Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 159/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVIL NR. 159/R-CM
Ședința public din 02 Februarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judector
Judector - - -
Judector -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - împotriva sentinței civile nr.548 din 16 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - V, intimata-reclamant, intimatul-pârât Parchetul de pe lâng Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminrii Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz c recursul formulat de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - V este tardiv declarat.
Curtea constat recursurile în stare de judecat și acord cuvântul asupra lor, punând în discuție excepția de tardivitate a formulrii recursului de ctre pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice -
Reprezentantul intimatului-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI, având cuvântul, solicit admiterea recursului formulat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, modificarea sentinței, iar pe fond
respingerea acțiunii.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice - V, solicit a fi respins ca tardiv.
CURTEA
Constat c prin acțiunea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotrârea ce o va pronunța, s îi oblige pe pârâți la plata unor despgubiri bnești, reprezentând o sum egal cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% din salariu, începând cu data nașterii drepturilor și în continuare, sume reactualizate cu indicele de inflație la data efectiv a plții, s fie efectuate mențiunile corespunztoare în carnetul de munc al reclamantei și s fie obligat pârâtul Ministerului Finanțelor Publice s aloce fondurile necesare plții acestor drepturi.
Prin întâmpinarea formulat, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat, în primul rând, excepția necompetenței materiale a instanței, cu motivarea c, potrivit art.36 alin.2 din nr.OUG27/2006, competența soluționrii cererilor judectorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel Bucure ști.
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a acțiunii, artând c temeiul juridic invocat de ctre reclamant, art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat total și explicit prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 și c aceast ordonanț nu a înclcat prevederile constituționale. În plus, finalitatea modificrii legislației de salarizare a magistraților și a personalului de specialitate juridic asimilat magistraților nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale, ci, dimpotriv, creșterea acestora, îns în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic și a altor sporuri în indemnizația unic de care beneficiau magistrații la acel moment.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, în cazul în care va fi admis acțiunea, chematul în garanție s ia act de obligativitatea adoptrii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care s includ alocarea sumelor ce reprezint pretențiile reclamantei.
Prin întâmpinarea formulat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive, artând c între reclamant și Statul Român nu exist raporturi de munc, precum și excepția depșirii atribuțiilor puterii judectorești, în sensul c se realizeaz o imixtiune a autoritții judectorești în sfera activitții autoritții executive sau legislative, instanța depșindu-și atribuțiile prin pronunțarea unei hotrâri prin care s constate sau nu c un text de lege este în vigoare.
Prin sentința civil nr.548/16.06.2008 a fost respins excepția necompetenței materiale a instanței.
A fost admis acțiunea și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI și Parchetul de pe lâng Tribunalul Vâlceas plteasc reclamantei sporul de 50% din salariul de baz brut lunar, începând cu data nașterii dreptului, respectiv data numirii și în continuare, reactualizat cu indicele de inflație la data plții.
Au fost obligați aceiași pârâți s efectueze mențiunile corespunztoare în carnetul de munc al reclamantei.
A fost admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a fost obligat chematul în garanție s aloce fondurile necesare achitrii acestor drepturi.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 Cod procedur civil, excepțiile invocate de pârâți.
Excepția necompetenței materiale a fost apreciat ca neîntemeiat, cu motivarea c, potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, în calitate de persoan discriminat, reclamanta are dreptul s pretind despgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere c faptele de discriminare direct sunt svârșite de instituțiile la care este încadrat în munc, în cadrul raporturilor de munc, despgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de munc ale reclamanților), precum și ale art.5 din Codul muncii care interzic discriminrile în raporturile de munc.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut c reclamanta, în calitate de procuror, are dreptul s primeasc sporul de risc și solicitare neuropsihic de 50%, astfel cum a fost prevzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin nr.OG56/1997 care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotrii, art.47 din Legea nr.50/1996 s-a introdus dreptul reclamantei de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihic.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dat, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege special de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Îns, potrivit art.72 pct.3 lit.h și i din acea Constituție, printr-o lege organic se reglementeaz organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judectorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de munc. Or, un element esențial al raportului de munc îl reprezint tocmai salariul și ca atare, trebuia s fie reglementat numai printr-o lege organic.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicat, în temeiul art.VI din nr.OG9/1997 și modificat prin nr.OG56/1997, nr.OUG75/1997 și Legea nr.154/1998: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din nr.OG83/2000. Totodat, prin art.50 alin.2 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridic asimilat acestora din Legea nr.50/1996. La rândul su, nr.OUG177/2000 a fost abrogat prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2007.
