Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1368/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1368/R-CM
Ședința public din 09 Octombrie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1167 din 18 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova în dosarul nr.-/2007.
Recursul a avut termen de judecat la data de 02 octombrie 2009, când s-a întocmit încheierea de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânat astzi, când în urma deliberrii s-a pronunțat urmtoarea soluție.
CURTEA:
Deliber nd, asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin ac iunea nregistrat la data de 4 septembrie 2007, la Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat în judecat pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Finan elor Publice B, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova i Consiliul Național pentru Combaterea Discrimin rii B, solicitând s se constate c în calitate de Procuror General al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Ploie știa fost și a continuat s fie discriminat în raport cu al i salaria i ai statului, func ionari publici și demnitari care-și desf oar activitatea în condi ii de risc profesional și suprasolicitare neuropsihic, dar care primesc sporuri salariale substan iale, în timp ce magistra ilor, Statul - ordonator de credite a încetat s le mai acorde acest drept înc din anul 2003 sub pretextul c legea care prevedea acest drept pentru magistra i a fost abrogat.
A mai solicitat reclamantul s se înl ture discriminarea la care a fost supus în raport cu func ionarii publici, s-i fie achitate sumele corespunz toare sporului pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de baz începând cu 01.01.2003 (de nd s-a sistat plata acestuia) și pân la 01.01.2006 (data pensionarii din func ie), actualizarea sumelor rezultate din calcularea sporului de 50% la salariul de baz prin aplicarea ratei infla iei de la 01.01.2003 și pân la data pensionarii 01.01.2006, plata dob nzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 alin.3 din nr.OG9/2000 cu ncepere de la 01.01.2003 și pân la data pensionarii și efectuarea men iunilor corespunztoare în carnetul de munc.
În motivarea ac iunii, reclamantul a ar tat c potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistra ii beneficiaz de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% calculat la salariul de baz prin nr.OG177/2002, prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 devenind inaplicabile fa de magistra i și persoanele de specialitate juridic asimilate.
S-a mai artat c urmare a neacordrii sporului de risc și suprasolicitare au fost înclcate disp. art.5 alin.l din Legea nr.53/2000 care stipuleaz c în cadrul rela iilor de munc func ioneaz principiul egalit ii de tratament faț de to i salaria ii și angajatorii, fiind nc lcate de asemenea și disp. art.38 alin.2 din Constitu ia anterioar, precum și ale art.41 alin.2 din Constitu ia revizuit, care stipuleaz dreptul la munc și la protec ia social a muncii care include evident și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihic.
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casa ie și Justi ie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ac iunii ca inadmisibil, întrucât textul de lege pe care-și întemeiase reclamantul ac iunea a fost în vigoare pân la data de 01.11.2000 nd prin nr.OG83/2000 a fost abrogat, iar sus inerea în sensul c neaplicarea acestui spor și magistra ilor are caracter discriminatoriu este nejustificat, întrucât nu sunt aplicabile disp. art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 modificat și completat prin nr.OG77/2003, aprobat prin Legea nr.27/2004.
Cu privire la cap tul de cerere privind plata dob nzilor legale, pârâtul a artat c în prezent nu exist nici o conven ie între reclamant și pârât cu privire la acordarea unor dob nzi, motiv pentru care nr.OG9/2000 nu-și se te aplicarea în spe ț.
Prin aceea i întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excep ia necompetenței materiale a instan ei și a solicitat declinarea cauzei la judectorie, precum și excep ia prescrip iei par iale a dreptului material la ac iune al reclamantului pentru perioada 01.01.2003- 08.08.2004.
Pârâtul a chemat în garan ie Ministerul Economiei și Finan elor în temeiul art.60-63 Cod procedur civil, întrucât rolul acestuia este de a spunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor, ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finan elor a formulat întâmpinare prin care a invocat excep ia lipsei calit ii procesuale pasive a sa cu motivarea c nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte institu ii sau ministere care la ndul lor sunt ordonatori principali de credite.
