Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1323
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 143/AC din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26 Octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.2762/17.12.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea pentru stabilirea unei servituți de trecere formulată de reclamantul G, împotriva pârâților și, sens în care s-a stabilit în favoarea reclamantului o servitute de trecere de 50. la grajdul său situat pe terenul pârâților, în satul din comuna județul N, pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a grajdului, pe durata existenței acestuia, pe aliniamentul trasat cu culoarea portocalie, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză, cu acordarea aceleiași suprafețe de teren de 50. pârâților, în compensare pe durata existenței servituții, pe aliniamentul trasat cu culoarea, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză. Totodată pârâții au fost obligați să plătească reclamantului 702 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui grajd din lemn, construit de tatăl său în anul 1985 pe terenul pârâților din satul, comuna, grajd moștenit de la tatăl său. Pârâții au cerut demolarea grajdului în instanță, prima instanță a admis cererea însă prin decizia civilă nr.362 AC/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și decizia nr.282/2008 a Curții de Apel Bacău, s-a casat sentința primei instanțe și s-a respins acțiunea cu motivarea că tatăl reclamantului a construit grajdul cu bună credință, cu acordul pârâtei.
Prin acțiunea prezentă reclamantul a solicitat stabilirea de către instanță a unei servituți de trecere la acest grajd, pentru reparații, cu acordarea aceleiași suprafețe de teren, în schimb.
Instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele îndeplinite de art. 576 Cod Civil, respectiv că reclamantul nu are altă cale de acces la grajdul proprietatea lui, aflat pe terenul pârâților și din această cauză urmează a se stabili o cale de acces în jurul grajdului, cu lățimea de 2, pe aliniamentul indicat de expertul tehnic-totalizând 50. de teren, pe durata existenței construcției, cu acordarea de către reclamant, pârâților, a aceleiași suprafețe de teren, în compensare.
Împotriva aceste hotărâri judecătorești a formulat apel pârâta criticând sentința ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a creat o cale de acces unui loc înfundat creând un altul în dauna apelanților - pârâți, deoarece așa cum rezultă din raportul de expertiză de la fila 39, expertul stabilește servitutea de trecere pe aliniamentul, fapt care va face imposibilă utilizarea podețului de către apelanții - pârâți contravenind dispozițiilor art. 618 Cod civil. Totodată, recurenții au criticat modalitatea de despăgubire acordată, respectiv că instanța le-a acordat un teren în schimb ce se află într-o prin care se scurg apele din precipitații și nu numai, fiind "un teren inutilizabil, acordat în derâdere", nerespectând dispozițiile art. 616 cod civil și că grajdul reclamanților - intimați a fost reconstruit practic în anul 2000, ceea ce face ca prezenta acțiune să fie promovată în mod șicanatoriu de către reclamanți, întrucât cel puțin în viitorul apropiat grajdul nu va suferi reparații.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul G prin întâmpinarea formulată la fila 22 solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, instanța reținând corect situația de fapt, respectiv că grajdul a fost construit în anul 1985 de către tatăl său pe terenul adiacent proprietatea soților și, iar podețul a fost construit de pârâți în luna august 2008, în timpul desfășurării procesului prezent.
Prin decizia civilă nr.143/AC/ 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus - respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
În expozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și pentru stabilirea unei servituți de trecere.
În motivare, a arătat că el este proprietarul unui grajd din lemn, construit de tatăl său încă din 1985, pe terenul pârâților, grajd pe care el l-a moștenit și că nu are acces la el pentru a face reparații, solicitând stabilirea unei căi de acces pe partea laterală a grajdului, cu lățimea de 2,5, obligându-se să-i despăgubească pe pârâți cu teren în compensare.
În dovedire a solicitat admiterea unei expertize tehnice.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că acordarea unui drept de servitute în favoarea reclamantului ar contraveni dispozițiilor sentinței civile nr.1737/26 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț prin care ei au revendicat de la reclamant 152. de teren, sentință prin care s-a admis acțiunea lor în revendicare. În dovedire au depus la dosar copia sentinței menționate, copia raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză și procesul-verbal de executare silită.
