Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1349/2009. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ,
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1349
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de recurenții - pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ambele promovate împotriva sentinței civile nr. 654 din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod pr.civilă de către recurenții - pârâți prin cererile de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 654/C/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost espinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, ȘI, cu domiciliul ales la Tribunalul Neamț - P N,-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, cu sediul în mun. B,-, jud. B, Tribunalul Neamț, cu sediul în mun. P N,-, jud. N și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 01.12.2008 la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
In motivarea sentinței prima instanță a arătat că: rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 15.04.2009, reclamanții, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării obligarea acestora să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu 01.12.2008 la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure sumele necesare efectuării plății acestor drepturilor salariale precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50%, a fost pentru prima dată instituit în favoarea lor prin prevederile din nr.OG 56/1997, aprobată prin Legea nr. 104/1999, care a modificat art. 421din Legea nr. 50/1996 - devenit art. 47 după republicare - având același conținut până la apariția nr.OG 83/2000, care prin art. 1 pct. 42 l-a înlăturat în ceea ce îi privește, stabilindu-l însă în favoarea unei alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, respectiv a controlorilor financiari.
Au mai invocat faptul că nr.OG 83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, și cum domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, au fost încălcate dispozițiile art. 72 alin. 3 care exclud din sfera raporturilor ce pot fi soluționate prin ordonanțe ordinare, regimul general privind raporturile de muncă, precum și prevederile art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată, în conformitate cu care abilitarea guvernului pentru a emite ordonanțe printr-o lege specială poate privi numai domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Ori, au arătat reclamanții, din sfera raporturilor de muncă face parte și salariul, și de aceea problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești trebuia reglementată prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale de mai sus, cu atât mai mult cu cât prin nr.OG 83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, încălcându-se astfel principiului ierarhiei actelor juridice prevăzut de Legea nr. 24/2000.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de sentința civilă nr. 159/14.11.2008 a Curții de Apel Bacău, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, a fost admisă, iar excepția invocată a fost respinsă ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Excepția autorității de lucru judecat urmează a fi respinsă motivat de faptul că în prezenta cauză petenții au solicitat acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.12.2008 și în viitor, iar prin sentința nr. 159/14.11.2008 a Curții de Apel Bacău invocată de intimat în susținerea excepției autorității de lucru judecat, reclamanții au sporul de suprasolicitare neuropsihică recunoscut doar pentru perioada 01.04.2005 sau 08.05.2005 sau 01.10.2005 în funcție de data angajării și până la data pronunțării sentinței Curții de Apel Bacău, respectiv data de 14.11.2008. Astfel pentru perioada de după 01.12.2008, solicitată prin prezenta cauză, reclamanții nu au vreun titlu executoriu, astfel încât să se impună excepția autorității de lucru judecat.
Având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistratul sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
Totodată aceștia au precizat că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea magistraților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent atât față de aceștia cât și fată de reclamanți. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior magistraților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Ori, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Neacordând reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților și asistenților judiciari - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În cauză însă, de la adoptarea nr.OG 83/2000, prin intermediul căreia sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive prin care a recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale - respectiv prin nr.OG 9/2001, Legea nr. 334/2002 și nr.OUG 115/2004 - și care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce îi privește pe reclamanți.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A bligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Impotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin N și Ministerul Justiției și Libertăților.
Astfel, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul reținerii, în speță, a calității procesuale pasive, în contextul în care nu se află în raporturi juridice de muncă cu intimații - reclamanți.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat nelegalitatea hotărârii invocând în esență:
- depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de lege, în acest sens, a fost invocată decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de, pe de o parte, Parlamentul și Guvernul, pe de altă parte;
- în cauză, există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 159/2008 a Curții de Apel Bacău devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 539/2008, pronunțată în dosarul nr- a Curții de Apel Bacău, acțiunea în acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor a fost respinsă ca nefondată.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 cod pr.civilă respectiv art. 1201 cod civil.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Codul d e procedură civilă, instituie în mod expres o serie de excepții la procedură, analiza fondului litigiului dedus judecății, fiind subsecvent modului de soluționare a excepțiilor.
Prin recursul formulat, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat, în temeiul art. 166 cod pr.civilă coroborat cu art. 1201 cod civil excepția autorității de lucru judecat, arătând că intimații - reclamanți s-au mai judecat pentru aceiași pricină, cu același obiect, în raport de acestea pronunțându-se o hotărâre irevocabilă.
Din analiza acțiunii introductive și a probatoriului administrat în cauză rezultă că excepția invocată este întemeiată.
Potrivit art. 1201 cod civil " este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate".
In speță, se constată că, prin acțiunea introductivă intimații au solicitat acordarea sporului de 50% din salariul de bază de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.12.2008, la zi și pentru viitor, pârâții fiind recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin N, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău.
Un astfel de capăt de cerere a fost formulat de aceiași reclamanți contra acelorași pârâți și în cadrul acțiunii ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Bacău, care prin sentința civilă nr. 159/2008, pronunțată sub imperiul nr.OG 75/2008, a admis în parte acțiunea pentru perioada 01.04.2005, respectiv, 08.08.2005, 01.10.2005 la zi, în variantă reactualizată, respingând acțiunea pentru viitor și ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 01.04.2005.
Totodată, prin aceiași hotărâre, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice.
In argumentarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere decizia nr. XX/2008 a pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii precum și a disp.art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la.
Impotriva sentinței civile anterior menționate intimații - reclamanți nu au promovat recurs, hotărârea fiind atacată numai de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recursurile acestora au fost respinse prin decizia civilă nr. 539/2008 a Curții de Apel Bacău.
In contextul arătat se constată existența triplei identități prevăzute de art. 1201 cod civil ( parte, obiect, cauză), identitate de natură să atragă în speță, incidența art. 164 cod pr.civilă, ce reglementează excepția autorității de lucru judecat.
Pe cale de consecință, în considerarea ansamblului probator, a disp.art. 1201 cod civil, în temeiul art. 304 pct. 9 cod pr.civilă, instanța, va admite ambele recursuri, va modifica în parte sentința recurată, și, în baza art. 164 cod pr.civilă, va respinge acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat.
Reținând excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților face superfluă analizarea motivelor de recurs, ce vizează fondul cauzei, precum și cel referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în N,- bis, jud. B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 654 din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă 654/C/2009 a Tribunalului Neamț în sensul că respinge acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/14 ex.
11.12.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Romașcanu