Prin sentința civil nr.1167 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Prahova - Secția Civil a respins excep ia lipsei calit ii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finan elor invocat de acesta, precum și excep ia necompetenței materiale a instan ei și a prescrip iei par iale a dreptului la ac iune invocat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casa ie și Justi ie.
A fost admis în parte ac iunea și au fost obligați pârâ ii Ministerul Public Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casa ie și Justi ie, Parchetul de pe lâng Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști, s achite reclamantului sumele corespunz toare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50 % calculat la salariul de baz începând cu 01.01.2003 și pân la 01.01.2006, data pensionrii din func ia de procuror, actualizat în raport cu indicele de infla ie, începând cu data scadenței fiec rei sume pân la data pl ii efective. Aceiași pârâți au mai fost obligați s efectueze men iunile corespunztoare în cartea de munca a reclamantului.
Prin aceeași sentinț a fost respins ca inadmisibil primul cap t de cerere privind obligarea pârâților s înlture discriminarea la care a fost supus reclamantul și ca ne ntemeiat cap tul de cerere privind plata dob nzii legale pentru sumele restante.
A fost admis cererea de chemare în garan ie a Ministerului Economiei și Finan elor, care a fost obligat s includ în buget și s aloce sumele necesare pl ii drepturilor salariale.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut urmtoarele:
Excep ia de necompetenț material a instan ei invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins cu motivarea c obiectul ac iunii vizeaz drepturi salariale rezultate din raporturi de munc pentru care competența material de solu ionare apar ine tribunalului.
Referitor la excep ia prescrip iei par iale a dreptului material la ac iune a reclamantului s-a reținut c este neîntemeiat și respins ca atare, având în vedere faptul c termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data irii faptei sau de la data când persoana interesat putea s ia cuno tin ț de irea ei.
Excep ia lipsei calit ii procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finan elor a fost respins, reținându-se c de i aceast institu ie nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte institu ii sau ministere care la ndul lor sunt ordonatori principali de credite, are rolul de a spunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Pe fondul cauzei s-a reținut c reclamantul a formulat ac iune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic în procent de 50%, prev zut de art.47 din Legea nr.50/1996 modificat, potrivit cruia " pentru risc și suprasolicitare neuropsihic magistra ii și personalul auxiliar de specialitate, beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Acest text a fost într-adevr abrogat prin art.42 al nr.OG83/2000, astfel cum au sus inut pârâții, îns abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât aceast ordonan ț este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o dit contradic ie cu dispozi iile Constitu iei și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, legea este un act juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea suprem - Constitu ia, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementeaz rela iile sociale, cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu for ț al puterii de stat. No iunea de suprema ie juridic a legii const în faptul c norma stabilit de ea, trebuie s corespund celor cuprinse în Constitu ia Rom niei și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot s o abroge, s o modifice sau s deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacit ii juridice.
În aceste circumstan e, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege s nu poat fi concretizat în practic.
Necesitatea respect rii principiului protec iei ncrederii în stat implic ca evenimentele legislative s poat fi dispuse doar prin acte, normative ulterioare de acela i nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedic titularii drepturilor recunoscute legal s se bucure de ele.
Faț de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiat ac iunea reclamantului pe care a admis-o în parte în temeiul disp. art.1, 2 din nr.OUG 22/2002 și art.73-78 din Legea nr.168/1999.
În baza dispozițiilor Decretului-Lege nr.92/1976, pârâții au fost obligați s efectueze cuvenitele men iuni în carnetul de munc al reclamantului, având în vedere c angajatorii au obliga ia de a completa la zi carnetele de munc ale angaja ilor.
Captul de cerere privind plata dob nzii legale pentru sumele restante a fost respins ca neîntemeiat, întrucât în cauz nu sunt incidente dispozițiile nr.OG9/2000, între prți neexistând o conven ie care s stabileasc rata dobânzii pentru întârzierea în plata unor obliga ii ne ti.
