Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 146

Ședința publică de la 25 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana

Asistent Judiciar -

Asistent Judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta

pârâți fiind:- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL PUBLIC - B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași. celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Pârâții:- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași (pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași ) și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, au depus la dosar întîmpinări, duplicatele fiind comunicate reclamantei.

Consilier jr. precizează că prin întîmpinarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în calitate de ordonator secundar de credite. Solicită ca instanța să se pronunțe asupra acestui aspect.

Instanța constată că prin întîmpinarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, acesta a solicitat introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în calitate de ordonator secundar de credite. Întîmpinarea a fost comunicată reclamantei la data de 17 XI 2008 iar reclamanta nu a înțeles să introducă în cauză și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. În materia litigiilor de muncă funcționează principiul disponibilității, astfel încît partea este singura în măsură să stabilească cadrul procesual în privința părților către care se poartă procesul și că fiind vorba de drepturi proprii, pârâtul nu este în drept să arate titularul dreptului ca fiind o altă persoană. In consecință, instanța respinge cererea de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Consilier jr. precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul atît pe excepții cît și pe fond.

Reprezentantul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Iași lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor iar pe fond solicită respingerea acțiunii. Toți grefierii care au lucrat la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Iași au beneficiat de o majorare de 10 % a coeficienților de multiplicare. Deasemeni, invederează instanței că prin Decizia Curții Constituționale nr.821 din 3 VII 2008 s-a constatat că dispozițiile art.2 al.1 și al.11 precum și dispozițiile art.27 din OUG 137/2000 sunt neconstituționale.

Instanța rămîne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra acțiunii civile de față,

Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând plata retroactivă a drepturilor salariale cuvenite și neachitate, reprezentând diferența dintre salariul cordat conform grilei de salarizare pentru grefierii arhivari și grefierii registratori și salariul cordat conform grilei de salarizare pentru grefieri de ședință, începând cu data de 1 decembrie 2007 și până la 01.iinie.2008.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ocupă funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Astfel, reclamanta a arătat că, prin prevederile Legii nr.567/2004, s-a încălcat un principiu fundamental al legislației muncii, respectiv dreptul la plată egală pentru muncă egală. Aceste dispoziții sunt discriminatorii pentru persoanele aflate în situații comparabile.

Mai arată reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea 567/2004 "In infaptuirea actului de justitie, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecatori si procurori, competenta acestei categorii de personal si indeplinirea corecta a sarcinilor care le revin jucand un rol important in buna desfasurare a intregii activitati a instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea".

Conform art.3 al.1 "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT", iar potrivit al.2 al aceluiași articol " Corpul grefierilor este alcatuit din grefieri cu studii superioare si grefieri cu studii medii".

Mai invocă reclamanta dispozițiile art.60 din aceeași lege. " Pentru activitatea desfasurata, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea are dreptul la o salarizare stabilita in raport cu nivelul instantei sau parchetului, cu functia detinuta, cu vechimea in munca si in specialitate, precum si cu alte criterii prevazute de lege. Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea beneficiaza de salarii de baza, spor de vechime, prime si de alte drepturi salariale, in conditiile legii. Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a functionarilor publici si a personalului contractual din cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul Ministerului Justitiei, Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri se stabileste prin lege speciala".

Mai arată că textul art.70 din Legea 567/2004 nu face distincție între grefierii care prticipă la ședințele de judecată și cei care nu participă la ședințele de judecată.

Potrivit dispozițiilor art.387/2005 a la judecătorii, tribunale, tribunale specializate funcționează personal auxiliar de specialitate și personal încadrat în departamentul economico financiar șiadmintrativ. Potrivit art.156 din aceeași hotărâre personalului angajat în baza unui contract individual de muncă îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii în ceea ce privește încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.

Mai invocă reclamanta dispozițiile art.5, 6, 39, 40, 154, 1567 și 166 din Codul muncii

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, în contextul pronunțării deciziei nr.818/2008 de către Curtea Constituțională.

Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la data de 02.02.2007 a intrat în vigoare nr.OG8/2007, care reprezintă legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.

S-a mai arătat că, în raport cu data intrării în vigoare a Legii nr.17/2006, pretențiile reclamanților privind calcularea și plata diferențelor salariale nu au nici un temei legal, drepturile salariale ale acestora fiind stabilite în mod corect, în conformitate cu dispozițiile în vigoare în acea perioadă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție, întemeiată pe dispozițiile art.60 - 63.pr.civ.

