Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1863/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1863/R-CM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PITEȘTI,-, județul A și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.999/CM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Cauza a avut termen de judecată la data de 20 noiembrie 2009, când s-a întocmit încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 27 noiembrie 2009 și ulterior la data de 04 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată la data de 15.04.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța în cauză să fie obligați primii trei pârâți la calcularea și la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu 16.04.2005 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, la calcularea și plata sporului pentru condiții vătămătoare de 10% pentru activitatea desfășurată în cadrul unei instituții în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații și actualizarea tuturor acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective. A mai solicitat reclamanta și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor de bani necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este angajata Tribunalului Argeș și că este discriminată, contrar prevederilor art. l - 6 din OG nr. 137/2000 si a art.5 si al art. 154 alin.3 din Codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate.
La data de 22.04.2008 a fost depusă la dosar întâmpinare de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care s-a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu răspunde decât de elaborarea proiectului bugetului de stat. S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
La aceeași dată Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat ca toate actele de procedură din prezenta cauză să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice a fost analizată cu prioritate de către tribunal, potrivit art. 137 alin.1 pr.civ. și respinsă ca neîntemeiată la data de 08.05.2008.
Prin sentința civilă nr. 428/CM/12.05.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea promovată și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate începând cu data de 16.04.2005 până la 12.05.2008 și drepturile salariale reprezentând sporul de 10% pentru activitatea desfășurată în cadrul unei instituții în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, începând cu data de 01.01.2006 până la 12.05.2008, sume ce urmau fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate. Instanța a mai obligat pe pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, conform celor dispuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând casarea hotărârii pronunțate de Tribunal, în raport de prevederile art. 304 alin. 4 c proc civ. Recurentul a învederat instanței că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate personalului contractual din cadrul instanțelor, acesta acordându-se prin acte normative specifice, iar în cauză nu se poate face aplicabilitatea OG nr. 137/2000.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat și el recurs împotriva sentinței civile amintite, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 c proc civ. În esență se arată că această instituție nu are calitate procesuală pasivă și nu trebuia obligată in cauză în sensul dispozitivului hotărârii.
Prin decizia civilă nr.692/R-CM/06.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Piteștia admis recursurile civile declarate de către Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Se arată în decizie că în cauză se impune suplimentarea probatoriului sub aspectul necesității existenței unui buletin de expertizare a locului de muncă al reclamantei, care să determine gradul de expunere la electromagnetice de radiofrecvență.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș pentru termenul din 21.05.2009.
Prin încheierea din data de 10.06.2009 instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată de către reclamantă proba cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens la dosarul cauzei buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr.20/02.02.2009 (filele 100-101-dosar fond) și fișa postului (fila 102-dosar fond).
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.999/CM din 12 iunie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis în parte acțiunea după cum urmează:
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și tribunalul Argeș să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate începând cu data de 16.04.2005 până la 12.06.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe aceeași pârâți să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 10% pentru activitatea desfășurată în cadrul unei instituții în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, începând cu 1.01.2006 până la 12.06.2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate și a obligat pe pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei în sensul celor dispuse.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art.4 pct.X 2 din HG nr.83/2005, ca de altfel și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, față de prevederile art.19 și următoarele din Legea nr.500/2002.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta are calitatea de personal contractual în cadrul Tribunalului Argeș, ocupând postul de telefonist, iar prin însăși fișa postului pe care îl ocupă i-a fost impusă o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate - păstrează confidențialitatea informațiilor profesionale cu care intră în contact, potrivit legii.
Prin însăși natura sa, activitatea desfășurată de reclamantă implică cel puțin contactul cu informații confidențiale.
Deși reclamanta se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare, pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice nu i se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferite în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Sistemul de salarizare este guvernat de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu cantitatea și calitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanta este în mod evident și grav discriminată, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Deci, reclamanta este discriminată în sensul art.2 alin.1 art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparține unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Existența discriminării directe a reclamantei rezultă și din dispoz.art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art.4 din Carta socială europeană revizuită, art.5,6,8,39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.54 alin.3, 65 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003, art.20,16,41 și 53 din Constituție.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța a aplicat, prin analogie, procentul sporului de confidențialitate prevăzut de art.13 alin.I din OUG nr.123/2003, reținând totodată, că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul munci, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Capătul de cerere al reclamantei privind acordarea sporului de 10% pentru activitatea desfășurată în cadrul unei instituții în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații a fost apreciat ca întemeiat în raport de prevederile art.14 alin.1 din OG nr.3/2006, potrivit cu care se acordă "spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază personalului contractual care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalațiile sus menționate.
