componenta salarizării.
În mod similar OUG nr. 27/2006 se procedează și prin OG nr. 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanta a susținut că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 contravin celor ale art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform căreia "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", iar drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultată din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism abuz sau arbitrariu.
S-a apreciat că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art.1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamantă ca fiind OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la data de 19.05.2008, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu este ordonator principal de credite pentru personalul auxiliar din cadrul Ministerului Justiției și că nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea sa în judecată, deoarece nu are nici o răspundere pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară fiind a ordonatorului principal de credite.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost date prin OG nr. 137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare ( 27-29 dosar fond), prin care invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
A arătat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe texte de lege care se aplică magistraților și nu personalului auxiliar. Art. 11din Legea nr. 50/1996 prevedea la 20.05.2002 că valoarea de referință sectorială prevăzută de lege personalului din justiție se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, aceasta fiind de 1.148.000 lei atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
Principiul separării puterilor în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Potrivit anexelor la OG nr. 3/2006 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite nu beneficiază de premii, sporuri de vechime în muncă și nici de alte sporuri, iar începând cu 1.01.2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislativă și executivă beneficiază de indemnizații fixe, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din OUG nr. 24/2000.
Prin notele scrise depuse la data de 30.05.2008 (fila 56 dosar fond), pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv 02.08.2004 - 12.03.2005, invocând în acest sens prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 rap. la art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003. Prin încheierea de ședință din 1.09.2008 Tribunalul Botoșania înaintat Curții de Apel Suceava cauza spre competentă soluționare în acord cu prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Prin încheierea de ședință din 19.02.2009 Curtea de Apel Suceavaa scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani - secția civilă, luând în considerare Decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale a României prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG nr. 75/2008.
După administrarea probelor, Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 444/1.04.2009 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respingând față de acest pârât acțiunea ca inadmisibilă, a respins ca fiind prescrisă cererea pentru acordarea drepturilor salariale aferente perioadei 2.08.2004 - 28.02.2005 și a admis în parte acțiunea, privind pretențiile aferente perioadei 1.04.2005 - 31.07.2005. Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Public să aloce fondurile necesare efectuării plății acestor sume.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu disp. art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, CNCD poate fi citat în proces doar în calitate de expert în materia discriminării, în vederea realizării atribuțiilor conferite prin art. 19 din actul normativ.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor este dată de atribuțiile pe care acesta le are privind pregătirea proiectelor legilor de buget anuale, a celor de rectificare a bugetului și a contului general anual de execuție, atribuții conferite prin disp. Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 386/2007 și OG nr. 22/2002.
În raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu disp. art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 și de data introducerii cererii, 12.03.2008, pretențiile reclamantei privind perioada 2.08.2004-18.02.2005 au fost constatate prescrise.
Cu referire la celelalte pretenții din acțiune, prima instanță a reținut că reclamantei, ca și celorlalte categorii de personal din justiție, i s-au stabilit drepturile salariale pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în temeiul disp. Legii nr. 50/1996, OUG nr. 177/2002, OUG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007.
Până la 1.01.2005 atât indemnizațiile magistraților, cât și salariile de bază ale personalului auxiliar au fost majorate cu aceleași procente ca și cele ale personalului bugetar (OUG nr. 123/2004), indexare diferențiată începând cu 1.01.2005, conform OG nr. 9/2005.
Prin Legea nr. 347/2003 nu s-au modificat drepturile salariale ale personalului de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și nici nu a fost modificată valoarea de referință sectorială prev. de OUG nr. 177/2002.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanți legali.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a criticat soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale reiterând argumentele de la prima instanță.
La rândul său, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat soluția pentru aplicarea greșită a legii, arătând că disp. art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, republicată au fost declarate neconstituționale, iar pretențiile reclamantei se întemeiază pe dispoziții legale vizând categorii profesionale distincte, iar nu pe cele specifice categoriei salariale din care face parte, ale cărei drepturi salariale au fost majorate progresiv prin legi speciale.
Examinând criticile care, în drept, se încadrează în motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. curtea reține următoarele:
Cum corect a sesizat prima instanță, prezența în proces a Ministerului Economiei și Finanțelor este justificată de atribuțiile ce-i sunt conferite prin Legea nr. 500/2002, HG nr. 208/2005 și HG nr. 386/2007 privind elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În conformitate și disp. art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Așadar, în mențiunilor din hotărâre privind pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, aceasta ar fi, practic, imposibil de pus în executare, iar demersul reclamantei, deși câștigat, imposibil de realizat.
În ce privește fondul pricinii, curtea constată întemeiate criticile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, prin OUG nr. 177/2002 au fost abrogate disp. art. 11și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, din Legea nr. 50/1996.
Prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003 aceste dispoziții au fost modificate, în sensul că valorile de referință sectorială avute în vedere la stabilirea indemnizațiilor pentru magistrați sunt cele prevăzute în anexa 1 la lege.
Ulterior, prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 au fost abrogate prevederile referitoare la salarizare și alte drepturi ale judecătorilor și altor categorii de personal din sistemul de justiție cuprinse în OUG nr. 177/2002, Legea nr. 56/1996 și Legea nr. 154/1998.
Așadar, au fost abrogate dispozițiile legale privind stabilirea indemnizațiilor din sistemul de justiție pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, încât ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 27/2006 nu mai există bază legală în acest sens.
În conformitate cu disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, salarizarea personalului din sistemul judiciar se stabilește prin lege specială.
Pentru perioada în discuție, 1.03. - 31.07.2005, reclamanta a fost salarizată conform dispozițiilor OG nr. 23/2005.
Această ordonanță, aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005 prevedea că valoarea de referință sectorială din anexa 1 la OUG nr. 177/2002 se majorează de la 1.10.2005 cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 la 2.571.040 lei.
Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005 creșterea valorii de referință sectorială a fost de 40% din diferența calculată între valorile de referință sectorială de la alin. (1).
De altfel, prin OG nr. 9/2005 s-a stabilit că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite beneficiază de indemnizații fixe, iar nu în baza unei valori de referință sectorială.
Principiul echilibrului puterilor, consacrat de Constituție, nu implică salarizarea egală a tuturor reprezentanților acestor puteri.
Curtea Constituțională s-a exprimat în mod constat în sensul că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, nu exclud, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Prin decizia nr. 1325 din 4.12.2008, Curtea a statuat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civ. vizând și disp. art. 312 alin. 1-4.pr.civ. urmează a admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților și a modifica parțial sentința atacată, în ce privește dispoziția de admitere a pretențiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală A Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 444 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 2.10.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
