Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1055
Ședința publică din 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.719 din 31 martie 2009 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, reprezentantul intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării precum și reclamanții intimați G,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12.01.2009, înregistrată sub nr-, reclamanții G, au solicitat obligarea pârâților Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției, în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297, 4 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007.
În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că sunt salariați ai sistemului de justiție, funcționând ca judecători la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999, art. 1 din OG nr. 83/2000 și a art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002, indemnizațiile magistraților se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Ulterior, prin OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost stabilită diferit, la 257 lei față de 312,3 lei, valoare stabilită prin OG nr. 3/2006 pentru celelalte funcții de demnitate publică, cu încălcarea principiilor consacrate de Constituție privind egalitatea puterilor statului și ale Legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraților.
Prin punctul de vedere argumentat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că, în raport de dispozițiile art. 1, 2, 6 și 27 din OUG nr. 137/2000, modificată, sesizările având ca obiect normele legislative adoptate în domeniul salarizării personalului din sistemul bugetar nu intră în competența sa.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât prevederile din OG nr. 137/2000 invocate de reclamanți au fost declarate neconstituționale, iar dispozițiile legale indicate ca temei de drept al acțiunii, din domeniul salarizării personalului din justiție au fost modificate și abrogate.
După administrarea probelor, Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 719/31.03.2009 a admis acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituție, care reglementează organizarea statului potrivit principiului separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Salarizarea personalului din justiție prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială prevăzut de lege pentru funcțiile de demnitate publică a fost consacrată legislativ până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006, prin care s-a stabilit o valoare inferioară.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 74 din Legea nr. 304/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile expres prevăzute de actul normativ, principiu consacrat, de altfel, și prin dispozițiile art. 38 din Codul muncii.
În același sens, Tribunalul a reținut și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, apreciind că dreptul solicitat de reclamanți se include în noțiunea de "bun".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Libertăților prin reprezentant legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că prin acordarea unei valori de referință sectorială mai mare față de cea prevăzută de OUG nr. 177/2002 și de OUG nr. 27/2006, motivat de existența unei situații de discriminare, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acest drept salarial nefiind prevăzut de legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 813/3.07.2008.
Tribunalul a aplicat greșit legislația specifică, a ignorat dispozițiile art. 1, 3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și modificările legislative succesive prin care drepturile salariale ale acestei categorii de personal nu au fost diminuate, ci, dimpotrivă, au fost substanțial majorate, în special prin Legea nr. 45/2007. OUG nr. 134/1999 nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin OUG nr. 177/2002.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, curtea constată întemeiat recursul, urmând a-l admite pentru considerentele ce succed.
În temeiul disp. art. 2 din OUG nr. 177/2002 îndemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003, de aprobare a acestei ordonanțe, art. 2 fost modificat, în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la ordonanță". Aceeași reglementare se regăsește și în art. 3 din nr.OUG 27/2006, care face referire la valoarea de referință sectorială și la coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ce constituie parte integrantă din actul normativ.
Prin dispozițiile art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11și cele referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat din Legea nr. 50/1996, iar prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate din nr.OUG 177/2002 prevederile referitoare la salarizarea magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, de aprobare și modificare a nr.OUG 177/2002 nu mai există temei legal pentru stabilirea indemnizațiilor personalului din justiție pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică din cadrul autorităților legislativă și executivă.
De altfel, prin dispozițiile art. 15 din nr.OUG 24/2000 au fost abrogate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 154/1998, astfel că din anul 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, în cadrul celor două autorități vizate beneficiază de o indemnizație fixă.
Prin Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege specială, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ citat în precedent.
În ce privește constatarea discriminării, Curtea, în raport și de considerentele expuse, urmează a avea în vedere decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale, general obligatorie, potrivit căreia prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând întemeiate criticile formulate de pârât, urmează a admite recursul declarat de acesta și a modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.719 din 31 martie 2009 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții: G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 30.09.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Sas Laura, Plăcintă Dochița
