Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1041
Ședința publică din data de 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 896 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, ai pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților B, Tribunalul Suceava și reclamanții intimați:, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19.06.2008, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata actualizată în raport de indicele de inflație calculat la data plății în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății la care vor fi obligați primii 2 pârâți.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că își desfășoară activitatea ca judecători la Judecătoria Gura Humorului, iar prin sentința civilă nr. 137 din 17.01.2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr- le-a fost admisă acțiunea având ca obiect "conflict de drepturi", pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava fiind obligați în solidar să le plătească sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.09.2004 și până la data de 01.02.2007, actualizat în raport de indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar.
Prin OG 83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal întrucât prin Legea 125/2000 Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Reclamanții au susținut că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, in cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
Prin încheierea nr.31 din data de 22.01.2009, având în vedere Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. II, pct.2 din nr.OUG75/2008, Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o Tribunalului Suceava pentru soluționare.
La Tribunalul Suceava dosarul a fost reînregistrat sub nr- din 29.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 896din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), ca nefondată;
- s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.02.2007 - 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
- a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanții nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pretinse ci au cerut ca acest pârât să aloce fondurile necesare plății acestui drept salarial de către ceilalți pârâți.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind funcțiile publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, instanțele și parchetele fiind instituții finanțate de la bugetul de stat conform prevederilor art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale specificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a ministerului și a solicitat respingerea acțiunii față de această autoritate, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurentul a susținut că nu are calitate de ordonator principal de credite, acestuia nerevenindu-i potrivit legii decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzută de lege, iar acest atribut nu poate fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate care se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectului ordonatorilor de credite principali și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
OG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin sentința atacată, Ministerul Finanțelor nu a fost obligat la plata despăgubirilor ci să le includă în buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitatea de achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Cât privește critica adusă sentinței sub aspectul modului de soluționare a fondului cauzei, în lipsa unor motive de netemeinicie și nelegalitate, controlul judiciar nu poate fi exercitat.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței nr. 896 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh.
-
Dact., 2 ex. 10.09.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Plăcintă Dochița