A apreciat tribunalul c este fondat susținerea reclamantei c în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rmas în vigoare dup data abrogrii exprese prin nr.OG83/2000 și pân la data de 1.02.2007, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forț juridic inferioar actului normativ prin care a fost acordat.
În acest sens a statuat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțat în recurs în interesul legii.
A mai reținut instanța c sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic solicitat de reclamant este un drept de creanț, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale ratificat de România prin Legea nr.30/1994. Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanta a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun, or o privare de proprietate nu poate fi justificat decât dac se demonstreaz, în special, c a intervenit pentru o cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege. În acest sens a fost reținut opinia constant a Curții de la Strasbourg, conform creia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunitții și imperativele aprrii drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea public a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic.
A mai reținut tribunalul c, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Ca atare, reținând c exist conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția European a drepturilor omului, tribunalul a dat prioritate și aplicabilitate juridic acestui din urm text legal.
Faț de aceste considerente, a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, conform celor artate mai sus, dispunând și plata actualizat, conform art.161 alin.4 din Codul muncii.
În temeiul Decretului nr.92/1976 s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetul de munc al reclamantei, reținându-se c drepturile salariale solicitate de aceasta au natur salarial și izvorul juridic în temeiul dispozițiilor nr.OG137/2000.
Sentința a fost recurat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL PITE ȘTI la data de 15.07.2008.
Prin încheierea din data de 17.09.2009, în temeiul art.II alin.3 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoas de pe rol și a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competent soluționare.
Aceast din urm instanț a fost investit la data de 24.09.2008, iar prin decizia nr.4110/27.03.2009 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL PITE ȘTI, reținând c prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Cauza a fost înregistrat din nou pe rolul Curții de APEL PITE ȘTI la data de 18.05.2009, sub nr-.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința sub urmtoarele aspecte:
1. Întrucât dup pronunțarea sentinței atacate a intrat în vigoare nr.OUG75/2008, urmeaz ca instanța investit cu soluționarea recursului s aprecieze asupra competenței sale.
2. Instanța a acordat drepturile bnești solicitate și pentru perioada 1 septembrie 2000 - martie 2005, deși pentru aceasta dreptul material la acțiune este prescris, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 și cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar susținerea tribunalului în sensul c decizia nr.21/2008 a ar fi constitutiv de drepturi și ar face s curg un nou termen de prescripție distinct, este greșit.
3. În mod greșit instanța de fond a reținut c drepturile solicitate de reclamant, ca și drepturi de creanț, reprezint "un bun" în opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, cu toate c noțiunea de bun și cea de proprietate presupun existența unui drept real, iar nu a unui drept de creanț.
4. În mod greșit s-a dispus plata acestui spor de risc și suprasolicitare și pentru viitor, în acest sens instanța adugând la legea special de salarizare.
5. Ca urmare a pronunțrii deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat c magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, precum și în raport de art.329 alin.3 Cod procedur civil, se solicit instanței de recurs s fac aplicarea deciziei nr.21/2008.
6. În mod greșit instanța de fond a dispus actualizarea drepturilor bnești acordate, cu toate c recurentul-pârât nu poate s înscrie în bugetul propriu nici o plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial. Cheltuielile prevzute în prezentul buget au destinație precis și limitat și, întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anual aprobate, recurentul trebuie s execute practic o obligație imposibil, plata sumelor actualizate putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
7. În mod greșit tribunalul a dispus înscrierea în carnetul de munc a drepturilor bnești ce fac obiectul prezentului dosar, înclcând în acest fel dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.
Pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte, invocând dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 și art.3041Cod procedur civil.
La termenul de judecat din data de 02.02.2010, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția de tardivitate a formulrii recursului Ministerului Finanțelor Publice, excepția pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedur civil.
Din actele dosarului rezult c pârâtul-chemat în garanție a primit sentința pronunțat de instanța de fond la data de 25.06.2008 și a declarat recurs la data de 12.07.2008, ceea ce înseamn c prezenta cale de atac a fost formulat cu depșirea termenului de 10 zile reglementat de art.80 din Legea nr.168/1999, motiv pentru care recursul urmeaz a fi respins ca tardiv.
Analizând recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin prisma criticilor aduse, Curtea reține urmtoarele:
Criticile formulate în cadrul primului motiv de recurs au fost soluționate de instanțe astfel:
Curtea de APEL PITE ȘTI, investit inițial cu judecarea recursurilor, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competent soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art.II alin.3 din nr.OUG75/2008.
Aceast din urm instanț, la rândul su, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PITE ȘTI, reținând c dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Ca atare, recursurile au fost din nou înregistrate pe rolul Curții de APEL PITE ȘTI, instanț competent în soluționarea acestora, faț de dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedur civil raportat la art.2 pct.1 lit.c Cod procedur civil.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Prin sentința pronunțat, Tribunalul Vâlceaa dispus plata ctre reclamant a sporului de 50% începând cu data numirii acesteia în calitate de magistrat.
