Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1522/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1522
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1672din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Ministerul Finanțelor B și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și reclamanta intimată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Iași reclamanta - a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru obligarea acestora la plata sporului de stres în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.01.2003.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Ca urmare a apariției nr.OUG 177/2002, în calculul indemnizației lunare primite de magistrați nu s-a mai avut în vedere sporul de 50%, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art. 50 din nr.OUG 177/2002, articol în care se menționa că se abrogă dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților din Legea nr. 50/1996. Astfel, începând cu data de 01.01.2003 magistrații nu au mai beneficiat de sporul de 50%.
A mai susținut reclamanta că prin nr.OUG 27/2006 modificată prin Legea nr. 45/2007, în art. 41 s-a menționat abrogarea integrală a nr.OUG 177/2002, fără a se face însă nici o referire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în sensul abrogării acestui act normativ. Reclamanta a mai învederat faptul că art. 47 este în vigoare și în prezent, drepturile salariale câștigate neputând fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. În motivarea acestei excepții pârâtul a susținut că stabilirea și acordare diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. De asemenea, potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, a susținut pârâtul că nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției și Libertăților, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 941 din 20.06.2008 Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Prin sentința civilă nr. 1672 din 01.10.2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Pe fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut sub aspectul excepției invocate că obiectul prezentei acțiuni îl constituie drepturile salariale neacordate constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Ori, în conformitate cu art. 10, 154 și 161 din Codul muncii, obligația de plată a drepturilor salariale, ca obligație corelativă celei de prestare a muncii de către salariat, revine angajatorului.
Cum pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are această calitate față de reclamantă, acesta nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză astfel încât excepția a fost admisă.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamanta este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B începând cu data de 1 august 2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarei, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai, astfel încât instanța a admis și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurentul arată că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât acesta a omis să se pronunțe asupra solicitării Ministerului Public de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în calitate de ordonator secundar de credite, conform art. 132 alin. 1 din Legea nr. 304/2004.
Consideră recurentul că soluția primei instanțe este greșită și sub aspectul obligării sala la plata pentru viitor a sporului de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Același recurent susține că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, recurentul nu a adresat instanței de fond o cerere prin care să solicite introducerea în judecată a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În lipsa unei astfel de cereri, instanța de fond nu putea introduce în proces alte părți decât cele inițiale întrucât ar fi adus atingere principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Față de interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și față de dispozițiile art. 110 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că soluția primei instanțe de obligare a recurentului la plata sporului de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este legală cât timp se păstrează condițiile privind acordarea acestuia.
Nefondat este și motivul de recurs vizând greșita acordare de către prima instanță a drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, atât timp cât prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii se prevede expres că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la daune interese.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1672din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond: .
Tehnored.
Ex. 2 / 23.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