Reclamanta face parte din personalul contractual al unei instituții publice este telefonistă și astfel își desfășoară activitatea zilnică în prezența unor instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență.
Dreptul la acest spor a fost menționat și prin dispoz.art.14 alin.1 din OG nr.10/2008.
În raport de aceste prevederi legale având în vedere și expertiza efectuată în cauză conform deciziei de casare, din care rezultă că personalul care desevește centrala telefonică este supus unui cumul de noxe reprezentate de zgomotul perturbator, încordarea atenției și necesitatea rapidității răspunsului, s-a admis și acest capăt de cerere, sporul de 10% fiind acordat începând cu data de 1.01.2006, data intrării în vigoare a OG nr.3/2006.
Conform prevederilor art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii s-a dispus actualizarea drepturilor materiale cuvenite reclamantei cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art.40 alin.2 din Codul muncii, coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul nr.92/1976 a fost obligată pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru cele ce preced s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți cei trei pârâți în cauză.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor critică hotărârea pentru nelegalitate, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost obligat să plătească fondurile bănești acordate reclamantei.
Arată acest recurent că reclamanta este angajata Tribunalului Argeș, deci achitarea drepturilor salariale cad în sarcina acestei instituții, pe de o parte, iar pe de altă parte, conform HG nr.34/2009, art.19 și 28 din Legea nr.500/2002, nu poate fi obligat la plată, întrucât nu intră în atribuțiile acestui minister obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza ordonatorilor principali de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției Libertăților prin recursul declarat invocă dispozițiile art.304 pct.4,5 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- Instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceea că a acordat alte drepturi decât cele stabilite prin lege.
Pronunțarea unei astfel de hotărâri a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești prin decizia nr.838 din 27.05.2009, prin care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că Înalta Curte de Casație și justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale, care stabilește drepturile salariale și alte drepturi de care aceasta beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât cele expres prevăzute prin lege.
În același sens este și decizia nr.819/3.07.2008 a Curții Constituționale cât și decizia nr.1324 din 4 2008 aceleiași instanțe.
2.- Față de prevederile art. 902din Legea 567/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr.97/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007, art.63 alin.4 din Legea nr.317/2004, art. 122din Legea nr.53/1991 și nr.1833/C/2.07.2008, sporul de confidențialitate pentru personalul contractual din cadrul instanței a fost reglementat, iar pretențiile pentru acordarea acestui spor după data de 2.07.2008, sunt lipsite de interes, întrucât reclamanta a beneficiat de acest spor.
Pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada anterioară emiterii 1833/C/2008 nu există temei legal, astfel că acțiunea este parțial lipsită de interes pentru perioada anterioară lunii iulie 2008 și neîntemeiată pentru perioada anterioară acestei date.
3.- Acordarea sporului de 10% a fost realizată în mod nelegal și netemeinic întrucât în speță nu sunt îndeplinite și nu au fost dovedite condițiile prevăzute de art.14 din OG nr.3/2006, respectiv: nu s-a stabilit în mod documentat că în instituție există instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, ordonatorul de credite nu a inclus funcția ocupată de reclamantă, potrivit art.14 alin.2 din OG nr.3/2006 printre cele beneficiare al acestui spor, instanța a stabilit în mod arbitrar obligativitatea acordării sporului și a fixat cuantumul său subrogându-se astfel în atribuțiile ordonatorului de credite, iar expertiza este nerelevantă, constatările acesteia neconfirmând existența unor electromagnetice de radiofrecvență, așa cum cere legea ci a unei serii de noxe neavute în vedere de art.14 din OG nr.3/2006.
Pentru aceste motive se soliciă[ admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată și parțial lipsită de interes.
Recursul pârâtei Curtea de Apel Pitești este tardiv declarat.
