Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1310/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1310/R-CM
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.358/CM din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimatul-pârât Curtea de Apel Pitești și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 25.01. 2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor prin A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii doi pârâți la plata drepturilor salariale, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada noiembrie 1.02.2007, până la încetarea stării de discriminare, în ceea ce îi privește pe reclamanții și și începând cu data de 19.12.2006-până la încetarea stării de discriminare - pentru cealaltă reclamantă, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar Ministerul Finanțelor să includă în bugetul de stat, la prima rectificare bugetară, sumele mai susmenționate; obligarea Curții de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că norma juridică stabilită prin dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2003, este discriminatorie, în sensul că stabilește acordarea unui spor de 10% doar pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
Se încalcă astfel art.6 alin.2 din Codul Muncii dispozițiile nr.OG137/2000, precum și art.20 și art.53 din Constituția României.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției. De asemenea, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici un fel de raport juridic astfel încât, primul minister nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că acordarea sporurilor respective se face în temeiul legii care enumără limitativ categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu îi incumbă obligația de a îi despăgubi pe reclamanți pentru că nu are atribuții de legiferare, ci numai de aplicare a legilor în vigoare, iar pe fond - solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată. S-a arătat în motivare că sporul în cauză se acordă raportat la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate de Legea nr.50/1996.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției a arătat că rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare îl are Ministerul Finanțelor conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005.
Pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești precum și în temeiul art.21 pct.3 din nr.OG137/2000 la data de 20.02.2007, reclamanții au solicitat citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr.358/CM/11 aprilie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis acțiunea formulată de petenți și a obligat pe pârâții Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției să plătească reclamanților indemnizația lunară de 10% calculată la salariul brut, după cum urmează: pentru reclamanții și începând cu data de 1.02.2007, iar pentru reclamanta, începând cu data de 19 decembrie 2006 la zi și în continuare până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești cuvenite reclamanților, iar pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar în cadrul Curții de Apel Pitești.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut raportat la timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De asemenea, conform dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției.
Revine președintelui instanței atribuția de a stabili, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Așadar, atribuțiile personalului auxiliar repartizat prin ordin de serviciu se stabilesc prin fișa postului de către președintele instanței.
Din analiza textelor de lege menționate, tribunalul a reținut că trecerea personalului auxiliar pe unul din posturile enumerate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 nu impune condiția existenței unui examen sau concurs.
Conducătorul instanței poate avea în vedere doar pregătirea profesională și experiența fiecărui grefier. Dar, tot din dispozițiile legale enumerate mai reiese și condiția obligativității respectării acestor criterii. Alegerea este lăsată la latitudinea președintelui instanței.
Reclamanții invocă existența în cauză a unui tratament discriminatoriu.
Conform art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, discriminare înseamnă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
2 al aceluiași articol arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor arătate față de alte persoane în afara cazului în care toate acestea sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Tot în domeniul discriminării, Legea Fundamentală a României statuează, prin dispozițiile art.4 și art.16, principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Nu mai puțin trebuie respectate și dispozițiile tratatelor internaționale, pe care Statul Român le-a ratificat și care, conform art.11 și art.21 din Constituție, fac parte din dreptul intern și se impun ca atare.
În acest sens art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la o plată egală pentru o muncă egală.
Cele arătate sunt incluse, cu valoare de principiu și în dispozițiile Codului Muncii, care în art.6 alin.1 și alin.2 stipulează că pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice formă de discriminare.
Principiul nediscriminării este consacrat, de altfel, și de dispozițiile art.5 alin.1, 2, 3 și 4 din Codul Muncii.
În speță, este evident că între personalul auxiliar enumerat limitativ de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și celălalt personal auxiliar al instanțelor este creată o diferență în domeniul social, cu impact asupra unui element fundamental al contractului individual de muncă, respectiv salariul.
S-a analizat, în continuare, caracterul acestei diferențe, pentru aop utea sau nu încadra în noțiunea largă de "discriminare", respectiv dacă prin cele statuate în actele normative invocate legiuitorul a urmărit existența unui scop legitim, prin instituirea unor practici justificate obiectiv.
În România, instituția abilitată prin lege să se pronunțe asupra existenței unei discriminări este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în punctul de vedere înaintat instanței (fila 257), analizând condițiile pe care o faptă trebuie să le îndeplinească pentru a fi discriminare, arată că nu se impunea existența unor diferențe în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Deosebit, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite criteriile art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 pentru justificarea diferenței statuate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996.
