Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 147/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 147
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantele: -, și -, pârâți fiind: MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, Ministerul Justiției a trimis a doua întâmpinare prin poștă, duplicatul acesteia a fost comunicat de la termenul anterior; Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a depus întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ reclamantelor; Tribunalul Vasluia depus precizări cu privire la funcția deținută și perioada angajării reclamantelor.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.895/45/10.10.2008 reclamantele -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea lor la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 august 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință.
Motivează reclamantele că sunt asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Vaslui, iar prin dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, art. 1, 2, 3 și 9 din Legea nr. 154/1998, art. 11din nr.OG 83/2000 și art. 2 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 s-a stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive".
În schimb, prin nr.OUG 27/2006, intrată în vigoare la 01 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Însă, procedându-se astfel, apreciază reclamantele, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 01 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin nr.OUG 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar nr.OUG 27/2006, se procedează și prin nr.OG 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.
Reclamantele susțin că prevederile nr.OUG 27/2006 și ale nr.OG 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamantele, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului nr.OG 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind nr.OUG 123/2003, nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
Pârâtul susține că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002, nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile persoanelor din cadrul autorităților judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006.
De altfel, începând cu 01.01.2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din nr.OUG 24/2000.
Astfel, conform nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială.
Dispozițiile nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006 și nr.OG 8/2007 nu contravin Constituției, Legii nr. 303/2004 sau Codului Muncii.
Astfel, într-adevăr, art.73, actual art. 74, alin. 2, teza I, din Legea nr. 303/2004, prevede că "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", însă, în teza a-II-a se precizează că "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială."
La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal prevăzute de acest act normativ erau stabilite prin nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003 și de Legea nr. 50/1996. Prin urmare, dispozițiile art.73, actual art. 74 din Legea nr.303/2004 au avut în vedere drepturile salariale reglementate de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, drepturi salariale care, potrivit legii " nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, și prin nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate cu un procent de 40 % față de cele prevăzute în nr.OUG177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută, și prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă și primă de concediu.
Pe de altă parte, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamanți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr.24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Astfel, potrivit art.115 din Constituția României, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2000 arată că necesitatea și urgența reglementării drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor prin acest fel de act normativ a fost temeinic motivată și justificată, aspect ce a condus și la aprobarea acestuia prin lege de către Parlament cu amendamente care au majorat substanțial veniturile personalului în discuție.
De asemenea, susține pârâtul, întrucât, atât OUG nr. 177/2002 cât și nr.OUG 27/2006, au fost aprobate prin lege cu respectarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, a majorității prevăzută de art. 76 din aceeași lege fundamentală, și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, au forța juridică a legii.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocat de reclamanți. De altfel, Legea nr. 154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că obligația de plată a unor diferențe de salarii este doar în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite, care în speță este Ministerul Justiției.
Ori, câtă vreme Ministerul Economiei și Finanțelor nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamanți, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiată în contradictoriu cu acesta.
Analizând cu prioritate excepția invocată, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța constată că este întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că, în lipsa existenței raporturilor de muncă dintre aceștia, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat direct la plata sumelor solicitate de către reclamantă.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Însă aceste dispoziții pot stabili în sarcina Ministerului Finanțelor Publice doar o obligație de "a face", respectiv de a include ori de a aproba în bugetele instituțiilor publice sumele necesare executării obligațiilor de plată.
Obligația de plată, care este o obligație de "a da", se stabilește în raport de titularul dreptului material (și, respectiv, obligației corelative) dedus judecății. În speța de față, calitatea procesuală pasivă în cadrul obligației de plată revine Ministerului Justiției, Curții de Apel Iași și Tribunalului Vaslui, ca ordonator principal, secundar și, respectiv, terțiar de credite.
Ca urmare, va fi admisă excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamantelor este întemeiată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantele au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Vaslui, astfel cum rezultă din adresa nr. 78/A/24.11.2008.
Începând cu data de 01.01.2003, drepturile salariale cuvenite asistenților judiciari au fost stabilite prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Astfel, printr-un capitol separat al nr.OUG177 din 2002, și anume Capitolul III- " Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți" au fost reglementate toate drepturile salariale ale acestei categorii profesionale, nr.OUG177/2002 fiind, similar magistraților, singurul act normativ incident în materia salarizării acestei categorii profesionale.
Prin acest act normativ s- stabilit că:
"Art.15 -(1) Magistrații consultanți numiți în condițiile <LLNK 11992 92 11 201 0 17>Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 și 30.
Prin nr.OUG27/2006, act normativ care abrogat nr.OUG177/2002, salarizarea asistenților judiciari, fost stabilită după cum urmează:
Art. 16- (1) Asistenții judiciari numiți în condițiile<LLNK 12004 304 11 201 0 18>Legii nr. 304/2004privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.
(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5, 7, 18, 24 și 25.
Legea nr. 45 din 6 martie 2007pentru aprobarea <LLNK 12006 27180 301 0 46>Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, modificat articolul 16, alineatul (2) în sensul că:
"Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4 ind. 1, 5, 7, 18, 24 și 25."
În esență, salarizarea asistenților judiciari se face în raport de indemnizația unui judecător cu grad de judecătorie.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096,este egalăcu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.05.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor. Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
-52.374.367lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit.a din aceeași ordonanță și de65.469.000lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației șiechilibruluiputerilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", Curtea va constata întemeiate pretențiile reclamantelor de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01. 2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamantelor trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- pentru perioada 1 august 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005 și
-297,4 lei pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
-312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
-331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
-347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
-354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
-393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la.OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, și, pe cale de consecință, a asistenților judiciari, contrar dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în doctrină, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, va admite acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.
Ca urmare, instanța va admite acțiunea reclamantelor, astfel cum a fost formulată.
Conform art. 27 alin. 3 și 6 din nr.OG 137/2000, hotărârea este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, căruia urmează a-i fi comunicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele -, și - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamantele -, și - în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui la plata către reclamanți a diferențelor de salarii, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 1 august 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 14 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință, la care se adaugă sporurile legale.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Asistenți Judiciari,
Cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./ Tehnored.
11.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
