Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1401/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1401
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în municipiul B, str. -. - nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței nr. 1032 din 1 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Grădinița nr. 6 D, Consiliul Local al municipiului D și reclamantele-intimate, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani înregistrată la data de 25.03.2009, reclamantele, și, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar au chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr.6 D, Consiliul Local D, Inspectoratul Școlar Județean B și Ministerul Educației, Cercetării și, solicitând obligarea acestora, atât la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că potrivit art. 40 alin. 4 din, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 01.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivând că prevederile art. 3 alin. 2 din sunt în acord cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin sentința civilă nr. 1032 din 1 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T B; admisă în parte acțiunea formulată de reclamante prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Grădinița nr. 6 D și Consiliul Local D și au fost obligați pârâții Grădinița nr. 6 D și Consiliul Local D să plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat reclamantelor:, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008; reclamantei pentru perioada 1.01.2007 - 31.01.2008; reclamantei pentru perioada 1.09.2007 - 30.11.2007.
Aceeași pârâți au fost obligați să plătească reclamantelor actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de OG9/2000 de la 25.03.2009 până la data plății efective.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației și s-a constatat a fi nefondată întrucât această instituție are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, așa încât judecata în contradictoriu este necesară în vederea opozabilității hotărârii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 11 alin. 1 lit. d din Legea 130/1996 privind contractele colective, clauzele își produc efectele "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară", fiind aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar.
Prin art. 40 al 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006 valabil pentru anii 2007 - 2010 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei, începând cu 1.01.2007, iar alin. 1 al acestui articol prevede și coeficienții minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, în raport de nivelul studiilor.
Prin semnarea contractului unic a concretizat art. 95 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea, ci dimpotrivă dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile Contractului colectiv de muncă"
Întrucât din adresa nr. 483 din 26 august 2009 depusă la dosar de pârâtul Grădinița nr. 6 D a rezultat că reclamantele li s-au acordat salarii de bază brute mai mici decât cel prevăzut de, Tribunalul a admis acțiunea acestora, în parte, numai până la data la care salariile de bază brute au devenit mai mari decât minimul prev. de art. 40 alin. 4 din.
Totodată, instanța a admis și cererea de actualizare a diferențelor de salariu în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la plata efectivă și de acordare a dobânzii legale prev. de OG9/2000, începând cu data punerii în întârziere, până la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul Muncii și art. 1088 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță. Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, și art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și OG nr.11/2007.
A mai arătat că sentința cuprinde motive contradictorii deoarece în considerentele acesteia instanța reține calitatea procesual pasivă a Ministerului Educației, însă în dispozitivul sentinței atacate în sarcina sa nu este reținută nici o obligație.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Așa cum dispune art.10 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, în vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, procedura este următoarea:
Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative, în funcție de niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
După aprobarea costurilor medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Astfel, reține Curtea, această parte justifică în cauză calitate procesuală pasivă, fiind necesară judecata în contradictoriu în vederea opozabilității hotărârii, motiv pentru care în mod întemeiat prima instanță a respins excepția invocată și a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu această parte, fără însă a dispune obligarea sa la plata drepturilor salariale pretinse de reclamante. Așa fiind, criticile aduse sentinței în acest sens nu pot fi primite.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că acțiunea reclamantelor a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Reclamantele fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art. 48 alin. 1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art. 48 al. 3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamantelor, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamantelor, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține astfel Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamantelor și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1-3 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, menținând dispoziția de respingere excepției lipsei procesuale pasive invocată de pârâtul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, împotriva sentinței civile nr. 1032 din 1 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința sus-menționată a Tribunalului Botoșani, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/24.11.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