Potrivit dispozițiilor art.80 din Legea nr.168/1999 "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii".
În speță, hotărârea primei instanțe, a fost comunicată recurentei la data de 13 iulie 2007, așa după cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 124 dosar fond, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la data de 28 iulie 2009, deci după expirarea celor 10 zile prevăzute de textul de lege sus enunțat, termenul de recurs fiind calculat pe zile libere, conform art.101 Cod pr.civilă.
Întrucât acest termen pentru exercitarea recursului are caracter imperativ, iar neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, conform prevederilor art.103 Cod pr.civilă urmează să se dispună respingerea acestui recurs ca tardiv declarat.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, pentru cele ce preced.
Potrivit disp.art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În lipsa acordării fondurilor necesare plăților acestor drepturi bănești Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a efectua, plățile dispuse prin prezenta hotărâre.
În consecință, în baza art.291 Codul muncii raportat la 312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților este fondat pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată, care vizează acordarea sporului de confidențialitate nu poate fi reținută de instanța de control judiciar.
Astfel, reclamantei i-a fost impusă prin însăși fișa postului pe care îl ocupă o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate, în sensul de păstra confidențialitatea informațiilor profesionale cu care intră în contract, potrivit legii (102 dosar fond).
Este adevărat că prin decizia nr.821 din 3.09.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că disp.art.2 alin.1 și alin.11, cât și disp.art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere la lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale juridică nu cu prevederi cuprinse în alte acte normative, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta se află într-o situație comparabilă cu persoanele la care se referă OG nr.1/2007 și OG nr.19/2006, fiind persoană salarizată tot de la bugetul de stat.
Deși restului personalului din sistemul bugetar, pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate îi este recunoscut acest spor salarial, reclamanta nu beneficiază de acest drept cu toate că își execută obligația de confidențialitate.
A proceda în acest mod echivalează cu o discriminare a reclamantei, discriminare care este interzisă prin art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cu care toți cetățenii au dreptul, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, cât și prin art.2 din pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și prin art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
De altfel, Ministerul Justiției prin ordinul nr.1833/C din 2.07.2008 a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul instanțelor, avându-se în vedere prevederile Legii nr.97 din 14.04.2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniu justiției, publicată în Monitorul Oficial nr.294 din 15.04.2008, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a obligației de acordare a acestui spor de 15% și anterior datei de 2 iulie 2008.
În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate după emiterea ordinului nr.1833/C/2.07.2008, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că acest spor a fost inclus în salariul reclamantei, așa încât sentința este legală referitor la modalitatea de soluționare a acestui capăt de cerere din acțiune.
Critica care vizează acordarea sporului de 10% este întemeiată și conduce la modificarea sentinței.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din OG nr.3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalați de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj"
Potrivit alin.2 al aceluiași articol "categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin.1 și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
De asemenea, conform alin.3 al art.14 din OG nr.3/2006 "locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin.1 vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în aceste sens".
În cauza dedusă judecăți nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale.
Expertiza efectuată de doctor, medic primar medicina muncii la DSP A nu a stabilit existența unor instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, ci a constatat un cumul de noxe reprezentate de zgomotul perturbator, încordarea atenției și necesitatea rapidității răspunsului.
Pe de altă parte, ordonatorul de credite nu a inclus funcția ocupată de reclamantă printre cele beneficiare ale acestui spor, potrivit art.14 alin.2 din OG nr.3/2006, așa încât instanța a stabilit în mod arbitrar obligativitatea acordării acestui spor și-a fixat cuantumul său, subrogându-se practic în atribuțiile ordonatorului de credite.
Așadar, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din OG nr.3/2006, iar din acest punct de vedere hotărârea este nelegală.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.291 Codul muncii și art. 312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești, și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge capătul de cerere din acțiune referitor la acordarea sporului de 10%.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.999/CM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș,--5, județul A, intimat - pârât TRIBUNALUL ARGEȘ cu sediul în Pitești --5, județul A și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în Pitești--3, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere din acțiune privind acordarea sporului de 10%
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de CURTEA DE APEL PITEȘTI,-, județul A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2009, la de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/9 ex.
11.12.2009
Jud fond
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
