Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1404/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1404
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în municipiul B,--30, sector 1, împotriva sentinței nr.439 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Consiliul Local, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VIII și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, la data de 10.02.2009 și înregistrată sub nr-, reclamanta prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar al județului B, Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/2006, intrat în vigoare la 01.01.2007 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă.
S-a susținut că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național,începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Întrucât prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate a fost prejudiciată, pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsa de folosință a banilor, a solicitat și plata despăgubirilor, invocând aplicabilitatea disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepțiile nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii și a lipsei calității procesuale pasive, susținând lipsa calității de angajator.
Pe fondul cauzei a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 la 440 lei ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile cu studii superioare este utilizabil la negocierea salariului personalului contractual care negociază drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă și nu pentru salariații din sectorul bugetar.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința civilă nr. 439 din 1 aprilie 2009 a respins excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B și a admis acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, pentru reclamanta în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, obligând pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local Câmpulung să calculeze și să-i plătească diferența de drepturi salariale rezultată din acordarea salariului de bază brut de 880 lei pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2007.
Aceeași pârâți au fost obligați să-i plătească și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă, precum și dobânda legală prevăzută de OG9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 10.02.2009 și până la cea a plății efective.
A mai obligat aceeași pârâți să plătească Sindicatului Învățământului Preuniversitar B suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Privitor la excepția nulității cererii a constatat că nu este întemeiată întrucât în ședința publică din 1.04.2009, reprezentanta reclamantei a semnat acțiunea.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și s-a constatat că această instituție, ca dealtfel și ceilalți pârâți, are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, după cum se desprinde din prevederile art. 10 din HG nr. 538/2001, încât este necesar ca judecata cauzei să se realizeze în contradictoriu cu toți pârâții chemați în proces, în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Asupra fondului cauzei, a reținut că, potrivit art. 12 din Legea 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzelor negociate.
Prin Legea 130/1996 art. 8 alin. 4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale.
Prin art. 40 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național nr-, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 01.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art. 8 cât și ale Legii 53/2003 art. 239 în care se arată că, prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 a Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației și Cercetării figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct. 27 figurând ramura învățământ cu un număr de 115.835.
Așadar, prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației Cercetării și
Pentru reclamanta a cărui salariu de bază brut este mai mic de 880 lei și ocupă o funcție pentru care sunt necesare studii superioare în domeniu, devine aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național -.
Totodată, instanța a constatat că pentru repararea integrală a prejudiciului produs reclamantei se justifică obligarea angajatorului la plata sumelor reactualizate, precum și a dobânzii legale prev. de OG. 9/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând argumentele de la prima instanță. Totodată, a arătat că în conformitate cu disp. art. 12 (1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, și art.3 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic și OG nr.11/2007.
A mai susținut că sentința cuprinde motive contradictorii deoarece în considerentele acesteia se reține calitatea sa procesual pasivă, însă în dispozitivul hotărârii, în sarcina sa nu este reținută nici o obligație.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Articolul 10 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat prevede că, în vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, procedura este următoarea:
Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative, în funcție de niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
După aprobarea costurilor medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Astfel, reține Curtea, această parte justifică în cauză calitate procesuală pasivă, având atribuții în finanțarea învățământului preuniversitar, fiind necesară judecata în contradictoriu în vederea opozabilității hotărârii. În consecință, în mod întemeiat prima instanță a respins excepția invocată și a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu această parte.
Calitatea procesuală fiind reținută pentru opozabilitatea hotărârii, Ministerul Educației neavând calitatea de angajator al reclamantei, întemeiat nu s-a dispus obligarea acestuia la plata drepturilor salariale, așa încât nu se poate reține că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe disp. art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Reclamanta face parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Tot Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului pe care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
În aceste condiții, faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Așadar, clauzele Contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare și în cazul reclamantei, dar numai acelea care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce vizează salariul de bază, întrucât acesta este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Clauzele contractului colectiv de muncă unic la nivel național privind salariul de bază își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține, astfel, Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamantei și nu se aplică acesteia, întrucât, în cazul său, salariul de bază a fost stabilit prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1-3 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată, în sensul că respingerii acțiunii ca nefondată și menținerii dispozițiilor de respingere excepțiilor nulității cererii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B împotriva sentinței nr. 439 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 439 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/25.11.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
