Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 149
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții: -, -, - și, pârâți fiind: CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect
drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Ministerul Justiției au depus întâmpinări, duplicatele fiind comunicate administrativ reclamanților; s-a depus de către Biroul personal al Curții de Apel Iași un tabel privind reclamanții, funcțiile deținute și perioada angajării.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare atât pe excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I, cât și pe fond.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.906/45/15.10.2008, reclamanții -, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art.21 din OG137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale potrivit OG9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune; mai solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a solicitat ca hotărârea să fie opozabilă și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În fapt, reclamanții motivează că perioada de referință au activat și activează și în continuare ca judecători la Judecătoria Hârlău, iar reclamanta funcționează în prezent la Judecătoria Botoșani.
Mai arată că din adresele nr.42140, 42717/30.04.2008 emise de Ministerul Justiției, ca urmare a solicitării unor informații de interes public de către Asociația Judecătorilor din Oltenia, rezultă că în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, în sume considerabile, din fondul constituit potrivit art.25 al.2 din Legea 147/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine de către ministrul justiției.
Potrivit Normelor metodologice privind repartizarea fondului constituit conform art.25 al.2 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin nr.1008/C din 19 mai 2006, acest fond se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și al personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu, repartizarea sumelor făcându-se de către ordonatorul principal, secundar sau terțiar de credite. Deși potrivit acestor norme atât magistrații, cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, sumele primite de cei din urmă fiind considerabile.
Mai arată reclamanții că, deși este vorba doar de un drept eventual sau de o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci, dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 din Codul muncii.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
Mai arată reclamanții că, în realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv asimilaților magistraților, salarizați întocmai ca și cei din urmă, dar stimulați discriminatoriu cu sume importante, fără a se ține cont de calificativele anuale obținute, de rezultatele meritorii, de complexitatea sarcinilor de serviciu și de modul de îndeplinire a acestora.
În drept, reclamanții invocă art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 Protocolul 12 la Convenție, art. 11 și 20 din Constituția României și art.21 al.1 din OG.137/2000.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar un punct de vedere asupra cauzei.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
Susține pârâtul că prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu este vorba de un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al Ministrului Justiției.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Ori, ar putea exista discriminarea, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la un tratament egal, doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Ca atare, nu se poate vorbi de o discriminare, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului Justiției. Pentru aceste motive, nu se poate reține o atingere adusă folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești protejate prin art. 6 lit. "c" din nr.OG 137/2000.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, cum ar fi: existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare etc.
În Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006 au fost stabilite criteriile ce urmează a sa la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/2008, personalului din justiție.
Totodată, prin aceleași norme s-a prevăzut că propunerile nominale și cuantumul sumelor ce se acordă judecătorilor și personalului auxiliar se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor pe baza criteriilor prevăzute de aceleași norme.
Prin urmare, nici Legea nr. 146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar in cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate de dispozițiile legale enunțate.
Totodată, nici față de consilierii juridici din Ministerul Justiției nu există obligația legală de a se acorda tuturor stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1996, acestea acordându-se numai pe baza criteriilor prevăzute de art. 3 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006.
De altfel, mai arată pârâtul, potrivit ordinelor ministrului justiției, menționate de reclamanți în acțiunea formulată, consilierii juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției nu au beneficiat de sume egale acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute de normele menționate anterior. Mai mult, sumele de care au beneficiat consilierii juridici din cadrul Ministerului Justiției sunt, în unele cazuri, mult mai mici decât cele de care au beneficiat reclamanții cu același titlu, iar aceștia au apreciat că sunt discriminați numai în raport cu cei care au beneficiat de sume mai mari.
Ca atare, consideră pârâtul că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru existența discriminării, astfel încât solicită respingerea acțiunii reclamanților.
Pe de altă parte, mai consideră pârâtul că nu se impune citarea în cauză a CNCD, față de dispozițiile OUG 75/2008.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că obligația de plată a unor diferențe de salarii este doar în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite care, în speță, este Ministerul Justiției. Ori, câtă vreme Ministerul Economiei și Finanțelor nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamantă, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiată în contradictoriu cu acesta.
A mai invocat pârâtul prin întâmpinare și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale, definitivă și obligatorie.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform dispozițiilor art.137 Cod proc.civ, Curtea constată că excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale nr.818/819/820/03.07.2007, Curtea reține că nu împietează cu nimic soluționarea prezentului litigiu.
Prin aceste decizii Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță nu nu au fost invocate doar prevederile OG137/2000, ci și cele ale Constituției României și Codului muncii.
Astfel potrivit art.16 din Constituție, cetățenii sunt egali în fata legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit art.21, orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Și art.5 din Codul muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă.
Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În plus, în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Ca atare, excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată și va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește deciziile Curții Constituționale nr.818/819/820/03.07.2007, Curtea constată că nu sunt incidente în speță.
Prin aceste decizii Curtea Constituțională constată că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cunorme create pe cale judiciarăsau cu prevederi cuprinse înalte acte normative.
În speță, nu se pune problema substituirii unui act normativ cu alt act normative sau cu norme create pe cale judiciară, ci se pune în discuție aplicare discriminatorie a aceluiași text de lege - respectiv art.25 al.2 din Legea 146/1997- unor persoane aflate în situații comparabile și analoage. Se invocă prin acțiune impactul discriminatoriu al modalității de aplicare a dispozițiilor art.25 al.2 din Legea 146/1997, aspect ce poate fi supus controlului judecătoresc așa după cum argumentează în cauza Jekins t 96/80.
