Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1487/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1487
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în municipiul S,-, județul, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în municipiul B, str.B-dul -, nr.14, sector 5 și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B, cu sediul în municipiul B,--81, sector 1, împotriva sentinței civile nr.661 din 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți și reclamanții intimați,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 11.02.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE De Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanții săi legali, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.09.2004 - 1.02.2007; plata sumelor actualizate la zi, în raport de rata inflației la data plății efective; Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către Direcția Națională Anticorupție și parchetul de pe lângă ÎCCJ, fondurile necesare achitării sumelor pentru plata despăgubirilor.
În motivare reclamanții arată că sunt magistrați - procurori în cadrul - Serviciul Teritorial Suceava.
În fapt, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Reclamanții susțin că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții mai arată că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la fila 21 dosar, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că, potrivit art.36 alin.2 din nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor acestor categorii de personal revine Curții de Apel București.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivat de faptul că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate în mod expres prin art.1 pct.2 din nr.OG83/2002, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
excepție prevederile din care OG are prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Or, în speță nu este dată această situație, voința legiuitorului fiind ferm exprimată în cuprinsul nr.OG83/2000, în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Același pârât a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca cel chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Se arată în motivarea cererii că potrivit nr.HG736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Totodată art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată privind organizarea judiciară stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Direcția Națională Anticorupție prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada septembrie 2004 - februarie 2005, având în vedere că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se supune termenului general de prescripție de 3 ani, conform art.166 alin.1 din Codul muncii.
Pe fond solicită respingerea acțiunii cu motivarea că pretențiile reclamanților nu au temei legal, prin OG83/2000 fiind abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Același pârât a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B cu motivarea că acesta are rolul de a asigura bugetele ordonatorilor trebuind să garanteze inclusiv executarea hotărârilor judecătorești în termenul legal de 6 luni, prevăzut de OG22/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii principale ca nefondată, arătând că responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorului principal de credite - MINISTERUL PUBLIC. iar nu Ministerului Economiei și Finanțelor.
Privitor la cererea de chemare în garanție formulată de cei doi pârâți, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri, arătând că raportul juridic este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat și că atât doctrina cât și practica judiciară s-au pronunțat în sensul că instituția chemării în garanție nu poate utilizată în litigiile de muncă.
Prin sentința civilă nr.661 din 7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- a fost respinsă excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, ca nefondate; admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la perioada 1.09.2004 - 1.02.2005, invocată de Direcția Națională Anticorupție; respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor B; admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B; admisă acțiunea în parte; au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă și Direcția Națională Anticorupție, să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 1.02.2005 și până la 1.02.2007, actualizat cu indicele de inflație calculat începând cu data scadenței și până la plata efectivă; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce sumele necesare efectuării plăților cu privire la drepturile salariale - specificate mai sus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt magistrați - procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.
Prin cererea de față au solicitat obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Economiei și Finanțelor B la plata sporului prevăzut de Legea nr.50/1996 republicată.
Potrivit art.47 din Legea nr.1994 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată"
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași Lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 " Evenimentele legislative " - care arata că:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", se constată că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
A arătat recurentul că, în condițiile în care posibilitatea rectificării bugetare și procedura de adoptare a legilor de rectificare bugetară la inițiativa ordonatorului principal de credite sunt prevăzute și reglementate de dispozițiile legale în vigoare, apare ca inoportună o măsură dispusă de instanța de judecată în sensul obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate.
A mai arătat recurentul că aparține ordonatorului principal de credite competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
A prezentat recurentul în continuare succesiunea în timp a dispozițiilor legale care au reglementat sporul de 50% de solicitare neuropsihică, culminând cu abrogarea expresă a art.47 din Legea nr.50/1996 prin punctul 42 din OG nr.83/2000.
A mai arătat recurentul că în soluționarea acestei cauze trebuie ținut cont de decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A declarat recurs și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în situația în care actul normativ care prevedea acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară a fost abrogat.
De asemenea, hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care. Potrivit art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Mai arată recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.3,4,9 și art.3041Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărârea atacată.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu dispozițiile art.67 și art.68 din Legea nr.168/1999, prezentul litigiu este un conflict de muncă, astfel încât, în conformitate cu art.2 lit.c din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art.284 alin.1 Codul muncii, competența de soluționare în primă instanță aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul.
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.4 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.312 alin.3 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cu alte cuvinte și întrebuințând o sintagmă consacrată, instanța săvârșește un "exces de putere".
Instanța săvârșește un "exces de putere" când pronunță o hotărâre judecătorească fără nici o competență, în acea problemă, când încalcă principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive.
Or, atâta timp cât în ceea ce privește pricina dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, așa cum mai sus s-a arătat, iar dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanță, Curtea nu poate reține că în cauză prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.
Fiind sesizată cu problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calcula la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Însă, așa cum mai sus s-a arătat, în materia dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, iar potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în aceste condiții Curtea neputând reține în cauză incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care drepturile pretinse erau datorate și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în municipiul S,-, județul, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în municipiul B, str.B-dul -, nr.14, sector 5 și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B, cu sediul în municipiul B,--81, sector 1, împotriva sentinței civile nr.661 din 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact,
2 ex. 18.12.2009
jud.fond:,
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Sas Laura
