Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 150/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 150
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții:-, -, -, și, intimați fiind:- CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției au depus întâmpinări, duplicatele fiind comunicate administrativ reclamanților. Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus în scris punctul său de vedere cu privire la acțiune.
Reclamanții au depus în scris răspuns la întâmpinări, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâți și admiterea acțiunii. S-a soli citat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții: -, -, -, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu să se constate și să se anuleze situația creată, prin discriminare, în sensul obligării primilor trei pârâți la plata actualizată a despăgubirilor egale cu drepturile bănești reprezentând sporul de 25% calculat la salariul de bază pentru asigurarea permanenței în materie penală, inclusiv peste programul de lucru sau în timpul nopții, ori sâmbăta, duminica și în zilele de legală, începând cu luna septembrie 2000 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor; s-a mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
S-a solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că polițiștilor, funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciarelor, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, magistraților militari, persoanelor încadrate în funcții diplomatice sau consulare, precum și înalților funcționari publici din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, personalului contractual din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate, pentru munca suplimentară - prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, în timpul nopții sau în zilele de legală - statul le-a acordat sporuri salariale, fie sub forma unui spor lunar de 25% calculat la salariul de bază, fie ca sporuri de 75% și, respectiv 100% din salariul de bază, pentru orele prestate peste programul de lucru sau în timpul nopții, ori sâmbăta, duminica și în zilele de legală.
Astfel, în art.2 coroborat cu art.11 din nr.OG38/2003 s-a prevăzut că polițiștii beneficiază de un spor de misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și din gradații. Acest spor acordat polițiștilor se referă la specificul activității acestora, ei putând fi chemați în orice moment pentru realizarea unor sarcini, chiar după epuizarea celor 8 ore zilnice de muncă, atât ziua, cât și noaptea. În acest context se apreciază de către legiuitor că ei sunt tot timpul în program de muncă și nu pot refuza îndeplinirea sarcinilor de serviciu ivite sau continuate după epuizarea celor 8 ore de muncă zilnice prevăzute în Constituție.
Pentru aceleași considerente, prin art.11 din nr.OG64/2006, a fost acordat și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din indemnizația de conducere, din salariul de merit și din gradații. Conform art.57 din aceeași ordonanță, pentru sporul de misiune permanentă prevăzut la art.11, beneficiază și funcționarii publici cu statut special din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Potrivit dispozițiilor de la pct.1 alin.(2) lit. b) din Anexa 7 la Legea nr.138/1999 și magistrații și personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorității judecătorești beneficiază și ei de indemnizația de 25% prevăzută la art.13 din lege.
Mai invocă reclamanții dispozițiile OG9/2001, OUG 57/2000, OG 10/2007, OG 6/2007, Legea 495/2004, precum și dispozițiile art 41 și 42 din Constituția României.
Ca atare, consideră reclamanții că sunt singurii salariați ai statului cărora, începând cu anul 2000, nu le-a mai fost recunoscut dreptul de a primi sporuri salariale pentru munca prestată peste cele 8 ore de program zilnic, în timpul nopții, sâmbăta, duminica și în zilele de legală.
Prin aceasta susțin că sunt încălcate dispozițiile art.1 alin.1 și 2 lit. e din OG137/2000, art.1 din Protocolul 12 la CEDO, art.41 alin.2 și 4 din Constituția României, art.5, art.6, art.109 alin.1, art.110, art.112 alin.2, art.118 raportat la art.11, art.119-120, art.123 raportat la art.11 alin.1 și art.137 raportat la art.136 din Codul muncii.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri privind programarea la efectuarea serviciului de permanență pentru semestrul II 2008.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a comunicat instanței un punct de vedere asupra cauzei.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
A invocat pârâtul excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin raportare la dispozițiile art.3 din /1958 și art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii
Mai susține pârâtul că în speță este vorba despre o problemă de legiferare, că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, arătând că principiul legalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Invocă pârâtul și deciziile nr.818-820/3.07.2008 ale Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii (întemeiată pe Decizia 818/2008 a Curții Constituționale) și lipsei calității procesuale pasive.
