Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 158/R-CM
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CÂMPULUNG PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1410/CM din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Municipiul Câmpulung prin Primar, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrei de sindicat - reclamanta și intimații-pârâți Grădinița cu Program Normal nr.4 Câmpulung și Centrul Bugetar Cămine nr.1 Câmpulung.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosar întâmpinare și hotărâri cu titlu de practică judiciară.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2009, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanta - membră de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.4 Câmpulung, Centrul Bugetar Cămine nr.1 Câmpulung și Orașul Câmpulung, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare și de asemenea să fie obligați pârâții, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
A concluzionat reclamanta că salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997, astfel că trebuie respectat și art.50 alin.1 și 2, deoarece aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin niciun alt act normativ.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1410/CM din 11 noiembrie 2009, admis acțiunea și a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.4 Câmpulung și Centrul Bugetar Cămine nr.1 Câmpulung să calculeze și să plătească reclamantei drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 30.03.2006 și până la data de 11.11.2009, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamantă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul Câmpulung să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.4 Câmpulung și Centrul Bugetar Cămine nr.1 Câmpulung să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamanta, membră de sindicat, este educatoare la Grădinița cu Program Prelungit nr.4 Câmpulung, fiind cuprinsă în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând, pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000 au fost introduse în Legea nr.128/1997 anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000 au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Câmpulung - prin primar.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe că Municipiul Câmpulung nu procedează la calcularea drepturilor salariale ale cadrelor didactice, acesta fiind un atribut al altei instituții.
Pe de altă parte, art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 sunt prevederi care stabilesc numai un cadru de principiu privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime, astfel că pentru fiecare dintre aceste tranșe care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Și instanța de fond a avut în vedere aceasta, însă arată că prevederile respective cu caracter special s-ar regăsi în anexele Legii nr.128/1997, interpretare care nu este legală întrucât în aceste anexe este prevăzut doar coeficientul, nu și modul corect de calculare.
De asemenea, nu s-au avut în vedere prevederile art.48 din Legea nr.128/1997 din care nu rezultă că salariul de bază trebuie să aibă în vedere coeficientul de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât, constatându-se că nu are calitate procesuală, iar sentința atacată nu are temei legal în ceea ce îl privește pe acesta.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung este nefondat.
Referitor la lipsa calității procesuale invocate, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că pârâtul Municipiul Câmpulung are calitate procesuală în cauză și a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale respective.
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate, din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile art.16 din nr.HG2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat prevăd că finanțarea acestora se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.
Cu privire la prima sursă de finanțare, bugetul local, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, bugetul local este aprobat de consiliul local la propunerea primarului, iar cu privire la cea de a doua sursă de finanțare, bugetul de stat, potrivit art.28 lit.b alin.1 din nr.HG2192/2004, repartizarea către consiliile locale a fondurile aferente învățământului se face de consiliul județean.
Pe de altă parte, conform art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică și patrimoniu propriu, primarul având calitatea de ordonator de credite. Consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Instanța constată astfel că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză și în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acestuia de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de către reclamantă.
Referitor la fondul cauzei, nu se critică sentința instanței de fond sub aspectul aplicării prevederilor nr.OG15/2008, care prevăd în art.5 alin.2 coeficienții de multiplicare din anexa 2, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime de 30-35 și 35-40 ani și de peste 40 ani în învățământ în care sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzuți de art.50 alin.2 din Statutul personalului didactic.
Recurentul se referă în recursul său la greșita aplicare sau încălcare a prevederilor nr.HG467/1997, ale nr.OG8/2000 și art.48 din Legea nr.128/1997, deoarece deși prin aceste acte normative s-a prevăzut includerea în sporul special la tranșele suplimentare de vechime în coeficienții de ierarhizare stabiliți pe tranșe de vechime, instanța a dispus plata acestui spor ca drept distinct.
Ceea ce prevede nr.HG467/1997 prin art.1 și 2, menționate în cererea de recurs, este indexarea salariilor de bază ale personalului din sectorul bugetar prin mărirea valorii coeficientului de ierarhizare 1,00 pe etape.
Cum prin aceste două texte de lege se mărește doar valoarea coeficientului 1,00, ceea ce urmează să calculeze Ministerul Muncii și Protecției Sociale conform art.5 din hotărâre nu este altceva decât nivelul salariului rezultând din această valoare mărită, și nu nivelul salariului rezultând din aplicarea altor coeficienți de ierarhizare.
Aceasta deoarece prin hotărâre nu se dispune aplicarea altor coeficienți de ierarhizare pe tranșe de vechime.
Altfel spus, prin actul normativ menționat nu se stabilește un alt mod de calcul decât cel prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat.
În același sens sunt și prevederile nr.OUG8/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.128/1997, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învățământ și pentru abrogarea unor dispoziții din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Sunt incluse în coeficienții de multiplicare/ierarhizare din anexa acestei ordonanțe de urgență sporul de stabilitate și sporul pentru solicitare neuropsihică, drepturi care nu fac obiectul prezentei judecăți.
În mod corect instanța de fond a stabilit că prin interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.50 din Legea nr.128/1997 alin.2 se regăsește modalitatea de calcul a tranșelor suplimentare de vechime.
Față de cele arătate, ambele motive de recurs formulate de pârât sunt neîntemeiate, motiv pentru care, față de prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CÂMPULUNG - prin primar, cu sediul în Câmpulung, județul A, împotriva sentinței civile nr.1410/CM din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, cu sediul în Pitești,--6, județul A și pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUGIT NR.4, cu sediul în Câmpulung,-, județul A și CENTRUL BUGETAR CĂMINE NR.1, cu sediul în Câmpulung, str. - nr.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./04.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