Reclamantul a mai depus la dosar copia sentinței civile pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul civil nr.520/2007 ce a avut ca obiect obligația de "a face"prin care pârâții au solicitat demolarea grajdului său, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.362/AC/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și decizia nr.282/2008 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a casat sentința primei instanțe și s-a respins acțiunea civilă cu motivarea că tatăl reclamantului a construit grajdul cu bună credință, cu acordul pârâtei.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea unei servituți de trecere la grajdul reclamantului, aflat pe terenul pârâților, cu acordarea unei suprafețe de teren în compensare, din terenul reclamantului, acordând servitutea solicitată pe aliniamentul trasat prin culoarea portocalie în schița anexă.
Tribunalul analizând motivele de apel a considerat necesar și util pentru justa soluționare a litigiului să se revină la expert pentru a realiza o completare a raportului de expertiză sub aspectul evaluării suprafeței de teren acordat în compensare, precum și a configurării unei servituți de trecere cu piciorul, lată de 1 și care să respecte întrutotul configurația grajdului, astfel cum a reclamat prin prezenta apelanta.
Deși, s-a acordat termen pentru achitarea onorariului provizoriu către expert, apelanta a făcut cunoscut la termenul din 25.06.2009 că nu înțelege să achite suplimentul la raport, întrucât nu dispune de posibilități materiale, solicitând în consecință ca instanța de apel să se pronunțe pe baza probelor existente la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, sens în care pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare. În acest sens, instanța de apel a considerat util și necesar pentru a analiza temeinicia motivelor de apel revenirea la expert pentru a verifica posibilitatea realizării unei alte servituți pe fondul aservit, potrivit solicitării apelantei. Cum apelanta nu a înțeles necesitatea probei, solicitând doar ca instanța să verifice probatoriul realizat la judecătorie, în considerarea principiului civil al disponibilității părților, instanța de apel a revenit asupra acestei probe absolut necesară și utilă mărginindu-se doar la verificarea legalității și temeiniciei sentinței apelate. Neputându-se verifica posibilitatea realizării unei servituți de trecere cu piciorul, lată de 1 care să corespundă configurației grajdului, astfel cum a solicitat apelanta, Tribunalul a constat că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 616 Cod civil.
Potrivit acestor dispoziții prin "loc înfundat" se înțelege acel teren care nu are ieșire la calea publică, text care își are aplicarea și atunci când există o cale de acces, care însă prezintă inconveniente sau este periculoasă.
În conformitate cu dispozițiile art. 616- 618 Cod civil la stabilirea concretă a drumului de trecere trebuie să se țină cont în aceiași măsură, de interesele proprietarului fondului aservit, precum și de nevoia celui ce reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa. Totodată, legiuitorul prevede că servitutea de trecere nu este gratuită proprietarul fondului aservit fiind obligat să despăgubească pe proprietarul fondului înfundat/dominant, cu o despăgubire proporțională cu pagubele ce s-ar putea ocaziona prin stabilirea drumului de trecere, despăgubire ce trebuie just calculată în bani sau în natură prin schimburi de teren de aceeași categorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
Criticile recurentei invocate în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Instanța de apel nu a luat în considerare niciunul dintre motivele de apel invocate și anume că:
- necesitatea acordării servituții de trecere a apărut după ce reclamantul a blocat un drum de acces pe care se circula de când există satul și comuna;
- nu a reținut concluziile expertului conform cărora părțile au spațiu de acces la proprietatea lor fără să afecteze proprietatea celeilalte părți;
- nu a avut în vedere prevederile art.616-618 Cod civil, acordând o servitute de trecere pentru un loc așa-zis înfundat, creând însă cu adevărat un loc înfundat în dauna proprietarilor fondului aservit;
- lățimea acordată prin servitute ( 2 ) este disproporționat de mare față de mărimea grajdului;
- terenul acordat în compensație este de valoare derizorie fiind îngust și situat la mare distanță de gospodăria ei, într-o de 45 %, impropriu pentru orice tip de folosință;
- era posibilă realizarea unei servituți de trecere cu piciorul lată de 1 care să corespundă configurației grajdului.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea acestuia.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Ambele instanțe de fond au aplicat greșit dispozițiile legale în materie și anume ale art.618 din Codul civil care prevede că " trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinuio mai puțină pagubăacelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă".