Susține că acțiunea este inadmisibilă, în condițiile în care, prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au constatat neconstituționale prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG137/2000.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului sau ordonatorului principal de credite care, în cauză, este Ministerul Justiției.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale nr.818-820/03.07.2008, Curtea reține că nu împietează cu nimic soluționarea prezentului litigiu.
Prin aceste decizii Curtea Constituțională constată că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță nu sunt incidente doar prevederile OG137/2000, ci și cele ale Constituției României și Codului muncii.
Astfel potrivit art.16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit art.21, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Și art.5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă.
Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.25 alin.(1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În plus, în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Prin urmare, excepția inadmisibilității va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile nr.HG83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Și această excepție va fi respinsă.
Curtea constată întemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2000 - 13.10.2005, raportat la dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003 conform cărora în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de exercitare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată.
Într-adevăr, prin OG38/2003 (art.2, 11) și OG64/2006 (art.11) s-a recunoscut polițiștilor (funcționari publici cu statut special din unitățile aflate sub incidența Legii 360/2002) și funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar dreptul la unspor de misiune permanentăde 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut, salariul de merit și indemnizația de conducere.
Prin Legea 138/1999 (art.13) s-a prevăzut dreptul cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili la oindemnizație de dispozitivlunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art.11 alin.2 lit. b, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorității judecătorești, beneficiază de sporuri și alte drepturi care se acordă personalului militar, mai puțin cele care au corespondent în legislația aplicabilă organelor autorității judecătorești.
Rezultă din dispozițiile enunțate că acest spor de dispozitiv/de misiune permanentă se acordă în considerarea specificului activității, respectiv desfășurării activității într-un dispozitiv de natură militară, în care există anumite reguli specifice (de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare etc.).
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv/de misiune permanentă arată că ea nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, cum este o instanță de judecată, ci are în vedere structurile bazate pe o organizare de tip militar.
Cât privește magistrații militari, ei primesc această indemnizație în considerarea calității de militar activ și obligațiilor specifice conferite de această calitate.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului referitoare la discriminare, cât și Curtea Constituțională (de exemplu decizia 106/2006) au stabilit că egalitatea între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Principiul egalității în fața legii prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție și al nediscriminării prevăzut de art.5 alin.1 din Codul muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite, justificate obiectiv.
Curtea Constituțională a mai stabilit că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
În speță, nu există elementul de comparabilitate cerut pentru reținerea discriminării. Dimpotrivă, din reglementările legale invocate de reclamanți rezultă că sporul de 25% este acordat unor categorii profesionale distincte, cu statut special, expres prevăzute de legiuitor, statut care derivă din însăși natura activităților desfășurate.
Cât privește sporul pentru ore suplimentare acordat unor categorii de personal prin art.27 din Legea 495/2004, art.13 din OG6/2007 și art.18 din OG10/2007, instanța reține că acesta nu face obiectul acțiunii, raportat la petitul cererii de chemare în judecată (respectiv plata unor despăgubiri echivalente cu sporul de 25% pentru asigurarea serviciului de permanență în materie penală).
Conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Ori, reclamanții nu au solicitat plata unor despăgubiri echivalente cu sporul pentru ore suplimentare acordat prin actele normative sus-menționate, iar acesta are un cuantum și un izvor diferit de "sporul pentru asigurarea serviciului de permanență" solicitat, pentru a se proceda la compararea lor în vederea reținerii unei discriminări.
Având în vedere cele reținute, Curtea de Apel urmează să respingă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Raportat dispozițiilor art. 298 din Codul muncii (modificat prin OUG55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art. 165 Cod procedură civilă, instanța va disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2000 - 13.10.2005, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Hîrlău în contradictoriu cu pârâții: Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,-, Tribunalul Iași, cu sediul în-, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Disjunge și declină spre competentă soluționare capătul de cerere înscrierea în carnetele de muncă în favoarea Judecătoriei Hîrlău.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu privire la fondul cauzei țși în termen de 5 zile de la pronunțare cu privire la declinare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENTI JUDICIARI
Grefier,
Red/Tehnored. 09.12.2008
2 ex
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