Tribunalul a respins ca inadmisibil primul cap t de cerere privind obligarea pârâților s înlture discriminarea la care a fost supus reclamantul, av nd în vedere c este inadmisibil cererea prin care se solicit constatarea unui fapt.
Împotriva sentinței civile nr.1167/18 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova - Secția Civil a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție care a criticat hotrârea atacat, în esenț, pentru urmtoarele motive:
- prima instanț a pronunțat o hotrâre cu înclcarea competenței materiale, întrucât reclamantul și-a întemeiat solicitrile pe dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel c petitul trebuie calificat ca o acțiune în pretenții și competent material este judectoria;
- tribunalul și-a depșit atribuțiile puterii judectorești, deoarece în mod greșit a reținut c abrogarea dreptului prevzut de art.42 din nr.OG83/2000 nu poate produce efecte juridice întrucât acest act normativ este inferior Legii nr.50/1996 și aceast stare este în vdit contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative.
Dezvoltând aceast critic s-a artat c din acest motiv se impune precizarea c atât Constituția României, cât și Legea nr.24/2000 republicat, nu prevd o asemenea condiție cu privire la abrogare și nici nu lipsește de efecte juridice abrogarea unei norme superioare printr-o norm inferioar.
S-a precizat c potrivit prevederilor art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 republicat, privind Normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, "Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementri de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi total sau parțial."
Recurentul a menționat c sensul normei de drept este concret, anume c "trebuie abrogate" prevederi contrare de același nivel sau de nivel superior.
- instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune fr s aib în vedere c termenul introducerii prezentului petit este de 3 ani, iar abrogarea a intervenit la data de 1 octombrie 2000 și cererea a fost formulat la data de 9 august 2007, peste termenul de prescripție de 3 ani.
Tot în cadrul acestei critici s-a artat c intimatul-reclamant a avut cunoștinț de aceast abrogare, întrucât de la 1 octombrie 2000 i-a fost schimbat sistemul de salarizare, mrindu-i-se venitul brut lunar.
- tribunalul a pronunțat o hotrâre lipsit de temei legal și care încalc legea, având în vedere c prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate în mod expres prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OG177/2002.
S-a precizat c voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimat în cuprinsul nr.OG83/2000, în sensul abrogrii textului de lege pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea.
- în mod greșit s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate de reclamant, fr a se avea în vedere c angajarea unor cheltuieli din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar asemenea sume nu au fost prevzute în bugetul Ministerului Public, astfel c este imposibil plata acestor drepturi.
Se mai precizeaz în dezvoltarea acestui motiv de recurs c aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanț prin prezenta hotrâre apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l putea determina s-și execute obligația asumat.
În concluzie, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competent soluționare Judec toriei Ploie ști și respingerea acțiunii ca inadmisibil.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și art.304 pct.3, 4 și 9 din Codul d e procedur civil.
De asemenea, recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lips conform art.242 alin.2 din Codul d e procedur civil.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea nr.3202 din 20 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civil și de Proprietate Intelectual a admis cererea de abținere colectiv formulat de magistrații și grefierii Curții de Apel Ploie ști și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Pite ști.
La Curtea de Apel Pite ști - Secția Civil, pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie au fost depuse note de ședinț de Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Ploie ști și de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, care au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant a depus note de ședinț prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lips.
Verificând sentința civil atacat în raport de criticile formulate și din ansamblul lucrrilor de la dosar, Curtea constat urmtoarele:
Recursul este fondat în parte pentru urmtoarele considerente:
Prima critic este nefondat deoarece, lecturând obiectul acțiunii, Curtea constat c reclamantul a solicitat recunoașterea unor drepturi salariale rezultate din raporturile de munc și anume sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, ceea ce se circumscrie unui litigiu de munc și nu unei acțiuni de drept comun, așa cum în mod eronat susține recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
A doua critic este nefondat, deoarece instanța de judecat nu și-a depșit atribuțiile puterii judectorești, soluționând cauza în limitele investirii, verificând dac textele legale invocate de reclamant sunt aplicabile în speț, îndeplinindu-și astfel atribuțiile ce-i revin prin lege.
