Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1931/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1931/R-CM
Ședința publică din 14 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentant prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul A și pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva setinței civile nr.7/F-CM din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în baza delegației depuse la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, precizează că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii criticate și pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită respingerea lui.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 01.02.2008, reclamanții:, -, G, -, -, G, - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, a, a, - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, a, A, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, -, G, a - Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, -, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, G, G, - Parchetul d epe lângă Judecătoria Topoloveni, - Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, G, - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești, prin reprezentantul desemnat, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș pentru a fi obligați să le plătească sporul de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de încadrare brut începând cu 28.11.2007 și pe viitor, reactualizat în raport de indicele de inflație.
S-a mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare despre dreptul salarial solicitat în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.811/2007 pronunțată de către Tribunalul Argeșs -a reținut în favoarea reclamanților dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15%, fiind obligați pârâții la plata acestuia începând cu data de 25.09.2004 și până la data pronunțării hotărârii din 28.11.2007.
Dreptul la plata sporului pentru rațiunile în baza cărora instanța l-a reținut, urmează să fie plătit și pentru viitor, iar despre existența acestuia în carnetele de muncă ale reclamanților se impune a se face mențiunile corespunzătoare.
În cursul cercetărilor judecătorești, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Argeș în baza art.II alin.2 din OUG nr.75/2008 a înaintat acestei curți spre competentă soluționare cauza.
Prin sentința civilă nr.7 din 13.08.2008 a fost admisă acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție în sensul că MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș au fost obligați la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15%, calculat la salariul brut lunar începând cu data de 28.11.2007 și pe viitor, urmând ca plata să se facă reactualizată în raport de indicele de inflație, iar dreptul salarial s fie înscris în carnetele de muncă.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că pentru a se respecta principiile constituționale privind nediscriminarea cu privire la dreptul la plată egală pentru muncă egală și reclamanților trebuie să li se recunoască dreptul la plata sporului de confidențialitate la fel ca și demnitarilor publici ori restul personalului din unitățile bugetare care în exercitarea atribuțiilor de serviciu au obligația de confidențialitate.
Împotriva hotărârii au formulat recurs MINISTERUL PUBLIC și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă.
MINISTERUL PUBLIC în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.2 alin.1 și 11, precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000, declarată de către Curtea Constituțională ca fiind neconstituțională, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, reclamanții neavând calitatea de personal îndreptățit la plata sporului de confidențialitate, precum funcționari publici cu statut special ori personal civil dintr-o instituție militară.
Prin obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate pe viitor a fost depășită competența puterii judecătorești prin adăugare la lege.
De asemenea, în mod greșit s-a dispus plata reactualizată în raport de indicele de inflație întrucât s-a încălcat principiul înscris în Legea finanțelor publice, potrivit căruia nu se pot înscrie în buget cheltuieli fără bază legală.
S-a mai arătat că în carnetul de muncă nu se poate menționa decât retribuția tarifară, sporul solicitat de reclamanți neavând această semnificație.
Ministerul Economiei și Finanțelor și-a motivat recursul în sensul că a fost admisă în mod greșit cererea de chemare în garanție în lipsa oricărui raport juridic între recurent și pârâtul MINISTERUL PUBLIC.
Analizând recursurile în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondate pentru argumentele ce urmează.
Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul MINISTERUL PUBLIC privind acordarea greșită a sporului de confidențialitate de 15% sunt neîntemeiate, dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
În aceste condiții, atât dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și cele ale art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cele ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale au prioritate față de reglementările interne.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a extins atât de mult dispozițiile art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, încât aceste dispoziții au ajuns să conțină o clauză de nediscriminare generală.
De altfel, în aplicarea art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunităților Europene, care consacră principiul remunerației egale pentru muncă egală, Curtea Europeană de Justiție a interpretat norma comunitară în sensul că interdicția discriminării în materia remunerării salariaților are caracter imperativ, impunându-se autorităților publice.
