Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1431/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1431
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
La ordine judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice B prin S, cu sediul în municipiul S,-, județul S împotriva deciziei nr.376 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Guvernul României B și reclamanții intimați, -, -, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 24 ianuarie 2008, reclamanții, -, G, -, au chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, de 2 % începând cu 1 aprilie 2007 în raport de luna martie 2007 și de 11 % începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivare, reclamanții au arătat că prin art. 1-4 ale OG10/2007 au fost majorate salariile tuturor angajaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Prin nr.OG 16/2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 personalului, iar prin OG27/2007 se majorează și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României.
În condițiile în care pârâții refuză să le recunoască aceleași majorări salariale ca și celorlalți angajați ai săi au arătat reclamanții că se încalcă dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din OG137/2000, precum și ale Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, precizând că instanța de contencios administrativ a Curții de Apel este competentă să soluționeze prezentul litigiu. Totodată, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă și nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecății, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 376 din 3 februarie 2008, a respins excepția necompetenței materiale a instanței; a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâtului Guvernul României pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % începând cu luna ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2 % începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11 % începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul Tribunalul Suceava să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a tribunalului, instanța a reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu Guvernul României obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale.
Ei nu au atacat un act emis de această autoritate publică centrală, situație în care și-ar fi găsit aplicarea dispozițiile art. 1 și 3 din Legea 554/2004.
Or, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, competența în prima instanță pentru soluționarea conflictelor de muncă aparține tribunalului.
Articolul 282 lit. a din Codul muncii stabilește că părți în conflictele de muncă sunt angajatorii și alte persoane care au această vocație în temeiul legilor speciale.
Or, Guvernul României nu are, raportat la obiectul acțiunii și statutul reclamanților, nici una din calitățile impuse de dispoziția legală mai sus arătată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege " orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Ordonanța Guvernului 10/2007, prevede majorarea în trei etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică cum urmează: cu 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din OG16/2007: " În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5 % începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5 % începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea, majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2 %, 5 %, respectiv 11 % a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Astfel, reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești nu au beneficiat de aceste majorări salariale, fiind discriminate în raport de celelalte categorii de salariați ai statului astfel cum au fost menționate anterior. Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat, sub un prim motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 309 pct. 4 Cod procedură civilă, că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este acela că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr. 137/2000. Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG 137/2000. A mai arătat că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul României. Totodată, nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile legale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților sunt apreciate de reclamanți ca fiind discriminatorii, știut fiind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului. Pretențiile afirmate de reclamanți constând în majorări salariale pentru anul 2007 sunt neîntemeiate, de vreme ce aceștia au beneficiat și beneficiază în continuare în baza prevederilor legale deja de majorări.
Al treilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, este acela că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
În consecință, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Saa rătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a acestuia.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.
A mai arătat că obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat, sens în care a cerut admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii față de aceasta.
Examinând actele și lucrările dosarului aflate la dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea apreciază că motivele invocate, care, în drept, se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 Cod procedură civilă, sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea reține următoarele:
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin chiar cererea introductivă au fost invocate dispozițiile legislației în materie, ale CEDO și ale nr.OG 137/2000, iar prima instanță a analizat acțiunea reclamanților în raport cu dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, în limitele învestirii.
Curtea constată că potrivit disp. art. 27 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Articolul 1 din OG10/2007 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Potrivit disp. art. 1 din OG 16/2007, "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Curtea constată că aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane. În astfel de cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut însă în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Din acest motiv, Curtea nu poate reține punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că trebuie admis că suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra personalului auxiliar față de alte categorii de personal.
De asemenea, Curtea constată că împrejurarea că sunt singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, nu poate conduce la concluzia că efectele negative ale deprecierii monedei naționale și scăderii nivelului de trai ca urmare a inflației, nu sunt resimțite și de către reclamanții intimați.
Astfel, reclamanții intimați au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și nu au beneficiat de aceste majorări salariale, în timp ce celelalte categorii de salariați ai statului sus-menționate menționate, au beneficiat de aceste majorări.
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, Curtea constată că în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG10/2007, având în vedere că sumele rezultate din indexarea drepturilor salariale nu au fost acordate în cursul anului 2007 personalului din justiție.
Astfel, acordarea indexărilor salariale constituie o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin dispozițiile art. 53 din Constituția României, art. 155 din Codul muncii, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO și justificată de necesitatea atenuării efectelor inflației, prin corelarea salariului real cu cel nominal.
Potrivit art. 16 al. 1 din Constituția României, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", iar potrivit art. 53 al. 1 din Constituția României, "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenești; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Articolul 5 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) prevede că:
"(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe", iar art. 6 al. 1 din aceeași lege prevede că "Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare."
De asemenea, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, (ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994), prevede că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, Curtea apreciază că prin neacordarea creșterilor salariale solicitate de către reclamanții intimați, s-ar crea o stare de discriminare între aceștia și alte categorii de salariați, care au beneficiat de astfel de creșteri salariale, discriminare care ar fi de natură să conducă la încălcarea art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Potrivit disp. art. 20 al. 2 din Constituția României, "Dacă există neconcordanțe între pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Prin urmare, în prezența unei atare neconcordanțe, Curtea constată că, în conformitate cu disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, au prioritate reglementările internaționale sus-menționate.
Față de cele reținute, nu va fi primită critica pârâtului Ministerul Justiției, potrivit căreia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către pârâtul Ministerul Justiției, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat.
Astfel, în considerentele sentinței recurate nu s-a reținut că intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Prin urmare, nefiind făcută această mențiune, nu era necesar să se motiveze care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Motivele de recurs formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive, nu sunt fondate.
Conform art. 19 Legea 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor Publice ordonează acțiunile Guvernului vizând sistemul bugetar: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, de aprobare a contului anual general de execuție; conform art. 3 al. 1 pct. 2 HG208/2005, acest minister are atribuții la elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii de rectificare a acestuia.
Ca atare, acest pârât are legitimare procesuală pasivă în cauză, în lipsa aprobării legii rectificării bugetului cu sumele necesare a alimentării contului Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției neputând achita sumele datorate prin sentință.
Cum criticile recurenților nu sunt justificate;
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, constatând nefondate recursurile Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor Publice - prin S, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respinse.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - prin B, împotriva sentinței nr. 376 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/26.11.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
