Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.154/R-CM
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimatul CENTRUL REGIONAL TRANSILVANIA-SUD, împotriva sentinței civile nr.814 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator, lipsind recurentul-intimat Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar cerere din partea domnului avocat G, apărătorul recurentului-intimat în baza împuternicirii avocațiale nr.04/2010 emisă de Cabinet individual- Baroul Sibiu, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece nu se poate prezenta din motive de sănătate. Anexat cererii a depus împuternicirea avocațială și adeverința medicală nr.859/2010.
Intimatul-contestator se opune amânării cauzei, având în vedere că la termenul anterior, recurentul-intimat Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu a formulat cerere de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea respinge cererea de amânarea cauzei formulată de apărătorul recurentului-intimat deoarece a mai fost acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare în data de 12 ianuarie 2010.
Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului-intimat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului de la B la Pitești, conform celor două bonuri fiscale pe care le depune la dosar.
Cu privire la primul motiv de recurs arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, solicită a fi respins, apreciind că în speță că nu este un caz de forță majoră.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 30.03.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului Sibiu, disjunsă din dosarul nr-, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 7/26.02.2009 emisă de intimatul Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu, reintegrarea sa la locul de muncă anterior - Stația și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia sus-menționată i-a fost modificat temporar, în mod unilateral locul de muncă pe o perioadă de 24 luni de la Stația ă la Stația ă, însă decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, iar art. 48 din Codul muncii, invocat de intimată, nu se aplică în cauză.
Contestatorul a susținut că decizia luată de reprezentantul instituției este o măsură abuzivă și nelegală, deoarece nu a fost emisă pentru un caz de forță majoră, nu îmbracă forma unei sancțiuni disciplinare și nu a fost emisă ca urmare a aplicării unor măsuri de protecție socială, ci dimpotrivă i s-a înrăutățit situația, întrucât și soția sa lucrează în, a locuit împreună cu familia în, iar în prezent locuiesc în Sibiu, conform actelor depuse la dosar.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Sibiu în ceea ce îl privește pe contestator.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea deciziei nr.7/26.02.2009 ca temeinică, precizând că a fost dată cu acordul întregului Comitet Director și de către delegații și, astfel cum rezultă din documentele prezentate în conținutul ei. Intimata a invocat totodată sentința civilă nr. 442/14.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Sibiu prin care a fost respinsă contestația formulată de celălalt angajat,.
Intimata a mai susținut că dispoziția emisă are caracter temporar și a fost dată în urma unei analize a situației de forță majoră pe care o impune programul de la stația meteorologică, având în vedere că stația are stație automată care transmite datele 24 de ore din 24 în mod independent.
De asemenea, a arătat că această dispoziție a fost emisă în interesul contestatorului și a celorlalți angajați pentru a nu se face restructurare personalului, ci pentru a reduce cheltuielile, situație impusă de actuala stare economică.
Prin sentința civilă nr. 448/14.05.2009, Tribunalul Sibiua declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că excepția invocată este întemeiată întrucât contestatorul are domiciliul în satul, județul V, iar reședința la care a făcut referire nu a fost dovedită conform prevederilor legale prin efectuarea mențiunilor pe cartea de identitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10.08.2009.
Prin sentința civilă nr. 814/13.10.2009, Tribunalul Vâlceaa admis contestația, a anulat decizia nr.7/26 februarie 2009 emisă de intimatul Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior și a obligat pe intimat la 1200 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză rezultă fără echivoc faptul că decizia contestată nu a fost emisă pentru un caz de forță majoră în sensul art. 48 Codul muncii. Invocarea "situației economice actuale" fără ca acest considerent să fie cuprins în referatul nr. 59/9.02.2008 (care a stat la baza emiterii deciziei), nu constituie un caz de forță majoră care ar putea să conducă la luarea unei măsuri unilaterale de modificare a locului de muncă al persoanei angajate.
S-a constatat că decizia contestată este motivată în sensul că programul de observații meteorologice al stației nu acoperă în prezent fenomenele meteorologice din zonă, iar nu pe situația economică actuală. Or, cu privire la situațiile temporare ce pot apărea în activitatea intimatei (de exemplu lipsa de fonduri), există dispozițiile art. 42-47 Codul muncii, respectiv delegarea sau detașarea și nu modificarea locului de muncă în baza art. 48 Codul muncii, care nu este aplicabil în speță. Aceasta în condițiile în care programul de lucru al stațiilor meteo și se modifică periodic, la intervale scurte (conform adreselor nr. 4048/22.12.2008, nr.414/29.12.2008 și nr.5/5.01.2009).
Tribunalul a reținut că decizia luată de reprezentantul instituției este o măsură abuzivă, netemeinică și nelegală, nu a fost emisă pentru un caz de forță majoră, nu îmbracă forma unei sancțiuni disciplinare și nu a fost emisă ca urmare a aplicării unor măsuri de protecție socială, conducând la înrăutățirea situației sociale a contestatorului, fără o justificare legală.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, intimatul Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Prin hotărârea dată, tribunalul a anulat decizia atacată și cu privire la o persoană străină de judecată, care nu a formulat în acest dosar o cerere de desființare a actului în discuție.
- Instanța de fond a analizat în mod superficial motivele care au stat la baza emiterii deciziei nr. 7/26.02.2009, de aceea a concluzionat greșit asupra legalității deciziei atacate.
Măsura contestată a fost luată datorită faptului că nu exista altă posibilitate de a-i proteja pe salariații și și pentru a se asigura o bună funcționare a stației meteorologice în condițiile economice actuale.
Stația din deși automată, nu este pusă în funcțiune și inclusă în fluxul informatic, ceea ce face să fie deservită de un număr mai mare de salariați decât cea automată.
