Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1434/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1434
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maieran Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.461 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, pârâtului intimat Tribunalul Botoșani și reclamanții intimați -, a, (), a,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL SUCEAVA sub numărul - și apoi la Tribunalul Botoșani secția civilă sub numărul - din 13.02.2009 reclamanții --, a, -, -, -, -, () -, -, -, -, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să calculeze și să le plătească:
-diferențele salariale rezultate din aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării de 18% pentru perioada 11.12.2007-1.04.2009 și pentru viitor;
-actualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe,de la data scadenței până la data plății efective;
-să consemneze în carnetele de muncă salariile majorate ca urmare a aplicării indexărilor stabilite prin sentința nr.1545/10.12.2007;
- să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților să vireze în contul Tribunalului Botoșani sumele necesare plății diferențelor salariale iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului d e Justiție sumele necesare plății acestor drepturi.
În motivare au arătat că prin sentința civilă 1545 a Tribunalului Botoșani în dosarul nr- s- dmis acțiunea reclamanților și obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani să le plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, până la data pronunțării sentinței. A reținut instanța că excluderea magistraților de la aplicarea indexărilor salariale este discriminatorie în sensul OG 137/2000.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia Curții de APEL SUCEAVA.
Cu toate acestea Ministerul Justiției nu a procedat la majorarea indemnizațiilor cu acest procent.
Guvernul României a emis în 2007 un număr de trei Ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului ( începând cu 1 ianuarie 2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Prin OG16 din 31 ianuarie 2007, Guvernul a dispus si majorarea drepturilor bănești cu începere de la 1 ianuarie 2007 ale personalului din Ministerul Afacerilor Externe.
Tot la 31 ianuarie 2007 Guvernul a emis și OG27 prin care majorează salariile și controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente și în aceleași tranșe cu personalul menționat mai sus.
Or, prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și dispozițiile Codului Muncii și ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Edificatoare în acest sens sunt disp. art. 1 alin.2 din nr.OG 137/2000, în sensul că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și "dreptul la muncă, la alegerea liberă a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin întâmpinare Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea motivat de faptul că magistrații sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, aceștia neputând beneficia de alte drepturi prevăzute în favoarea lor asftel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile salariale ale magistraților. OG 10/2007 are aplicabilitate doar la nivelul anului 2007 pentru anul 2008 fiind aplicabile disp. OG 13/2008.
Prin sentința invocată de reclamanți le-a fost acordată acestora o despăgubire egală cu drepturile salariale cuvenite ca urmare a indexărilor cu 5%, 2% și 11 % aspect ce nu mai poate fi avut în vedere de instanță ca urmare a pronunțării Deciziilor 818, 819, 820 /2008 de către Curtea Constituțională.
Ministerul Justiției și Libertăților a cerut a se avea în vedere că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților a fost stabilită pentru intervalul analizat de OUG 27/2007, iar a pretinde în afara acestor dispoziții legale drepturi salariale reglementate în beneficiul altor categorii sociale contravine atât dispozițiilor constituționale cât și reglementărilor specifice pentru fiecare meserie în parte.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor prin B a invocat excepția lipsei calității procesual pasive deoarece potrivit art. 9 alin. 1 pct. 11 lit. a și art. 11 lit. a din Lg. 507/2003, art. 8 din Lg. 511/2004 ordonatorii principali de credite sunt cei care stabilesc numărul de posturi, salariile de bază și indemnizațiile de conducere.
Ca urmare revine ministrului justiției,ca ordonator principal de credite, obligația de stabilire a salariilor personalului din sistemul justiției.
Pe fondul cauzei apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
La data de 17.12.2008 reclamanții, și au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și II din OUG 75/2008 care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 1 aprilie 2009,dată fiind Decizia 104/2009 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestor articole.
La 18.03.2009 reclamantele și au precizat că și-au întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 1 din OUG 134/1999 text în vigoare și la această dată care impunea corectarea periodică a salariilor magistraților.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 461 din 6 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea reclamanților;a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să calculeze și să plătească reclamanților funcție de timpul efectiv lucrat: diferențele salariale rezultate din aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării de 18 % pentru perioada 11.12.2007 - 1.04.2009 și pentru viitor; actualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, de la data scadenței până la data plății efective; să consemneze în carnetele de muncă salariile majorate ca urmare a aplicării indexărilor stabilite prin sentința nr. 1545/10.12.2007; a obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților să vireze în contul Tribunalului Botoșani sumele necesare plății diferențelor salariale; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțele Publice să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății acestor drepturi.
Astfel, tribunalul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a constatat că într-adevăr reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți.
Dar în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că o parte din susținerile pârâtului Ministerului Justiției și Libertăților ce privesc aplicarea disp. OG 137/2000 sunt întemeiate.
Prin Deciziile 818,819,820 și 821 și respectiv 1325/2008 Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care prin acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa cum a arătat în mod corect Ministerul Justiției în raport cu cele expuse instanța trebuie să verifice dacă în ceea ce-i privește pe reclamanți există vreo prevedere legală expresă care să oblige la acordarea unor indexări salariale pentru anul 2007.
otrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar s-au stabilit pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Articolul 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Inclusiv la momentul soluționării prezentei cauze prevederile art. 1 din OUG 134/1999 sunt în vigoare.
Astfel, prin OUG 177/2002 s-a arătat că, orice prevederi contrare acestui act normativ se consideră abrogate (art. 50 alin.2), dar la momentul la care a fost publicată ordonanța în Monitorul oficial, dispozițiile art. 1 din OUG 134/1999 nu puteau fi considerate contrare atâta timp cât prin art. 2 din OUG 177/2002 s-a arătat că valoarea de referință sectorială pe baza căruia se stabilesc indemnizațiile magistraților este egală cu valoarea de referință sectorială pe baza căruia se stabilesc indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite, adică exact aceleiași prevederi din art. 1 OUG 134/1999.