Din copia carnetului de munc depus în recurs (22-27) rezult c reclamanta a fost numit în funcția de procuror la Parchetul de pe lâng Judec toria Horezu, începând cu data de 1.09.2005, prin hotrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.253/6.07.2005.
Așadar reclamantei i-a fost acordat sporul de 50% începând cu data de 01.09.2005, iar nu și pentru perioada septembrie 2000 - martie 2005, pentru care recurentul a invocat prescripția.
Al treilea motiv de recurs este nefondat.
Indiferent de opinia recurentului-pârât, este corect susținerea primei instanțe, în sensul c, în opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, un drept de creanț (așa cum este dreptul ce face obiectul prezentului litigiu) este un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale.
O astfel de opinie a Curții Europene a Drepturilor Omului a fost exprimat în mai multe dosare aflate pe rolul acestei instanțe internaționale.
Al patrulea motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește acordarea acestui spor și pentru viitor, instanța reține c prin decizia nr.21/10.03.2008 s-a statuat c sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic se cuvine și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001. A statuat ÎNALTA CURTEc dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au produs și produc efecte și în continuare, neîncetându-și nici în prezent aplicabilitatea, și, ca atare, drepturile consacrate prin acest text de lege se cuvin și în continuare. Rezult deci c prin decizia pronunțat în interesul legii nu s-a stabilit o eventual dat de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Chiar dac în noiembrie 2009 au intrat în vigoare pentru magistrați dispoziții din legea unic de salarizare referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, hotrârea primei instanțe a fost pronunțat la 16 iunie 2008, deci anterior datei respective, astfel c, din acest punct de vedere, hotrârea primei instanțe este corect.
În alt ordine de idei, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea acțiunii civile este ca dreptul s fie actual. Art.110 alin.2 Cod procedur civil permite îns promovarea unei acțiuni înainte de împlinirea termenului, în cazul prestațiilor periodice, instituind astfel o excepție de la regula enunțat mai sus. Salariul fiind o prestație periodic, rezult c art.110 alin.2 Cod procedur civil își gsește aplicabilitatea în speț, hotrârea trebuind executat la data scadenței fiecrei prestații periodice.
Cu privire la cel de-al cincilea motiv de recurs, este de remarcat c, practic, prin acesta nu se aduc niciun fel de critici sentinței recurate.
În dezvoltarea acestui motiv, pârâtul a solicitat ca instanța de recurs s fac aplicarea deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care, de altfel a fost avut în vedere și de prima instanț și a stat la baza motivrii sentinței recurate, aspect ce rezult din considerentele acesteia.
Al șaselea motiv de recurs este nefondat.
Instanța de fond a dispus plata drepturilor bnești actualizate cu indicele de inflație, fcând practic aplicarea art.161 alin.4 Codul muncii, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantei prin neplata acestui spor, în noțiunea daunelor-interese prevzute de lege trebuind inclus noțiunea de actualizare, în speț, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justific prin necesitatea realizrii unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bnești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarei, știut fiind c funcția principal a indexrii este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Este adevrat c nu se pot face cheltuieli de ctre pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, îns dup rectificarea bugetului și alocarea de ctre Ministerul Finanțelor Publice a fondurilor necesare plții drepturilor salariale solicitate în acțiune, MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea executa obligația de plat a drepturilor salariale ctre reclamant.
De altfel, prin sentința recurat pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a și fost obligat s aloce fondurile necesare achitrii drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu.
Al șaptelea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Din dispozițiile art.1 alin.1 și 2 ale Decretului nr.92/1976, rezult c în carnetul de munc se înscriu, printre altele, datele cu privire la retribuția tarifar de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționeaz în carnetul de munc.
Pe de alt parte, conform art.155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baz, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Rezult așadar c, faț de dispozițiile artate mai sus, în mod corect instanța de fond a dispus înscrierea în carnetul de munc al reclamantei a sporului de 50% ce face obiectul prezentei acțiuni.
Faț de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedur civil, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, și ca tardiv recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, bd. -, nr.14, sector 5 și ca tardiv recursul formulat de pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat și cu sediul procedural ales la Direcția - a Finanțelor Publice V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.548 din 16 iunie 2008 pronunțat de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lâng Tribunalul Vâlcea, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și pârâții PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL PITE ȘTI, cu sediul în Pitești,--7, județul A și PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 2 februarie 2010, la Curtea de APEL PITE ȘTI - secția civil pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./03.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