Curtea constată că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art. 5 din Codul muncii, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume:
-existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile;în discuție este categoria profesională a judecătorilor și a personalului de specialitate juridică (consilier juridic) asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției. Atât judecătorii, cât și personalul asimilat magistraților sunt beneficiarii unei indemnizații lunare de încadrare calculate potrivit dispozițiilor OG27/2006 (art.3 și 8), precum și a unor stimulente acordate din fondul constituit, potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997, cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
- existența unui tratament diferențiat;Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în forma modificată prin Protocolul 12 garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 al.(2) lit. i din OUG 137/2000, precum și ale art.5 alin. (3),(4) din Codul muncii.
Dreptul de a fi premiat este un drept recunoscut și protejat de legea specială în materie.
Potrivit art.25 al (2) și (3) din Legea 146/1997,din diferența de 75% din sumele prevăzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției" iar,repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției". Prin Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/2006 au fost stabilite, distinct, criteriile de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători și pentru personalul asimilat acestora.
Curtea reține că substanța discriminării invocate prin acțiune constă în atitudinea discreționară a ordonatorului principal de credite în repartizarea fondului destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile <LLNK 11997 146 10 202 25 40>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, un procent nejustificat de mare a fost repartizat personalului asimilat magistraților din Ministerul Justiției în comparație cu magistrații - judecători de la instanțele judecătorești.
Prin urmare, în discuție este repartizarea disproporționată a fondurilor constituite conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, și nu repartizarea individuală inegală pe categorii de beneficiar. Altfel spus, alocarea unor fonduri mai mari personalului asimilat magistraților în comparație cu fondurile alocate magistraților - judecători a produs efectele unei discriminări directe între cele două categorii analoage.
Reclamanții au invocat prin acțiune o serie de ordine emise de ministrul justiției și au depus în același timp la dosar o situație întocmită de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției privind stimulentele acordate personalului din aparatul propriu, din fondul constituit potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997, care atestă că în intervalul 2006 - 2008 personalului asimilat magistraților le-au fost achitate lunar stimulente, în timp ce aceștia susțin că au primit sume mult mai mici.
Curtea mai reține că Ministerul Justiției nu a oferit elemente probatorii care să conducă la concluzia că fondurile au fost repartizate cel puțin cu respectarea principiului proporționalității. În lipsa unor atare dovezi, Curtea, întemeindu-și raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, face trimitere la cazul 127/92 în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt, care, combinate, conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal. Că trebuie să se facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare,în fapt sau în teorie.
- tratamentul diferențiat este manifestatprin deosebirea făcută de ministrul justiției în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit. Nu se pune în discuție repartizarea individuală în cadrul fiecărei categorii de beneficiari a fondurilor alocate de ministru, pentru a se analiza în ce măsură criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor au fost respectate.
- tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop nu sunt adecvate și necesare.
Curtea constată că diferența de tratament în alocarea fondurilor nu a fost justificată obiectiv de Ministerul Justiției și nici metodele de atingere nu sunt adecvate și necesare.
În plus, trebuie amintit faptul că, în procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară. Acest principiu cere ca derogările de la un drept individual, cum ar fi egalitatea de tratament, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit și cere concilierea principiului egalității de tratament cu obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.5 din Codul muncii, art.2 din OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, constatând repartizarea fondurilor necesare stimulării magistraților și personalului asimilat acestora a produs efectele unei discriminări directe, va obliga pârâții, în baza art. 269 din Codul muncii să plătească reclamanților - în raport de perioada de activitate desfășurată în cadrul Judecătoriei Hârlău - despăgubiri constând în sumele primite cu titlu de stimulente, în perioada 2006 - 2008, de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, sume actualizate la data plății efective. Sumele vor fi acordate până la data de 01.10.2008, când a fost emis Ordinul nr.2530/C al ministrului justiției, prin care s-au modificat și completat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de reclamanți, în temeiul art.1088 Cod civil.
Va fi respinsă cererea de obligare la plata dobânzii legale, în speță nefiind incidente dispozițiile OG 9/2000, care prevăd că aceasta este datorată doar în cazul în care "potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii".
Hotărârea este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a fost citat în temeiul dispozițiilor art.27 alin.(3) din OG 137/2000, ce nu a fost constatat neconstituțional prin deciziile 818-821/2008, și nici nu a fost modificat ori abrogat prin dispozițiile OUG 75/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor-prin
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții: -, -, - și, cu domiciliul ales la Judecătoria Hârlău, cu sediul în, str. -.- nr.1, județul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Iași, cu sediul în I, str. -, nr.25, Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. -, nr.25, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților despăgubiri constând în sumele primite cu titlu de stimulente de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, sume actualizate la data plății efective, după cum urmează:.
- pentru perioada 01.01.2006-01.10.2008, în cazul reclamantelor - și -;
- pentru perioada 01.08.2006-01.10.2008, în cazul reclamantului -;
-pentru perioada 23.11.2006-01.10.2008, în cazul reclamantei;
- pentru perioada 01.08.2007-01.07.2008, în cazul reclamantei.
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Asistenți Judiciari,
Grefier
Red.
Tehnored.
10.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Liliana
