Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1430/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1430
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B, Ministerul Finanțelor Publice, - prin, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 597 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și reclamantul-intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 697/86/11.02.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 s-a prevăzut că sporul de vechime nu se acordă magistraților, prin completarea adusă art. 33 alin. 3.
A mai arătat că prin această dispoziție a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, a mai arătat că pârâtul Ministerul Justiției a inclus ca măsură în Strategia de reformă a sistemului judiciar și în Planul de acțiune aprobat prin HG nr. 232/2005 eliminarea discriminărilor salariale în domeniul salarizării magistraților.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului de 3 ani aplicabil în materia conflictelor de muncă reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine Ministerului Justiției - în calitate de ordonator principal de credite.
Ceilalți pârâții nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul Suceava - prin sentința civilă nr. 597 din 3 aprilie 2008 a espins excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției,Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000 - iunie 2003, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că art. 33 alin. 1 și 2 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime, de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, spor de vechime care se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Prin nr.OG 83/2000, art. 1 pct. 32 s-a introdus aliniatul 3 care dispunea că prevederile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care art. 33 alin. 3 din Legea 50/1996 dispunea că prevederile ce reglementează plata sporului de vechime nu li se aplică și magistraților nu-i poate fi imputată reclamantului pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, reclamantul a avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii
În consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor s-a constatat că potrivit art. 7 din HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, iar potrivit Legii 500/2002 și HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Articolul 1 din OG 22/2002aprobată prin Legea nr. 288/2002, prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de cele reținute, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. XXXVI din 07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea 50/1996 în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, prevede că dezlegarea date problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
În consecință, acțiunea reclamantului s-a constatat a fi întemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Ministerul Justiției a invocat incidența disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. apreciind că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, dreptul la acțiune al reclamantului fiind prescris, având în vedere disp. art. 1 și 12 din Decretul 167/1958 și art. 283 al. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Ministerul Finanțelor Publice a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive susținând totodată că, greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește motivul de recurs invocat de ambii recurenți referitor la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, instanța îl constată neîntemeiat.
Articolul 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prevedea că pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime, de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, spor de vechime care se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Prin nr.OG 83/2000, art. 1 pct. 32 s-a introdus aliniatul 3 care dispunea că prevederile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. 36 din 7 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 33 al. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 al. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 s-a stabilit că "Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege", decizie obligatorie pentru instanță conform disp. art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În condițiile în care art. 33 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 dispunea că prevederile ce reglementează plata sporului de vechime nu li se aplică și magistraților nu-i poate fi imputată reclamantului pasivitatea ori neglijența în a acționa. După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, a avut posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Prin urmare, termenul de prescripție a dreptului la acțiune a început să curgă la data de 07.05.2007, astfel încât la data la care reclamantul intimat a formulat acțiunea, respectiv la data de 11.02.2008, termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, art. 283 lit. c din Codul muncii, coroborat cu art. 161 din Codul muncii, nu era împlinit.
Așa fiind, Curtea constată că în cauză nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel încât în mod corect prima instanță a respins această excepție.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor, reține Curtea că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, față de disp. art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, potrivit cărora, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, Ministerul Finanțelor fiind cel care elaborează proiectul bugetului de stat și proiectul de rectificare bugetară și fiind obligat, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
În situația în care Ministerul Finanțelor Publice nu ar fi fost obligat să includă în buget fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de către reclamant, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât în mod corect prima instanță a respins această excepție și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să prevadă în bugetul alocat Ministerului Justiției sumele cuvenite reclamantului.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, - prin, împotriva sentinței nr. 597 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