Acesta a fost motivul pentru care și în cursul anului 2008 cei doi angajați au fost delegați de mai multe ori la.
Datorită crizei economice nu s-a mai detașat personal de la o stație la alta pentru a nu se suporta cheltuieli de transport, cazare și cu plata celorlalte drepturi cuvenite din detașare.
Astfel, s-a propus Administrației Naționale de Meteorologie o soluție temporară de reducere a programului de observații la stația meteorologică de la 15 la 10 ore, începând cu 1.01.2009. Măsura era neinspirată căci nu rezolva problema activității meteorologice efective.
Pe de altă parte, stația meteorologică, fiind automată, nu necesită a fi deservită de 5 persoane. Pentru acest motiv s-a hotărât reducerea programului de observație la această stație de la 20 ore la 10 ore, implicit reducerea personalului.
În același timp, s-a aprobat un program de observații meteorologice de 20 de ore pe zi la stația.
Această din urmă stație are și locuri de cazare pentru salariați și se află mai aproape de domiciliul reclamanților.
economică, arată recurentul, este o situație specială care a generat măsuri speciale, constituind forță majoră.
Decizia nr. 7/26.02.2009 a fost emisă în interesul contestatorilor și al celorlalți angajați pentru a nu se face o restructurare a personalului, ci pentru a se reduce cheltuielile cu 20%.
- Se arată că și asupra cheltuielilor de judecată instanța de fond s-a pronunțat greșit. Chitanța de plată a onorariului de avocat îl viza și pe contestatorul dintr-o altă cauză.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs constând în soluționarea cauzei cu depășirea limitelor învestirii în sensul că instanța a acordat prin hotărâre mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, motiv reglementat de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, nu este fondat.
Anularea deciziei nr. 7/26.02.2009 a fost dispusă prin sentință numai cu privire la persoana a cărei contestație a fost admisă.
Mai mult, măsura reintegrării pe postul deținut anterior emiterii deciziei constituind o consecință a aplicării sancțiunii nulității îl vizează numai pe contestator, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, care se completează cu considerentele avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei.
Aceasta înseamnă că nu suntem în prezența cazului de plus petita în care s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, nici a celui de extra petita în care prin hotărâre s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, implicit că nu a fost încălcat principiul disponibilității consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă.
Nu este fondată nici cea de-a doua critică potrivit căreia instanța a analizat superficial legalitatea deciziei atacate.
Critica însumează, potrivit argumentelor aduse, mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv pe acela potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pe cel vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în fine motivul de netemeinicie potrivit căruia soluția instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză ce poate fi invocat conform art. 3041Cod procedură civilă.
Decizia nr. 7/26.02.2009 ce face obiectul contestației modifică locul de muncă al contestatorului pe o perioadă de 24 luni, de la Stația ă la Stația ă.
În prealabil, prin aceeași decizie s-a luat măsura reducerii programului de observații meteorologice la Stația de la 20 ore la 10 ore/zi, precum și măsura măririi programului de observații meteo pentru Stația de la 10 la 20 de ore/zi.
Din conținutul deciziei a rezultat, așa cum a reținut și instanța de fond, că a operat o modificare a contractului individual de muncă în lipsa acordului salariatului, cu privire la locul de muncă al acestuia.
Dată fiind durata măsurii dispuse, care exclude posibilitatea unei delegări în sensul art. 42-44 din Codul muncii, tribunalul a considerat că suntem în prezența unei modificări a locului muncii determinate de situațiile excepționale enumerate de art. 48 din cod.
Măsura luată de unitate este motivată de aceasta prin modificarea programului de lucru la cele două stații meteorologice, determinată de lipsa fondurilor necesare pentru punerea în funcțiune la Stația a aparaturii de observații meteo automate. Lipsa acestor fonduri, la care se adaugă reducerea de cheltuieli hotărâtă de comitetul director lărgit în data de 24.02.2009, conform procesului-verbal de la filele 17 și următoarele din dosar, constituie în opinia angajatorului caz de forță majoră pe care se întemeiază modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului.
Lipsa fondurilor pentru punerea în funcțiune a stației automate de la nu constituie o situație absolut imprevizibilă și invincibilă. Nu este nici măcar o problemă recentă deoarece necesitatea suplimentării personalului la stația pentru amânarea utilizării stației automate a mai fost întâmpinată și rezolvată până la acest moment de către angajator, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Obiectivul reducerii cheltuielilor impus, potrivit apărărilor unității, de criza economică nu poate fi asimilat forței majore. Necesitatea reducerii cheltuielilor nu este echivalentă cu situația în care prestarea muncii la locul de muncă stabilit prin contract contestatorului este imposibilă.
Prin urmare, orice măsură de reducere a cheltuielilor sau de organizare a muncii care nu este determinată de un caz de forță majoră poate fi luată numai cu respectarea prevederilor legale, altfel spus în modalitățile prevăzute de lege.
În caz contrar, aceasta este abuzivă și își pierde caracterul de măsură de protecție a salariatului.
Cheltuielile de judecată au fost probate cu înscrisurile depuse la dosar, în chitanța de plată a onorariului de 1200 lei fiind menționat și numele contestatorului astfel că, în lipsa precizărilor acestuia, cu privire la partea suportată din acest cuantum, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Reținând că printr-o motivare suficientă, în urma aprecierii judicioase a probelor administrate în cauză instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, prin urmare că nu se regăsesc în cauză motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intimat CENTRUL REGIONAL TRANSILVANIA - SUD S, cu sediul în Sibiu,-, județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 814 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în B, sat, nr. 2, județul
Obligă pe recurentul-intimat Centrul Regional Transilvania - Sud Sibiu să plătească intimatului - contestator 134,89 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./05.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
