Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1747/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1747
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 487/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicită admiterea ambelor recursuri formulate în cauză și respingerea acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 487/12.05.2009 a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sporului de vechime cuvenit pe perioada 26.07.2005- 13.03.2007, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective, au fost obligați pârâții la acordarea pe viitor a sporului de vechime, respectiv până la data propunerii reclamantului la pensie, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice privind alocarea fondurilor necesare plății drepturilor acordate reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în fond, raportat la aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, în sensul că aceste dispoziții se aplică și în cazul magistraților nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, invocându-se astfel prevederile art. 16 din Constituție și art. 1 din OUG nr. 137/2000.
Făcând analiza dispozițiilor art. 20 din Constituția României, art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 12 al CEDO și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat că magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport de senatori și deputați, cu toate că și magistrații reprezintă o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, potrivit cărora reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit în raport de valoarea sporului de vechime cuvenit.
Efectele OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime al magistraților trebuie examinate prin prisma Legii nr. 24/2000, în sensul că dispozițiile legii organice nu pot fi abrogate printr- o normă legală ordinară.
De asemenea, s-a apreciat că OUG nr. 177/2002 și OG nr. 27/2006, deși nu prevăd expres sporul de vechime în muncă, ci numai sporul de vechime în magistratură, nu înlătură dreptul reclamantului de a i se acorda cele două sporuri distinct, fiind astfel respectate prevederile art. 155 Codul muncii.
Având în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002, s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cu atribuții de coordonare și pregătire a proiectelor legilor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare bugetară, a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
Pentru considerentele arătate în alineatul precedent, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și în consecință s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice - chemat în garanție.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, plata pe viitor a acestora și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea este criticată pentru nelegaliate arătându-se că instanța de fond a adăugat la legea specială, stabilind în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, instanța nefiind abilitată să creeze sau să adopte legi.
În al doilea rând, se arată că în mod nelegal instanța a dispus actualizarea cu rata inflației a drepturilor bănești cu toate că în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 500/2002 și art. 29 din același act normativ, nu este posibilă înscrierea cheltuielilor în buget dacă nu există un temei legal în acest sens.
Operarea mențiunilor în cartea de muncă este nefondată față de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, care prevăd că în toate cazurile înscrierile se fac pe baza temeiurilor legale care stau la baza încadrării, modificării sau încetării contractului de muncă, ceea ce în speță nu este cazul, întrucât sporurile acordate de instanță se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Sas olicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei părți care nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului sunt invocate prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 19 lit. a din aceeaș lege, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice nu adoptă proiectele de legii bugetare, astfel că, considerentele hotărârii sunt greșite sub acest aspect.
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat și nu a formulat apărări în scris.
Examinând recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii a hotărât în temeiul art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, raportat la art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, că judecătorii, procurorii și ceilalți magistarți, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Aplicând dispozițiile art. 329 alin.3 Cod procedură civilă instanța de fond a stabilit că dreptul solicitat de către reclamant cu titlu de spor de vechime în muncă este întemeiat, și în consecință a admis acțiunea.
Cererile accesorii petitului principal, reprezentând actualizarea dreptului salarial și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, sunt întemeiate, întrucât în speță nu se pune problema acordării unui alt drept care nu este prevăzut de lege, cum greșit susține recurentul, ci, este pur și simplu vorba de aplicarea corectă a dispozițiilor art. 161, art. 164 Codul muncii privind actualizarea dreptului salarial în raport de indicele de inflație.
Referitor la mențiunile din carnetul de muncă, în cauză astfel de mențiuni se vor efectua în baza hotărârii judecătorești definitivă și executorie, în final irevocabilă, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S este neîntemeiat, întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect soluționată în prima instanță prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, care stabilesc atribuțiile și responsabilitățile acestui minister în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare pentru a atrage obligația acestuia în alocarea fondurilor necesare plății sumelor cuvenite în favoarea reclamantului.
Așadar, nu este vorba de adoptarea unor astfel de proiecte, atribuție care îi revine Parlamentului României, iar calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție este definită în sensul alocării fondurilor necesare plății unor sume din bugetul de stat în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 487/12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.12. 2009
Tehnored./21.12.2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
