Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1516
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, împotriva sentinței nr. 843 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Grădinița nr.21 B și Consiliul Local
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 17 martie 2009, și precizată ulterior, reclamanții, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ B, au chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr.21 B și Consiliul Local B, solicitând obligarea acestora la acordarea și plata retroactivă a sporului de 10 % din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile pentru personalul nedidactic - îngrijitori, fochiști, paznici, bucătari, etc. pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicii de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de îngrijitori, fochiști, bucătari la unitatea de învățământ pârâtă, lucrând în condiții penibile/periculoase de muncă, ocupându-se și de curățenia din această instituție, inclusiv în grupurile sanitare, și cu toate acestea, deși contractele colective unice la nivel național, valabile pentru anii 2005-2006 și 2007-2010, prevăd la art.40 alin.3 lit. a, respectiv art.41 alin.3 lit. a, că salariații beneficiază de un spor de 10 % din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, iar ei lucrează în asemenea condiții, nu li s-a acordat acest spor.
Totodată, au menționat și faptul că, în unele județe, sporul respectiv se acordă ca urmare a hotărârilor comisiilor paritare a sindicatelor și a inspectoratelor școlare, aceste hotărâri fiind date în baza dispozițiilor contractelor colective unice la nivel național, contracte care au caracter obligatoriu, conform art.41alin.5 din Constituție, și care se aplică tuturor salariaților din țară, indiferent de forma de capital social a angajatorului, conform art.11alin.1 lit. d din Legea nr.130/1996. În mod similar și în cazul unităților de învățământ din județul B aceste sporuri ar trebui să se acorde în baza Hotărârii nr.1/2007 a Comisiei paritare a Inspectoratului Școlar Județean B - Liga Sindicatelor din Învățământ
Reclamanții au precizat posturile în cadrul cărora respectivele condiții periculoase de muncă ar fi prezente și au enumerat condițiile de muncă ce pot fi definite ca fiind "condiții grele".
Au mai arătat reclamanții că sporul solicitat este distinct de sporul de nocivitate reglementat de alt text decât cel invocat în acțiune, respectiv de lit. B) art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național.
Totodată au susținut că nu are relevanță existența sau inexistența unui buletin de determinare a noxelor, deoarece acesta este specific sporului de nocivitate, iar nu sporului solicitat în cauza de față.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.112 Cod procedură civilă,art.283 alin. 1 lit. c), 241 alin. 1 lit. d) din Codul Muncii, art. 67 din Legea 168/1999, art. 28 din Legea sindicatelor 54/2003, art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a), art. 40 alin. 3 lit. a), art. 41 alin. 3 lit. a), art. 100 și 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005, 2006, respectiv pe anii 2007- 2010, ale art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea 130/1996 republicată.
Pârâții nu au depus întâmpinări la acțiunea reclamanților.
Prin sentința civilă nr.843 din data de 17 iunie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, motivat de următoarele:
Într-adevăr, contractele colective de muncă unice la nivel național, pentru anii 2005 -2006 respectiv pentru anii 2007 -2010, prevăd la articolul 40 alin. 3 lit. a) respectiv la art. 41 alin. 3 lit. a) că sporurile minime ce se acordă în condițiile acestui contract sunt " a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10 % din salariul de bază.
Aceasta nu înseamnă însă că textul respectiv instituie acordarea obligatorie, de plano, pentru toți salariații și în toate situațiile a acestor sporuri ci are înțelesul că, în acele cazuri în care -prin acte normative ori prin negocierile părților s-a stabilit acordarea respectivelor sporuri,cuantumul lor minim este cel indicat expres în clauza contractuală analizată.
Așadar, pentru ca un salariat să beneficieze de sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, trebuie mai întâi să-i fie recunoscută încadrarea muncii sale concrete în această categorie de condiții.
Cu alte cuvinte, de la caz la caz, munca fiecărui salariat, în funcție de împrejurările concrete de desfășurare, poate fi sau nu încadrată în asemenea condiții, recunoașterea acestui caracter al muncii salariatului realizându-se fie prin menționarea expresă a faptului respectiv în contractul individual de muncă, fie în fișa postului.
Or, în speță, nici contractele individuale și nici fișele posturilor reclamanților nu cuprind asemenea mențiuni.
Pe de altă parte, s-a reținut că angajatorul nici nu avea vreo obligație de a face asemenea calificare a posturilor reclamanților atâta vreme cât acestea nici nu se încadrează între cele prevăzute de lege, ca fiind în condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile de muncă.
Astfel, în primul rând, instanța a avut în vedere că salarizarea reclamanților se realizează conform dispozițiilor HG.nr.281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare. Or, art.8 din acest act normativ prevede, în mod expres,sporurile ce pot fi acordate în raport de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea, condiții care se subclasifică în: a) periculoase sau vătămătoare; b) condiții deosebite de muncă sau condiții de încordare psihică foarte ridicată; c) condiții grele; d) condiții de izolare.
Textul respectiv individualizează în mod expres, în funcție de locurile concrete de muncă, categoriile de personal care se încadrează în aceste condiții specifice, distincte de muncă, iar funcțiile de paznic, casier, bucătăreasă nu sunt enumerate printre acestea.
De asemenea, Regulamentul nr. 6366 /1993 de acordare a sporurilor la salariile de bază în conformitate cu art.8 lit.a din HG 281/1993 detaliază în mod clar în anexele sale care sunt locurile de muncă, posturile, cu asemenea condiții de muncă, funcțiile deținute de reclamanți neregăsindu-se printre acestea.
