Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1053
Ședința publică din 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în municipiul S,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.964 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării precum și reclamanții intimați, -, HG,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA sub nr- din data de 30.06.2008, reclamanții, -, HG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei Și Finanțelor B, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, au solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare lunară brută pentru perioada 01.07.2000 la zi și în continuare, obligarea pârâților și la plata sumelor reprezentând actualizarea în funcție de indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, și obligarea Tribunalului Suceava la înscrierea în carnetele de muncă ale acestora a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natură salarială.
Prin aceeași cerere s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei Și Finanțelor la punerea la dispoziția Ministerului Justiției a sumelor necesare achitării acestor drepturi de natură salarială.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, li s-a impus obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate în cadrul executării raporturilor de muncă.
Ori, prin natura sa, activitatea judiciară pe care o desfășoară aceiași reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații, constând în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate, i-a fost recunoscut și dreptul salarial.
Ca salariați din cadrul unităților bugetare, reclamanților, ca părți ale unui contract de muncă generat de Codul muncii, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională.
Conform art. 26, raportat la art. 1 și art. 295 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă, îi revine obligația de confidențialitate dacă acest lucru a fost prevăzut în contractul individual de muncă.
Astfel, prin clauza de confidențialitate, părțile convin ca, pe toată durata executării contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință pe timpul executării contractului, în condițiile stabilite prin regulamentele interne, în contractul colectiv de muncă, iar nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.
Ori, pentru reclamanți, ca personal auxiliar - grefieri la Tribunalul Suceava - obligația de confidențialitate reprezintă o clauză legală a contractului de muncă.
Acordarea acestui spor nu poate fi confundată cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii.
De altfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 02.07.2008 s-a stabilit că personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor care efectuează activități și lucrări cu caracter confidențial beneficiază de un spor de confidențialitate de 15%, aplicat la salariul de bază.
Un alt temei legal care, susțin reclamanții, îi îndrituiesc la plata acestui spor îl constituie și conținutul dispozițiilor cu privire la art. 12 din Legea nr. 53/1991, aplicabile și magistraților pentru identitate de rațiune.
apătul de cerere privind plata sumelor reactualizate, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 1082 Cod civil, raportat la art. 78 din Legea 53/2003 și art. 1088 cod civil iar capătul de cerere vizând înscrierea în carnetul de muncă, pe dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea nr. 98 din 12 februarie 2009 scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Suceava - secția civilă, conform deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18.02.2009, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 964 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor;
- a admis excepția prescripției parțială a dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru pretențiile aferente perioadei 1.09.2000 - 7.01.2006;
- a admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamanți și a obligat pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției și Libertăților B să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 8.01.2006 - la zi, și în continuare, actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
- a obligat Tribunalul Suceava să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la acordarea sporului.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește excepția inadmisibilități acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a reținut că potrivit legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005, acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților în raport de data introducerii acțiunii este parțial prescris, respectiv pentru perioada 1.09.2000-7.01.2006, având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că rin p. dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
In același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile au declarat recurs, atât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin recursul declarat, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Prin recursul declarat, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut, sub un prim motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, că, prin sentința recurată, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar sub un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, că sentința recurată este lipsită de temei legal.
Examinând recursurile de față, Curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin sentință.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, în completarea considerentelor din sentința atacată privind fondul cauzei și pe care instanța de recurs și le însușește în totalitate, este de precizat că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B, prin decizia nr. 46/15.12.2008, pronunțată în interesul legii, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, Curtea, având în vedere prev. art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 964 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact., 2 ex, 15.09.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Sas Laura, Plăcintă Dochița