Legea 347/2003 a modificat dispozițiile acestui articol arătând că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexă, dar acest act normativ nu a prevăzut în mod expres că se abrogă art. 1 din OUG 134/1999.
În plus prin această lege nu a fost modificată valoarea de referință sectorială arătată de OUG 177/2002 astfel că aceasta era chiar cea pe baza căreia se stabileau indemnizațiile și pentru persoanele ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite de 1.833.754 lei vechi.
Potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Acest act normativ nu putea să abroge prevederile art. 1 din OUG 134/1999 deoarece potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege iar art.1 din OUG 134/1999 nu este o dispoziție contrară OUG nr. 27/2006.
În lipsa unui act normativ de indexarea a drepturilor salariale, ale reclamanților trebuie aplicate prevederile legilor bugetare în sensul art. 1 din OUG 134/1999,respectiv OG 10/2007, astfel că valoarea de referință sectorială aplicabilă pentru magistrați trebuia indexată cu un procent de 18% începând cu 11 decembrie 2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat, sub un prim motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 309 pct. 4 Cod procedură civilă, că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Susține recurentul că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OG 27/2006.
Totodată, a susținut recurentul că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, iar decizia de a nu se acorda indexări sau majorări în anul 2007 în scopul acoperirii inflației, în raport cu alți salariați, nu reprezintă o situație de discriminare.
În motivele de recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a acestuia și obligat să pună la dispoziție fondurile necesare plății drepturilor salariale la care ceilalți pârâți au fost obligați la plată și că hotărârea recurată are la bază interpretarea eronată a Legii 500/2002 pe care se sprijină.
Totodată, a mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite. Consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Nelegalitatea hotărârii judecătorești derivă și din faptul că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților așa cum este prevăzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține numai ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de legea finanțelor publice nr. 500/2002, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice. A cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea apreciază că motivele invocate, care, în drept, se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, sunt neîntemeiate.
În cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin chiar cererea introductivă au fost invocate dispozițiile legislației în materie, ale CEDO și ale nr.OG 137/2000, iar prima instanță a analizat acțiunea reclamanților în limitele investirii.
Curtea constată că potrivit disp. art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Articolul 1 din OG10/2007 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Potrivit disp. art. 1 din OG 16/2007, "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României se prevede, de asemenea majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Curtea constată că aceste majorări salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane. În astfel de cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut însă în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Din acest motiv, Curtea nu poate reține punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că trebuie admis că suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra magistraților față de alte categorii de personal.
De asemenea, Curtea constată că împrejurarea că sunt singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, nu poate conduce la concluzia că efectele negative ale deprecierii monedei naționale și scăderii nivelului de trai ca urmare a inflației, nu sunt resimțite și de către reclamanții intimați.
Astfel, reclamanții intimați au calitatea de magistrați și nu au beneficiat de aceste majorări salariale, în timp ce celelalte categorii de salariați ai statului sus-menționate menționate, au beneficiat de aceste majorări.
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, Curtea constată că în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG10/2007, având în vedere că sumele rezultate din indexarea drepturilor salariale nu au fost acordate în cursul anului 2007 personalului din justiție.
Astfel, acordarea indexărilor salariale constituie o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin dispozițiile art. 53 din Constituția României, art. 155 din Codul muncii, art. 1 din Protocolul 1 la CEDO și justificată de necesitatea atenuării efectelor inflației, prin corelarea salariului real cu cel nominal.
Potrivit art. 16 al. 1 din Constituția României, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", iar potrivit art. 53 al. 1 din Constituția României, "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenești; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Articolul 5 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) prevede că:
"(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe", iar art. 6 al. 1 din aceeași lege prevede că "Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare."
De asemenea, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, (ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994), prevede că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
În condițiile în care prin majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au fost avute în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, Curtea apreciază că prin neacordarea creșterilor salariale solicitate de către reclamanții intimați, s-ar crea o stare de discriminare între aceștia și alte categorii de salariați, care au beneficiat de astfel de creșteri salariale, discriminare care ar fi de natură să conducă la încălcarea art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Potrivit disp. art. 20 al. 2 din Constituția României, "Dacă există neconcordanțe între pactele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Prin urmare, în prezența unei atare neconcordanțe, Curtea constată că, în conformitate cu disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, au prioritate reglementările internaționale sus-menționate.
Față de cele reținute, nu va fi primită critica pârâtului Ministerul Justiției, potrivit căreia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către pârâtul Ministerul Justiției, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat.
Astfel, în considerentele sentinței recurate nu s-a reținut că intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Prin urmare, nefiind făcută această mențiune, nu era necesar să se motiveze care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile nr.OG 10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale.
Motivele de recurs formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive, nu sunt fondate.
Conform art. 19 Legea 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor Publice ordonează acțiunile Guvernului vizând sistemul bugetar: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, de aprobare a contului anual general de execuție; conform art. 3 al. 1 pct. 2 HG208/2005, acest minister are atribuții la elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii de rectificare a acestuia.
Ca atare, acest pârât are legitimare procesuală pasivă în cauză, în lipsa aprobării legii rectificării bugetului cu sumele necesare a alimentării contului Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției neputând achita sumele datorate prin sentință.
Cum criticile recurenților nu sunt justificate;
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, constatând nefondate recursurile Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor Publice - prin S, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respinse.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin B, împotriva sentinței nr. 461 din 6 aprilie 2009 pronunțată Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored
Ex. 2/26.11.2009
Președinte:Maieran AnaJudecători:Maieran Ana, Ciută Eugenia, Bratu Ileana