Mai mult, în privința condițiilor periculoase sau vătămătoare, atât HG.281/1993 cât și Regulamentul de aplicare prevăd că locurile de muncă se încadrează în aceste condiții numai în baza,buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă,Or, școala pârâtă a arătat că la nivelul unității nu s-au eliberat asemenea buletine. Totodată, prima instanță a apreciat ca fiind esențial în speță faptul că potrivit art.17 din capitolul,Dispoziții cu caracter general, al Regulamentului,nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către consiliul de administrație,cu consultarea sindicatelor,
În speță, însă, pentru nici unul dintre reclamanți nu există asemenea nominalizări.
Potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel național (), în situația în care părțile nu se înțeleg în ceea ce privește interpretarea sau aplicarea unor clauze contractuale, la solicitarea oricăreia dintre ele,trebuie constituită o comisie paritară, inclusiv la nivel de unitate, care să stabilească în ce mod urmează a fi puse în aplicare prevederile ce au provocat divergența. Astfel potrivit art. 7 din 2001/2005 și art. 90 din 2895/2006, entru p. rezolvarea problemelor ce pot să apară în aplicarea contractului, părțile convin să instituie o comisie paritară.
La nivelul județului Baf ost constituită o asemenea comisie paritară, fiind emisă Hotărârea nr. 1 din 10.05.2007 prin care s-a stabilit ca unitățile școlare să fie atenționate să procedeze la aplicarea art. 43 lit. a) din privind acordarea sporului de 10 % din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă în urma parcurgerii tuturor procedurilor legale precum și cuprinderea sumelor aferente în buget.
În comparație cu hotărârile comisiilor paritare atașate la dosar și încheiate la nivelul județelor M, I și B, în cazul județului B s-a prevăzut că trebuie acordat sporul pentru condiții deosebite de muncă,însă nu necondiționat ci numai după parcurgerea procedurilor prevăzute de lege.
Prima instanță a interpretat această sintagmă în sensul că părțile sunt cele care pot stabili de comun acord dacă încadrează un anumit post între cele care presupun desfășurarea unei activități în condițiile enumerate la art. 41 alin. 1 lit. a) din și respectiv, dacă este necesară parcurgerea procedurii arătate de HG 281/1993 raportat la Regulamentul 6366/1993. Or, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte că locurile de muncă pe care le ocupă reclamanții se încadrează în cele ce ar trebui să beneficieze de prevederile articolului menționat mai sus.
Instanța nu a putut stabili dacă activitatea reclamanților s-a desfășurat în condiții grele, periculoase sau vătămătoare cât timp monitorizarea activității zilnice, efective, a salariaților trebuie efectuată de către organele abilitate stabilite de HG 281/1993 raportat la Regulamentul 6366 Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, iar în ceea ce privește condițiile penibile de muncă, posturile reclamanților nu sunt enumerate în anexa 4 la Regulament referitoare la locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții nedorite. În plus, aceștia nu au dovedit că ar fi negociat și stabilit recunoașterea unui asemenea caracter locurilor de muncă în discuție.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că lipsa evaluării locurilor de muncă nu le este imputabilă și nu poate fi de natură a-i priva de un drept ce le este recunoscut prin, obligatoriu pentru angajator.
Instanța a dat o interpretare eronată hotărârii comisiei paritare care are un caracter generic, de coordonare urmând ca ulterior să se parcurgă procedurile legale de punere în practică în sensul identificării beneficiarilor și acordării sporului.
Soluția primei instanțe apare inechitabilă și față de practica unităților școlare din alte județe unde cei încadrați în posturi similare primesc acest spor, fie prin aplicarea legii de către angajator, fie prin acordarea acestui spor prin hotărâre judecătorească.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 3 alin. l lit. a, art. 41 alin. 3 lit. a, art. 100 din pe anii 2007 - 2010, art. 2 alin. 1, art. 3 alin. l lit. a, art. 101, art. 40 alin. 3 lit. a din pentru anii 2005 - 2006, art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr.130/1996, art. 41 alin.5 din Constituția României.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005 - 9.01.2006, prevedea la art. 36 alin. 4 că, pentru condiții grele de muncă, salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze, mărimea sporului, trebuie să se stabilească de minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a).
Insă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
angajării negocierii colective aparține însă și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților, așa cum prevăd art. 3 alin. 6 și următoarele din Legea nr. 130/1996.
Față de cele reținute, în mod întemeiat instanța de fond a apreciat acțiunea reclamanților ca nefondată, cât timp nu s-a dovedit parcurgerea procedurii arătate de HG nr. 281/1993 raportat la Regulamentul 6366/1993 al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii și nici îndeplinirea condițiilor obligatorii impuse de contractele colective de muncă.
Cât privește susținerea referitoare la modul de interpretare a Hotărârii Comisiei Paritare constituită la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B, se constată că și aceasta condiționează acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă de parcurgerea tuturor procedurilor legale și cuprinderea sumelor aferente în buget.
Față de cele expuse, nu are relevanță în cauză nici împrejurarea că în unități școlare din alte județe sporul a fost acordat, așa cum de altfel a argumentat pe larg și prima instanță în considerentele sentinței atacate.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. l Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, împotriva sentinței nr. 843 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Ex. 2/ 7.12.2009
jud.fond: ,
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