În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că potrivit HG nr. 736/2003 și art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea instanțelor și a parchetului este finanțată de la bugetul de stat. Or, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice este cel care coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului se stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar un punct de vedere.

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității sale procesuale pasive în cauză. S-a susținut în acest sens că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.

A mai invocat Ministerul Economiei și Finanțelor excepția inadmisibilității acțiunii contextul pronunțării deciziei nr.818/2008 de către Curtea Constituțională.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.

Analizând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamante pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către acestea în desfășurarea raporturilor de muncă.

Se reține ca fiind întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, urmând a fi admisă, întrucât obligația citării acestuia, potrivit disp.art.27 din nr.OG137/2000, în cauzele prin care se invocă fapte de discriminare nu poate atrage și obligarea sa la plata despăgubirilor pretinse pentru aceste fapte.

Excepția inadmisibilității se vădește, a fi nefondată și va fi respinsă ca atare în considerarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează accesul la instanță și a jurisprudenței CEDO.

Se mai reține că deciziile Curții Constituționale nr.818/819/820/03.07.2007 nu împietează cu nimic soluționarea prezentului litigiu.

Prin aceste decizii, Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Prin acțiunea formulată, reclamanta, ce îndeplinește funcția de grefieri arhivar Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia solicitat instanței obligarea pârâților la plata unei despăgubiri constând în drepturile salariale de care au fost lipsite prin aplicarea dispozițiilor nr.OG 8/2007, respectiv prin plata unor salarii mai mici decât a grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni.

Potrivit disp.art.5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.

Se mai reține că, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art.154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.

Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.

Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute delege trebuie să fie garantate fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.

Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 al.2 lit.i din OUG 137/2000.

În plus,tot în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.

Instanța reține că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului:

- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile: art.3 al Legii nr.567/2004 a inclus în corpul grefierilor și persoanele numite în funcțiile de arhivari și registratori;

- existența unui tratament diferențiat: salarizarea diferită a grefierilor, grefierilor-statisticieni și grefierilor-documentariști(chiar a celor cu studii medii), prin luarea în considerare pentru aceștia a coeficienților de ierarhizare mai mari prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.5-8, față de cea stabilită pentru grefierii arhivari și registratori, ale căror drepturi bănești se calculează în raport de coeficienții de ierarhizare prevăzuți în Anexele 1a-1c. pct.9-12.

- tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare. Astfel, nu se poate reține ca justificare a acestor diferențieri salariale între grefieri explicația dată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, în sensul că pentru numirea în aceste funcții se cer condiții deosebite în privința studiilor, potrivit art.33 și 38 alin.1 din Legea nr.567/2004, întrucât se constată tratamentul discriminatoriu chiar în cadrul aceleiași categorii de grefieri, respectiv a celor cu studii medii.

Având în vedere atribuțiile stabilite pentru grefierii din cadrul instanțelor judecătorești, prin art.50-54, 60, 61, 62 și 67 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din care rezultă că, deși sarcinile de serviciu sunt deosebite, complexitatea muncii și responsabilitățile sunt însemnate pentru toate categoriile de grefieri, se mai reține că nici acestea nu pot justifica un tratament salarial diferențiat.

Pentru aceste considerente, constatând, în temeiul dispozițiilor art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.5 din Codul muncii, că aplicarea dispozițiilor nr.OG8/2007 produc efectele unei discriminări directe, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții în baza art.269 din Codul muncii, să repare prejudiciul produs reclamantei, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite acesteia, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii, și drepturile salariale primite efectiv de reclamantă, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefieri-registratori, diferențe datorate pentru perioada 01.12.2007 - 01.06.2008.

În temeiul dispozițiilor art.60-63.pr.civ va admite cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE,

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin

Admite excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu cei doi pârâți.

Admite acțiunea formulată de reclamanta - cu domiciliul ales la Curtea de Apel Iași, strada - nr.25, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC și PAECHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI.

Obligă pârâții să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite acesteia, calculată în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii, și drepturile salariale primite efectiv de reclamantă, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefieri-registratori, diferențe datorate pentru perioada 01.12.2007 - 01.06.2008.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și, în consecință, obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor ce fac obiectul prezentei hotărâri.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2008.

Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,

Grefier,

Red.

04.12.2008/2 ex.

Președinte:Daniela Pruteanu
Judecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Iasi