Obligația de a face. Decizia 1932/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1932/R-CM
Ședința publică din 14 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.812 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, intimații-reclamanți, C și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Educației, Cercetării și, Colegiul Tehnic Forestier, Școala Generală Nr.4 Râmnicu V, Colegiul Național cel, Colegiul Național Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea formulată la data de 26 iunie 2009, reclamantele, și Cac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul local al municipiului Rm. V, Colegiul Tehnic Forestier Rm. V, Școala Generală nr.4, Rm.V, Colegiul Național cel și Colegiul Național pentru a se dispune obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la data pensionării fiecărui reclamant; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la data pensionării fiecărui reclamant prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 și potrivit art. 50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
Privind perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi se arată că prin Acordul din 28.11.2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.128/1997, până la 31.12.2007.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu există raporturi juridice între acesta și reclamanți,concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art.166 Codul Muncii. În acest sens precizează că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei, a arătat că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr.128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr. 128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30,35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr.128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In susținerea acestei excepții, pârâtul arată că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât în toate actele normative invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul local al municipiului Rm.V s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pe considerentul că dreptul salarial pretins în acțiune nu este realizat din bugetul local, conform art.7 alin.4 lit.a din Legea nr.388/2007. De asemenea, arată că acest pârât nu are atribuțiuni în legătură cu plata dreptului salarial.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.812/12 octombrie 2009, admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T; a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2001-25 iunie 2006; a respins acțiunea pentru perioada 1 octombrie 2001-25 iunie 2006, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Rm.V și a admis în parte acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm.V, Colegiul Tehnic Forestier, Școala Generală Nr.4 Rm.V, Colegiul Național cel Rm.V și Colegiul Național Rm.
Au fost obligați pârâții Colegiul Tehnic Forestier Rm.V și Consiliul Local Rm.V să acorde și să plătească reclamanților, C drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 12.06.2006 și până la data pensionării, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligați pârâții Colegiul Național cel Rm.V și Consiliul Local Rm.V să acorde și să plătească reclamanților și drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 25.06.2006 și până la data pensionării, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligate unitățile școlare să rectifice carnetele de muncă ale reclamanților, defalcat pe fiecare an de activitate și s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ teritoriale, îndrituit să a probe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2001-25 iunie 2006, instanța a constatat că prin Acordul încheiat la 28 noiembrie 2005, Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, însă aceasta nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, astfel că este prescris dreptul la acțiune pentru perioada 1.10.2001- 25 iunie 2005.
Tribunalul a constatat că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Rm.V, în raport de dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, conform cărora finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝și˝ rezultă faptul că articolul menționat are in vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ și ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează in mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, in cazul concret expus de art.50 alin 1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, in momentul in care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul transelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început si pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a doua drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de baza al personalului în cauză este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr. 2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate in învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării in vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Aceasta creștere, in exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea in acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicata nr.OG15/30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare in virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin 2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la transele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Consiliul Local al Municipiului Rm.V criticând-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului cu motivarea că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, completată și modificată prin Legea nr.374/2001; din normele prevăzute în acest act normativ rezultă însă că finanțarea instituțiilor menționate se efectuează din trei surse, respectiv de la bugetul de stat, din bugetele locale - doar în baza unor contracte ferme încheiate la solicitarea instituției de învățământ între directorul acesteia și primarul localității, cu condiția ca respectivele sume să fi fost prevăzute în prealabil în bugetul local și în al treilea rând, din sursele proprii ale instituțiilor de învățământ.
Cum nu au fost încheiate astfel de contracte între părți, în mod greșit tribunalul a obligat pe recurent să asigure plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, din bugetul local;
- hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, deși acesta nu este angajatorul reclamanților, sursa de finanțare a cheltuielilor de personal este asigurată din bugetul de stat și nu există acordurile contractuale necesare alocării unor sume din bugetul local, după cum nu există nici dreptul de dispoziție al recurentului asupra sumelor alocate din bugetul de stat, în scopul asigurării drepturilor salariale solicitate prin acțiune;
- în mod greșit acțiunea a fost admisă deși aceasta este neîntemeiată, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.48, art.49-51 din Legea nr.128/1997, noțiunea de salariu de bază referindu-se atât la salariul de bază, care cuprinde pe lângă salariul specific funcției didactice și sporuri sau adaosuri prevăzute de lege ca fiind incluse în salariul de bază.
