Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1428
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 922 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 12 iunie 2009, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.08.2004, precum și de la 1.01.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG9/2000.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83/2000. Această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea să modifice un act normativ organic, fiind încălcat și principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar în temeiul art. 53 din același act fundamental, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Consideră reclamanții că abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și, ca urmare, aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Poziția exprimată prin acțiune de reclamanți a fost fundamentată pe decizia 21 din 10 martie 2008 a ICCJ care a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea 50/1996 că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin sentința civilă nr. 1462 din 23.11.2007 a Tribunalului Botoșani le-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.08.2004 - 01.02.2007.
Au mai susținut că, până la data de 10 martie 2008 dreptul lor nu era actual, soluțiile posibil a fi pronunțate de instanță fiind incerte cât timp, norma ce le conferea acest drept fusese abrogată. Ca urmare, cursul prescripției extinctive a început să curgă la această dată, în condițiile art. 1015 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la perioada 2000 - 2004. A invocat în acest sens prevederile art. 1,3,7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 rap. la art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 apreciind că, în materia conflictelor de muncă, acțiunile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei a cerut a se constata, în primul rând, că prevederile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv, invocând și intervenirea OG nr. 8/2007.
Prin cererea scrisă depusă la 30.06.2009, reclamanții au renunțat la judecata cu privire la drepturile pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința nr. 922 din 30 iunie 2009 a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009; a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.10.2000 - 1.08.2004 ca rămasă fără obiect; a admis în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții,; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să le plătească în funcție de timpul efectiv lucrat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.03.2009 - 30.06.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților pentru aceste sume și dobânda legală prevăzută de OG9/2000 de la data de 12.06.2009 până la data plății efective; a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților sporul de 50 % acordat prin prezenta hotărâre și a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la perioada 2000 - 2004 invocată de Ministerul Justiției s-a constatat că, prin cererea scrisă depusă la data de 30.06.2009 reclamanții au renunțat la judecată cu privire la drepturile pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioadele 1.10.2000 - 1.08.2004 și 1.01.2007 - 28.02.2009, rămânând investită doar cu soluționarea cererii având ca obiect plata drepturilor începând cu 1.03.2009, așa încât această excepție nu este dată, fiind rămasă fără obiect.
Pe fond, prima instanță a reținut că dreptul la un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Drept urmare, acordarea acestui spor reclamanților se justifică pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.03.2009 - 30.06.2009.
În ce privește solicitarea de acordare în continuare a acestui spor prima instanță a constatat că cererea este admisibilă, fapt ce rezultă din chiar motivarea deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată la recursul în interesul legii, apreciind că, în ipoteza adoptării unei soluții de respingere a cererii pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare, având în vedere faptul că unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate le-a fost recunoscut acest drept în baza unor hotărâri judecătorești.
Pentru repararea daunelor produse reclamanților prin întârzierea în plata drepturilor solicitate, instanța de fond a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflație, în baza art. 161 pct. 4 Codul muncii, precum și plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, aplicată la sumele datorate, în temeiul art. 1088 Cod civil.
În conformitate cu disp. art. 64 al. 1 lit.a din Hotărârea CSM 387/2004, pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Ținând seama de faptul că între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de muncă, acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților pentru motivele prev. de art. 304 pct.4 și 9.pr.civ. susținând, în primul rând, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând un drept salarial neprevăzut de legislația în vigoare, dovadă în acest sens fiind Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și 1325/2008 prin care s-a constatat că disp. nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte. Prin aceasta, Curtea Constituțională a decis că instanța supremă nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Al doilea motiv de recurs vizează aplicarea greșită a legii, recurentul susținând că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/24.01.2007 care prevede prin art. 30 că, la data intrării sale în vigoare, se abrogă Legea nr. 50/1996. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la critica privind încălcarea limitelor puterii judecătorești nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare pronunțând soluția doar în limitele în care a fost investită obligând pârâții la aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză.
Recurentul invocă deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și 1235/2008, însă apariția acestor decizii nu este de natură a conduce la concluzia că decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai este obligatorie pentru instanță, întrucât în caz contrar s-ar încălca disp. art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Curtea mai reține că prin decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, însă în cuprinsul acestei decizii se arată că actul nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr.civ. În considerentele deciziei se menționează, de asemenea că, și cu alte ocazii Curtea Constituțională a statuat că potrivit competențelor sale expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992 nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Referitor la celălalt motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 pr. civ. în sensul că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, întrucât prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite dată în interesul legii, s-a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3.pr.civ. prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și al Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unor legi organice ( art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Ori, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești - lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum s-a arătat mai sus.
Față de cele reținute, Curtea nu va reține punctul de vedere potrivit căruia sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești începând cu februarie 2007.
Față de cele reținute, Curtea, constatând criticile aduse sentinței nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 922 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul ne-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/10.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