În acest sens, instanța internațională a stabilit că principiul remunerării egale consacrat de acest articol este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale și că acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le conferă justițiabililor, mai ales în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă.
Este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru unele categorii de persoane s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art.16 alin.1 din Constituția României și respectiv cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin Normele Internaționale ( decizia nr.6/2007 a ÎCCJ).
Față de cele arătate se constată că prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât nu a anulat și nu a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii, procedând la înlocuirea acestora cu norme create pe cale judiciară, ci efectiv, în limitele competenței generale, doar a analizat dacă se cuvine acordarea sporului solicitat în raport de principiile constituționale și de Normele Internaționale.
Sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective.
Totodată el nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituții și autorități publice care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, acte normative amintite mai sus.
Acest lucru nu este posibil întrucât s-ar ajunge să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituțional, întrucât se încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Nu există nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a doi salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.
Cu alte condiții, în considerarea anumitor condiții, dintre care se disting cu prioritate rolul, răspunderea și complexitatea atribuțiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcții și activități, legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității cu drepturi prevăzute de art. 16 din Constituție, însă acest tratament diferențiat trebuie să se refere doar la stabilirea salariului (indemnizației) de bază, a indemnizațiilor care constituie sumele plătite anumitor salariați în funcție de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, cât și a adaosurilor la salariul de bază ce se acordă în funcție de performanțele individuale.
În ceea ce privește însă sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
Și cel de al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
Critica formulată de recurent cu privire la fondul cauzei este nefondată în condițiile în care admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate pentru reclamanți constituie singura modalitate de înlăturare a discriminării existente.
Dacă nu ar exista contraprestația pârâților de plată a sporului salarial corelativă obligației sinalagmatice de confidențialitate, această obligație ar fi lipsită de cauză juridică, fiind nulă absolut.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților, aceștia ar fi prejudiciați întrucât s-ar afla în aceeași situație juridică și faptică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, fiind vorba de o situație identică și nu doar comparabilă.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul de natură salarială prin actele normative reținute și de instanța de fond, respectiv art.13 din nr.OUG57/2000, art.30 alin.3 din nr.OUG137/2000, art.3 din nr.OG38/2003, art.13 din nr.OUG123/2003, art.3 din nr.OUG19/2006, art.15 din nr.OUG6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002, art.15 din nr.OG64/2006 și art.13 din nr.OG10/2007, iar față de primele patru acte normative menționate, în vigoare la data formulării acțiunii, nu se poate reține că prin sentința recurată s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
Sporul de confidențialitate ca și celelalte sporuri indemnizații și alte adaosuri se cuprind în salariul conform disp.art.155 din Codul muncii, astfel că dreptul la acest spor este un drept fundamental apărat și garantat de CEDO câtă vreme face parte din salariu.
De menționat este și faptul că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr.46 din 15 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.495 din 16.07.2009, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit legii nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor are obligația să deschidă credite bugetare la cererea ordonatorilor principali, aceștia de pe urmă fiind obligați să le folosească numai în limita și destinația aprobată.
în sistemul bugetar se plătesc după regulile reglementate în actul normativ mai sus evocat după virarea sumelor corespunzătoare plății la cererea ordonatorilor principali de către Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste obligații în legătură cu virările de credite bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond, în mod corect a dispus obligarea acestuia să vireze suma necesară plății drepturilor salariale fiindcă în lipsa unei astfel de obligații recunoașterea dreptului intimaților-reclamanți la plata sporului de confidențialitate nu ar fi avut nici o eficiență fără a se asigura și realizarea efectivă.
Pentru toate aceste considerente, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.291 din Codul muncii combinat cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentant prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P,-, județul A și pârâtul MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva setinței civile nr.7/F-CM din 13 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții:, G, G, A, A, A, DIN, G, G, G, G, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu sediul în P,-, județul A, pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A, expert în domeniul discriminării fiind CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
/9 ex/13.01.2010
Jud. fond; Fl.;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