Prin nr.OG11/2007, nr.15/2007 au fost acordate majorări ale salariului de bază ce includ și creșterile prevăzute de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Codul muncii în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile publice, conform art.157 alin.2, dispune că salarizarea acestor categorii de salariați se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prin care se critică sentința pentru că ar cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii este neîntemeiat.
Soluția din dispozitivul sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale a recurentului și admiterii acțiunii față de acesta este suficient motivată în considerentele hotărârii, reținându-se că în raport de dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În acest sens, în mod greșit susține recurentul că hotărârea ar fi nemotivată făcând referire la faptul că prin hotărârea sa, instanța de fond nu a precizat toate sursele de finanțare a instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat, ci numai pe aceea de la bugetele locale.
Câtă vreme însă instanța a justificat soluția sa, prin normele cuprinse în nr.OG32/2001, referindu-se exclusiv la finanțarea complementară a unităților de învățământ preuniversitar de stat ce este asigurată din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea, nu se poate reține că hotărârea ar fi nemotivată.
Susținerea că inexistența unor contracte ferme încheiate între instituția de învățământ și primarul localității, contracte care să prevadă sumele ce trebuie alocate din bugetele locale, instituției de învățământ pentru finanțarea acesteia, ar conduce la inexistența obligației recurentului de a aloca aceste sume, este neîntemeiată.
În primul rând, obligația instituită de tribunal prin dispozitivul hotărârii recurate, în sarcina recurentului, are ca izvor legea, respectiv nr.OUG32/2001, completată și modificată prin Legea nr.374/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, precum și norma cuprinsă în art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, modificată, potrivit căreia fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Așadar legea, ci nu convenția este izvorul obligației ce incumbă recurentului, statuată prin dispozitivul sentinței.
În al doilea rând, invocarea inexistenței convenției cu unitatea de învățământ echivalează cu invocarea propriei culpe în apărarea pe care recurentul și-o formulează.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă, astfel încât se relevă și netemeinicia celui de-al doilea motiv de recurs.
Și cel de-al treilea motiv de recurs referitor la greșita aplicare a legii este neîntemeiat.
Hotărârea instanței de fond este corect motivată în sensul că s-a analizat noțiunea de tranșe suplimentare de vechime prin raportare la celelalte tranșe de vechime, s-a stabilit apoi prin interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.50 din Legea nr.128/1997 că în alineatul al doilea al acestui articol se regăsește modalitatea de calcul a tranșelor suplimentare de vechime.
Corect s-a reținut că s-a stipulat că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
De asemenea, instanța în contextul dispozițiilor legale menționate a arătat cum se stabilește salariul de bază al reclamantului, conform valorii coeficientului de multiplicare și modul în care se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic salariului astfel stabilit, arătându-se în concret ce anume diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime și anume tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În fine, din analiza succesiunii actelor normative incidente în speță, se trage concluzia că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 nu a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
În consecință, în mod corect instanța a reținut că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, nefiind nici modificat și nici abrogat.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.812/12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, domiciliată în Rm.V,-, -.C,.37, etaj 8, județul V, domiciliată în Mari,-, județul V, domiciliată în Rm.V, str.-.- nr.24, bloc 85,.A,.7, județul V și C, domiciliată în Rm.V,-, -.10,.B,.3, județul V și pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str.-.- nr.28-30, sector 1, COLEGIUL TEHNIC FORESTIER, cu sediul în Rm.V,--197, județul V, ȘCOALA GENERALĂ NR.4 RM.V, cu sediul în-, județul V, COLEGIUL NAȚIONAL C RM., cu sediul în-, județul V și COLEGIUL NAȚIONAL RM., cu sediul în str.- lui, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./13.01.2010
GM/13 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