Cea de-a treia critic este fondat, deoarece excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție este întemeiat, având în vedere c acțiuni ce au ca obiect plata drepturilor salariale neacordate ori a unor despgubiri ctre salariați, categorie în care se include și prezenta cauz, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la petit, conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Trebuie precizat c drepturile salariale se pltesc o dat pe lun potrivit art.161 din Codul muncii, astfel c pentru prestații succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre prestații se stinge printr-o prescripție deosebit, iar în acest sens sunt prevederile art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctiv.
În speț, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 4 septembrie 2004 dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris, întrucât cererea de chemare în judecat a fost introdus la data de 4 septembrie 2007, cu depșirea termenului de 3 ani prevzut de lege.
Soluționarea recursului în interesul legii în aceast materie prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu constituie caz de întrerupere a prescripției, deoarece nu se regsește printre cele enumerate de art.16 din decret.
Reclamantul a avut cunoștinț în aceast perioad de faptul c i-a fost modificat salariul, astfel c nu poate fi reținut susținerea acestuia c nu a știut de svârșirea faptei.
Pe de alt parte, reclamantul nu a fcut dovada existenței unei cereri mai vechi de chemare în judecat vizând perioada menționat mai sus, pentru a ne afla în prezența unui alt caz de întrerupere a prescripției.
În concluzie, Curtea reține c pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 4 septembrie 2004 intervenit prescripția dreptului material la acțiune, astfel c cea de-a treia critic din recurs este fondat sub acest aspect.
A patra critic este nefondat, deoarece prima instanț nu a interpretat și aplicat greșit legea, întrucât aceasta nu a fost chemat s stabileasc un drept salarial în favoarea reclamantului, ci s oblige pârâții la respectarea prevederilor legale în materie.
De asemenea, în mod corect tribunalul a reținut c legea este un act juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementeaz relațiile sociale, cele mai generale și mai importante, fiind actul normativ cu forța puterii de stat. juridic a legii const în faptul c norma stabilit de ea trebuie s corespund celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot s o abroge, s o modifice sau s deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punctul de vedere al eficacitții juridice.
Referitor la invocarea de ctre pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, trebuie precizat c prin acea decizie s-a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judectoreasc, pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României, pe de alt parte, în sensul c Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate s instituie, s modifice sau s abroge norme juridice cu putere de lege, ori s efectueze controlul de constituționalitate al acestuia.
Trebuie precizat c aceast decizie a Curții Constituționale, menționat mai sus, nu a declarat neconstituționale prevederile legale din acțiunea promovat de reclamant, astfel c nu are aplicație în speț.
Ultima critic este nefondat, deoarece în mod corect tribunalul a dispus ca plata drepturilor bnești solicitate de reclamant s fie actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu art.161 pct.4 din Codul muncii care definește întârzierea nejustificat a drepturilor salariale a plții oricrui salariat.
Drept urmare, rezult în mod evident c reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost pltit reclamantului, reprezint acoperirea prejudiciului real suferit de acesta prin privarea de acest drept, respectându-se astfel și principiul echitții.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedur civil, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și se va modifica în parte sentința civil nr.1167/18 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova - Secția Civil, în sensul c se va respinge acțiunea formulat de reclamantul perioada 01 ianuarie 2003 - 04 septembrie 2004, ca prescris.
Se va menține în rest sentința recurat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1167 din 18 septembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Prahova - Secția Civil, intimați fiind reclamantul, domiciliat în localitatea V de M,-, județ P și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județ P, în contradictoriu și cu CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Modific în parte sentința civil nr.1167/18 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova - Secția Civil, în sensul c respinge acțiunea formulat de reclamantul pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 04 septembrie 2004, ca prescris.
Menține în rest sentința civil nr.1167/18 septembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova - Secția Civil.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 9 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pite ști - Secția Civil, pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judector, Judector,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.10/09.11. 2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