Este evident că tratamentul diferențiat adoptat de legiuitor are ca efect înlăturarea de la prevederile legii a unei părți a aceleiași categorii profesionale, respectiv personalul auxiliar al instanțelor, fără însă a se justifica un scop legitim în cauză sau cel puțin necesitatea unei astfel de măsuri.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat ca discriminatorie acordarea unui spor doar pentru anumite categorii de grefieri, fapt care conduce la existența unui tratament diferențiat în cadrul aceleiași profesii, iar singura modalitate de înlăturare a acestei discriminări o reprezintă admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestui spor.
Tribunalul a apreciat ca întemeiată și cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor către pârâți, având în vedere că în raport de nr.HG208/2005 această instituție răspunde de realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de către Parlament, precum și de luarea măsurilor care se impun, pentru aplicarea politicii financiare a statului. Pentru aceste motive a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În consecință, în baza temeiurilor legale arătate tribunalul a admis acțiunea în modul descris mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința instanței de fond invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pe considerentul că în mod greșit instanța a admis cererea de chemare în judecată a acestui pârât și nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive, obligându-l în mod nelegal să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pe de o parte, între recurentul-pârât și intimații-reclamanți nu există un raport juridic, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, deoarece discriminarea la care fac referire intimații-reclamanți rezultă din lege și nu din modul de interpretare și aplicare al acesteia, iar Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a acesteia;
- pe fondul cauzei hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că sporul de 10% solicitat de către intimații-reclamanți nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de lege, în care nu intră reclamanții, a fost ignorată decizia nr.24 din 12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanță;
- nu s-au luat în considerare deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, potrivit cu care dispozițiile art.1, art.2 alin.3, art.27 alin.1 și OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale.
Intimații-reclamanți au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, pe considerentul că există discriminare între personalul auxiliar prevăzut limitativ care beneficiază de sporul de 10% și celălalt, fără a se justifica un scop legitim, iar Ministerul Finanțelor are calitate procesuală raportat la HG nr.208/2005, fiind obligat în mod legal la asigurarea fondurilor bănești pentru drepturile solicitate.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții-pârâți, Curtea va constata că recursurile sunt fondate și le va admite pentru următoarele considerente.
Critica Ministerului Justiției privind excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinsă ca nefondată, deoarece calitatea procesuală pasivă reținută de către instanța de fond este legală și ea derivă din Legea nr.567/2004, raportat la calitatea intimaților-reclamanți de personal auxiliar prin prisma raportului de muncă al acestora.
Astfel, intimații-reclamanți nu aparțin nici uneia din categoriile de grefieri pentru care a fost reglementată indemnizația lunară de 10% din salariul de bază prin Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și art.3 din nr.OG8/2007.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, modificată prin art.I din nr.OG83/2000, indemnizația lunară de 10% din salariul brut era stabilită inițial pentru grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor Comisiei pentru cetățeni și calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, precum și conducătorii de Carte Funciară.
Pentru perioada ulterioară abrogării acestui text de lege, prin art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 s-a prevăzut că beneficiază de această indemnizație lunară de 10% din salariul de bază numai grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, precum și la efectuarea actelor de executare penală și civilă.
Acest din urmă text de lege a rămas în vigoare până la 15 aprilie 2008, fiind abrogat prin art.I pct.18 din Legea nr.97/2008 privind abrogarea nr.OUG100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
În acest sens, prin Decizia nr.24 din 12 mai 2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că cele două texte de lege supuse analizei se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele respective.
Pe de altă parte, prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, au fost declarate neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Rezultă, așadar, că aceste dispoziții legale fiind declarate neconstituționale nu mai pot fi aplicate în speță și, de altfel, aceste dispoziții reprezintă motivarea în drept a acțiunii formulate de intimații-reclamanți.
Legiuitorul a înțeles astfel să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Pe cale de consecință, întrucât acțiunea formulată de către intimații-reclamanți nu este fondată, neexistând temei legal atât în legea specială, cât și conform OG nr.137/2000 invocată de către intimații-reclamanți, practic în lipsa unui raport juridic civil, va fi admis și recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod pr.civilă, precum și art.291 din Codul muncii, va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți și va modifica sentința, iar pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.358/CM din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești, pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Modifică sentința iar pe fond, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./5.10.2009
GM/EM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