Cu alte cuvinte, la stabilirea unei servituți de trecere instanțele de judecată au obligația să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei fără a avea în vedere exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Raportând aceste dispoziții legale la causa acțiunii ( causa petendi) care în cauza de față o constituie imposibilitatea reclamantului de a ajunge la grajdul proprietatea sapentru a-și executa reparațiile curenteși voința acestuia de a face ca această imposibilitate să înceteze apare ca excesivă ( nejustificată obiectiv și rezonabil) stabilirea unei servituți de tipul celei solicitate de reclamant cu o lățime de 2, respectiv de 1,3. Pentru executarea reparațiilor la exteriorul unei clădiri este suficientă o lățime de 1 a căii de acces întrucât în acest caz spre deosebire de servitutea de trecere propriu-zisă reglementată de art.616 Cod civil ( imobilul dominant nu are ieșire la calea publică) accesul cu vehicule cu tracțiune animală sau cu autovehicule nu ține de natura servituții.
Pentru efectuarea reparațiilor curente la grajd estenecesar și suficientdoar accesul pietonal.
Rezultă deci că argumentul recurentei-pârâte care face referire la posibilitatea realizării unei servituți de trecere cu piciorul, lată de 1 care să corespundă configurației grajdului este întemeiat.
Celelalte susțineri ale recurentei sunt însă nefondate.
Faptul că recurenta a construit un alt podeț pentru a putea avea acces la imobilul ei ca urmare a faptului că intimatul-reclamant nu i- mai permis să treacă pe terenul lui nu are relevanță, în cauza de față, deoarece pe de o parte prin refuzul său reclamantul nu a încălcat vreun drept sau interes legitim al pârâtei, ci a înțeles să-și exercite dreptul de proprietate în limitele prevăzute de lege, iar, pe de altă parte este de principiu că servitutea de trecere este o obligație normală care se impune proprietarilor unor bunuri ca reguli de bună vecinătate, corespunzătoare unei necesități de ordin social.
Este adevărat că ambele părți au acces separat la proprietățile lor, însă acest fapt este irelevant în caza de față deoarece obiectul cererii de chemare în judecată în procesul pendinte ( adică aflatacumpe rolul instanței) nu îl constituie o servitute de trecere propriu-zisă de la imobil la calea publică, ci o servitute de trecerepentru executarea de reparații curentela imobilul dominant.
Recurenta este în eroare când afirmă că prin instituirea servituții solicitate de reclamant se creează o pagubă imobilului proprietatea sa în sensul că acesta devine un loc înfundat, adică fără ieșire la calea publică.
Curtea este nevoită să repete și să sublinieze faptul că cele două servituți ( cea propriu-zisă de trecere prev.de art.616 Cod civil și cea solicitată de reclamant)au obiecte și cauze diferite.În niciun caz prin instituirea servituții de trecere pentru efectuarea de reparații curente reclamantul nu a dobândit dreptul de a îngrădi, bloca sau stânjeni accesul cu piciorul sau cu căruța sau mașina al pârâților de pe podețul construit de ei la terenul aflat în proprietatea lor și viceversa. Acest din urmă acces trebuie să rămână liber ca în trecut. recurentei este deci neîntemeiată.
Probatoriul administrat în cauză în fața celor două instanțe de fond nu confirmă apărările recurentei conform cărora terenul acordat ca despăgubire de către reclamant este impropriu pentru orice tip de folosință.
Faptul că reclamantul în timpul procesului de față a mai formulat o cerere similară este irelevant deoarece așa cum arată și recurenta, cealaltă cerere pentru acordarea unei servituți de trecere se referă la alt imobil,bucătărie de vară.
Fiind în situația cazului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și în temeiul art.312 Cod procedură civilă va modifica în tot decizia recurată în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul celor reținute mai jos în dispozitiv.
În temeiul art.48 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere că imobilul dominat( aservit) este în proprietatea ambelor părți, Curtea va extinde efectele recursului și ale apelului și cu privire la celălalt pârât care nu a declarat recurs, respectiv apel,.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 143/AC din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Extinde efectele recursului și cu privire la pârâtul.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că:
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Stabilește că servitutea acordată în favoarea fondului dominant are o lățime de 1 în loc de 2 și 1,3 în același perimetru identificat în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică efectuat la prima instanță(fila 39 dosar Judecătoria Târgu Neamț ).
Extinde efectele apelului și cu privire la pârâtul.
Obligă intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 610,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Obligă intimatul-reclamant să plătească recurentei-pârâte suma de 515 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de pârâți la cele 3 instanțe de judecată până la concurența sumei de 615,30 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
GREFIER,
red.sent.
red.dec.apel.- /
red.dec.rec./21.12.
tehnored.BC/5 ex/21.12.2009/ com.tuturor părților
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Grosu Valerica Niculina, Pîrjol
